Nu sunt mare consumatoare de autobiografii, dar omul acesta m-a făcut să-i citesc ambele cărți. Nu în ordinea apariției lor, cum era și firesc, dar, culmea, asta a dat și mai multă savoare lecturării volumului de față. Între timp, am fost și la unul dintre cele două meciuri demonstrative ale lui cu actualul campion mondial, Stuart Bingham, meciuri ținute în arena Circului Globus, animată și plină ochi de parcă în joc ar fi fost gloria unui mare gladiator. Pe undeva, cam așa și pot fi caracterizați jucătorii de snooker. Mulți se întreabă de unde pasiunea pentru acest sport cu bile, cum de reușește să atragă rivalități și pasiunea multora de vârsta de a treia (am scris pe Facebook, imediat după meci: la coadă până să intru am stat alături de familii de seniori, iar în ring am stat alături de familii de trei generații, cu toții extrem de manierați și de educați). Sunt întrebări la care răspunsurile le poți găsi doar dacă urmărești constant acest joc; eleganța jucătorilor, atât la masa de joc, cât și oriunde altundeva, maniera de a construi victoria unui joc, atitudinea de învingător absolut necesară etc., toate converg spre obținerea unei savori unice.

Despre „Ronnie: autobiografia lui Ronnie O´Sullivan” nu prea-mi vine să spun nimic, din multe motive. Citind-o, mi-am reconfirmat multe dintre cele deja știute, mi-am consolidat cunoștințele despre marii campioni, am aflat câte ceva despre cum se juca snooker acum 20-30 de ani. Structurată în doisprezece capitole, plus un epilog, cartea scrisă cu ajutorul lui Simon Hattenstone scoate la lumină toți demonii copilăriei și tinereții viitorului mare campion. Relatarea parcursului de sportiv al lui Ronnie se oprește după câștigarea primului mare trofeu de campion mondial. Între timp, el a mai câștigat patru campionate mondiale și multe alte concursuri.

Ce regăsiți între coperțile cărții: multă franchețe, sinceritate dusă la extrem de multe ori, un ritm alert al povestirii, detalii despre cum a început „nebunia”, sute de ore dedicate antrenamentului la masa de joc (acasă sau într-un club oarecare). Dar peste toate acestea veți găsi detalii despre cum s-a călit un adevărat caracter. În ciuda faptului că el, ca sportiv, de multe ori a fost etichetat ca „nonconformist”, „rebel”, de fapt ascundea (și încă este așa) o mare timiditate (de care sunt răspunzători ai lui, prin grija excesivă pe care i-au purtat-o), combinată odată cu trecerea anilor cu o depresie cruntă, care efectiv era să-i pună capac.

Veți afla citind cartea cum de a reușit să meargă mai departe (nu spun că a reușit să scape, pentru că în 2003, când cartea apare pe piața editorială, el încă nu era vindecat 100% – abia citind „În fugă” veți afla cum a reușit, după o luptă de ani întregi) și care i-au fost piedicile și capcanele. Cursa lui Ronnie spre primul mare titlu de campion mondial a fost o cursă de singuratic, singurii lui piloni fiind tatăl și mama sa. Întrucât tatăl a intrat la închisoare exact când el avea să înceapă cu adevărat urcușul spre impunerea definitivă ca mare sportiv, îi rămâne aproape mama, dar și ea a avut mari probleme cu legea, astfel încât pentru un timp O´Sullivan a fost singur împotriva tuturor. Nu i-a fost ușor, dar a avut parte și de câțiva prieteni buni, care l-au însoțit vremelnic.

„E obligatoriu să fii bătut ca să înveți să treci peste eșec, pentru a deveni un învingător veritabil.”

Biografia se recomandă prin faptul că subiectul ei e un om normal, care nu încearcă să epateze, nu încearcă să arate lumii ceea ce nu este. Normalitatea este cuvântul cheie pentru „Ronnie: autobiografia lui Ronnie O´Sullivan”, spre deosebire de alte biografii care cosmetizează mult firul epic sau care scot în evidență doar părțile pozitive. Nu, Ronnie nu face nicio clipă asta, povestește și despre abaterile lui disciplinare și despre consumurile de droguri și alcool și despre petrecerile interminabile. De ce o face? În primul rând, pentru a merge mai departe (e o mare parte din procesul de vindecare al oricărui dependent – să recunoască că e dependent); în al doilea rând – pentru că e conștient că devine un model pentru tineri și chiar nu dorește să-i fie „copiate” toate greșelile.

„Copierea lui Ken a fost cel mai rău lucru care i se putea întâmpla snookerului meu. El ținea foarte lejer mânerul tacului în palmă, cu pumnul aproape deschis. I-am imitat mișcările vreo trei ani, acum însă știu că e pur și simplu stilul personal al lui Ken și la mine nu funcționează. Tocmai pentru că l-am imitat atât de mult mă face să mai lovesc și astăzi în bila albă, în loc să trec prin ea, motiv pentru care sare uneori de pe postav. Mă chinui să corectez și acum aceste aspecte cu antrenorul meu… Înainte de a începe să-l imit pe Ken, obișnuiam să joc ca Steve Davis. Duceam tacul corect în spate și brațul îmi era drept. Probabil că, dacă rămâneam la tehnica lui „Nugget” și o combinam cu stilul meu debordant, deveneam triplu campion mondial mult mai devreme. Steve Davis a fost primul meu mare erou, pentru că îl vedeam învingând mereu.”

Nu veți găsi foarte multe date tehnice despre scheme de joc în interiorul cărții, cum nu veți găsi nu știu ce rețete asigurătoare de succes instant. Tocmai aici e punctul tare al lui Ronnie: el nu vrea să vândă un produs inexistent. Ceea ce transpare din spatele rândurilor este atât: muncă, muncă, muncă până la uitare de sine. Plus un atașament excesiv față de familie. Citind „Ronnie: autobiografia lui Ronnie O´Sullivan” îl veți înțelege mai bine pe marele campion al acestui frumos sport și veți realiza că fără caracter nu veți reuși nimic în viață. Să-ți recunoști limitele și să încerci să le depășești în permanență, să-ți refuzi resemnarea, să-ți cauți liniștea în interiorul familiei, despre toate acestea și multe altele, în prima autobiografie a lui Ronnie O´Sullivan.

Sursă foto: www.thesun.co.uk

Editura Publica

Anul apariției: 2015

Colecția: Victoria Books

Traducerea: Iuliu Ciupe-Vaida

Nr. pagini: 280

ISBN: 978-606-722-171-8.

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura