Tâmple argintii. Gânduri din ultima vreme. O analiză

La Salonul Internațional de Carte Bookfest 2026, Teodor Baconschi a lansat cel mai recent volum al său, Tâmple argintii. Gânduri din ultima vreme, la Editura Spandugino. Cartea nu poate fi încadrată într-o categorie restrânsă, ci îmbină eseul cu notele personale și cu panseuri valoroase pe marginea unor cărți formatoare, personalități sau fapte de viață politică, economică, socială, culturală. Cu alte cuvinte, o scriitură necesară în peisajul editorial autohton, inclusiv prin incisivitatea regăsită în spatele unora dintre texte.

Structurată în patru părți – Cărți de voie, Autori de seamă, Glose despre starea creștină, Cum a revenit sminteala filetismului – cartea în discuție reunește și articole publicate în Dilema după 2022 și oferă cititorului o perspectivă lucidă asupra straturilor existențiale. Prin scrierea și publicarea textelor care formează acest volum, Teodor Baconschidă din nou dovadă că nu este un intelectual de cabinet, ci unul direct interesat de problemele agorei, pe care le conștientizează și le portretizează în paginile scrierii sale. Tâmple argintii. Gânduri din ultima vreme nu este o lectură reconfortantă, ci una stimulatoare, care îndeamnă la gândire, la ridicarea unor semne de întrebare, iar din anumite perspective chiar categorică prin modul direct prin care autorul își face cunoscută poziția față de problemele de pe scena politică și socială. Însă poziționările neutre, o structură chiar oximoronică, abundă în societatea noastră, inclusiv printre intelectuali, temători a fi asociați cu o extremă sau alta, cu o tabără sau cealaltă.

Prima parte – Cărți de voie – se constituie într-un caleidoscop pentru orice cititor pasionat. Panseuri pe marginea unor lecturi, fragmente de cronică de carte, din care se poate întocmi o temeinică listă de volume de citit. Prima oprire se face asupra operei Virginiei Woolf, redescoperită ca pe o uluitoare povestitoare a imaginarului modern, pe care-l pune în scenă cu acel inimitabil amestec britanic de (auto)ironie, observație critică dezvrăjită și erudiție deloc pedantă, cu arome de ceai portocaliu și clinchet de porțelan nobil. O reîntoarcere la clasici și o repoziționare față de lecturile timpurii, o redescoperire a unor texte demult citite prin lentila experienței de viață. În această parte, se poate identifica un interes vădit al autorului și pentru cărțile de istorie a religiei, istorie a teologiei, precum și o aplecare asupra perioadei timpurii a apariției și adoptării creștinismului. Notițele pe marginea acestor lecturi sunt cu atât mai valoroase, cu cât este evidentă formația intelectuală a lui Teodor Baconschi de teolog, cu un doctorat obținut la Universitatea Sorbona, completat de studii postdoctorale. Cu alte cuvinte, florilegiul gândurilor sale este dominat de esență.

Ce ar fi, însă, cărțile fără oamenii lor și marile întâlniri, așa cum le numea Andrei Pleșu. Autori de seamă este a doua parte a cărții. Între aceste pagini își dau întâlnire mari personalități ale lumii culturale, pentru care contemporaneitatea este relativă și suspendată pe paliere temporale subiective. Primii dintre ei sunt Anton Cehov și Albert Camus, primul mort în 1904, iar celălalt născut în 1913. Ce îi unește? Faptul că se oglindesc reciproc într-un fundamental sentiment de înstrăinare, pe fondul unor elocvente analogii biografice. Mai mult, amândoi au trăit la marginile lumilor lor, refuzând corsetul social și completa înregimentare. În jurul lor, vechea ordine începea să se destrame, tabloul clasic căpăta nuanțe revoluționare, apoi belicoase. Operele lor au trecut testul timpului și se bucură până în prezent de reeditări, ceea ce înseamnă că o reîntoarcere la clasici poate fi asemănată cu o vizită în locurile copilăriei. Gogol și Caragiale, Baudelaire și Poe sunt alte mari personalități legate de spiritul operelor lor, pe care autorul îi așază într-o spirală a felului în care mințile se întrepătrund, sfidând timpul, rigorile și barierele superficial stabilite.

Glose despre starea creștină marchează coborârea intelectualului în cetate și surprinde corelarea gândurilor despre marea cultură și lumea noastră de azi. Teodor Baconschi readuce în atenție un fapt perfect creștin, dar din ce în ce mai rar întâlnit – reuniunea comunităților umane, specifică de-a lungul istoriei mai ales lumii rurale. Izolarea actuală în spatele zăvorârii tuturor intrărilor și ieșirilor a transformat simplul fapt al regăsirii într-o raritate, într-o ocazie. Sărbătorile, evenimentele de viață abia dacă mai au puterea să strângă oamenii la masă, măcar membri aceleiași familii. Pe de altă parte, autorul aduce în atenție un alt subiect important, dar sensibil și vulnerabil în a crea discuții aprinse – relația dintre Biserică și comunitatea mireană sau cât mai menține Biserica orizontul în societatea românească actuală. Teodor Baconschi are și meritul de a evidenția golurile, problemele și de a le așterne pe foaie, le expune cu scopul de a stârni măcar o scurtă reflecție. Distanțându-se de teoria teologică, de esența creștinismului, intelectualul reliefează „lemnul strâmb al omenirii”, pentru a folosi una dintre marile expresii ale gânditorului Isaiah Berlin, preluată pe filieră kantiană, chiar și în sânul uneia dintre cele mai importante instituții.

Cu atât mai mult, în ultima parte – Cum a revenit sminteala filetismului – îl putem identifica pe autor ca un observator incisiv în aprecierile sale critice. În comentarea acestui ultim capitol al cărții aș porni de la coperta sa, pe care este ilustrată pictura „Un bătrân” care îi aparține pictorului spaniol Jusepe de Ribera. Acesta este cunoscut pentru stilul său asociat tenebrismului, adică al redării lumii în nuanțe baroce, în contraste aproape violente de culoare, registre ale clarobscurului. Nu am divagat, ci am găsit o cheie de interpretare a textelor cuprinse între aceste ultime pagini. Teodor Baconschi nu menajează scena politică, ci o atacă frontal, dar subtil, cu armele intelectualului. Identifică rătăcirea socială, alimentată de sloganuri aparent naționaliste, iubitoare de țară, dar înecate într-o mediocritate greu de ascuns. Astfel, adresează o întrebare retorică: Îi place lui Dumnezeu cum am ajuns? Cine ar putea răspunde. Însă nedumerirea provine mai degrabă din grija lui încotro ne îndreptăm. Biserici mai mari și mai goale, transferarea atributelor realității unor platforme capabile să scoată din pălărie și candidați la președinție, sloganuri zbierate într-o scenă a absurdului, în care toată lumea urlă, dar nimeni nu ascultă, propagandă ambalată în lacrimi pentru patrie și mitul salvatorului. Toate acestea sunt amestecate într-o realitate al cărei orizont ne descurajează. O defazare istorică sau un bruiaj al actualității? Rămâne de văzut și de trăit.

Între marile întâlniri cu literatura, incursiunile în teologie și observațiile asupra prezentului, Teodor Baconschi construiește un volum care invită la dialog. Într-un timp al verdictelor rapide și al zgomotului permanent, Tâmple argintii readuce în prim-plan valoarea reflecției și a spiritului critic, demonstrând că exercițiul gândirii rămâne una dintre puținele forme autentice de a înțelege realitatea și de a ne raporta responsabil la ea.

Tâmple argintii. Gânduri din ultima vreme de Teodor Baconschi