Denisa Apostol, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Buzău, clasa a IX-a
În cabinetul celui mai bun neuropsihiatru din lume se adună încetul cu încetul pacienții. Toți așteaptă nerăbdători sosirea doctorului Stern, însă acesta întârzie.
Asistenta sa, îmbrăcată într-un costum galben-sever, intră din când în când în sală. Bate în ușă, merge cu grijă prin cameră și își anunță intrările și ieșirile cu insistentul „TOC-TOC”. Vocea ei se aude puternic din boxe. Spre deosebire de ceilalți, asistenta este impunătoare, impresionează prin austeritate. Cercetează camera și oamenii din ea, ca și cum ar trebui să completeze fișa clinică. Îl scuză pe medic, le aduce celor programați vești despre întârzierea avionului acestuia. De fapt, doar le antrenează cu finețe răbdarea.
Pătrund pe rând în sala de așteptare a cabinetului medical, încăperea cu podea în dungi albe și negre:
Vansal, un taximetrist cu o memorie excelentă. Omul numără tot – secundele, liniile de pe podea, face calcule complicate.
Blanche este o laborantă îmbrăcată în haine complet albe (culoare a curățeniei), merge des să se spele pe mâini, deschide geamul, ca să iasă microbii.
Maria, o doamnă în vârstă care se închină frecvent, își verifică permanent geanta, se teme să nu piardă trenul.
Lily este o tânără îmbrăcată interesant, fistichiu. Ea repetă totul de două ori, din superstiție – se teme că, altfel, ea sau cineva drag ar putea muri.
Bob (pe numele adevărat Claude, însă „Bob” este un nume simetric) este perfecționist, are mania simetriei și a jocurilor pe calculator.
Lor li se alătură Frédéric, aflat deja în cabinet. Suferă de sindromul Tourette, singurul TOC care nu poate fi vindecat. Asta le dă curaj și celorlalți, prin comparație, problema lor nu pare gravă.
În scurt timp, toții sunt puși la curent cu probleme celorlalți, ceea ce reprezintă prima fază a acomodării. Spectrul tulburărilor obsesiv-compulsive, pe scurt TOC, este foarte divers. Viziunea regizorală și jocul actorilor merge în direcția diminuării semnificațiilor grave ale problemei. Toate personajele din scenă au TOC-uri simpatice, sunt ei înșiși ușor de simpatizat, nu e greu să le devii prieten.
Cât timp protagoniștii încearcă să-și învingă TOC-urile, puteam observa anumite reacții comune care semnalează același sentiment: frica. Apoi, tendința pacienților de a prelua maniile și ticurile unul de la celălalt. Explicit, Blanche face sinteza spectacolului: „Dacă ai vedea totul așa ca mine și tu ai face la fel!”
TOC-TOC este o piesă de teatru gândită până la ultimul detaliu. Veselă, dar plină de profunzime, cu o problematică gravă, comedia realizează incursiuni succesive în mentalul colectiv și în lăuntrul fiecăruia.
Denisa Apostol, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Buzău, clasa a IX-a, participă la proiectul Atelierul de cronici din cadrul Festivalului BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU!
TOC TOC – Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
de Laurent Baffie
Regia: Alexandru Boureanu și Raluca Păun
Traducere: Raluca Păun
Decor: Maria Vanessa Beca
Costume: Lia Dogaru
DISTRIBUȚIA:
Raluca Păun, Romanița Ionescu, Ramona Drăgulescu, Costinela Ungureanu, Marian Politic, Alex Calangiu, Claudiu Mihail
