Dintre toate artele literare de vază, poezia este probabil cea mai rigidă și canonică. Nu vă grăbiți să mă judecați pentru o astfel de rațiune a lucrurilor, căci dincolo de metafizica și frumusețea versurilor, se ascunde o construcție specială, ritualică în care se regăsesc simboluri, imagini, ritmuri. Dovadă stă de ani buni divizarea curentelor poetice, în care s-au clădit opere de valoare inestimabilă.

Doar în contemporaneitate observăm o imixtiune, un melanj de idei, de gânduri și de forme pe care poezia le îmbracă, datorate probabil și emoțiilor diverse pe care le trăim în alte dimensiuni și alte intensități. Dovadă în plus a acestor afirmații servește volumul Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane, ediție inedită, apărută la Editura Paralela 45, în care se regăsesc atât nume sonore ale poeziei românești din prezent, cât și debutanți, de sub penița cărora au ieșit la iveală versuri delicioase (cred că acest adjectiv se potrivește, căci cele 53 de poeme cuprinse între coperțile volumului sunt spumoase, se savurează îndelung aidoma unui vin maturat și lasă un gust special, de lungă durată).

Ca și în cazul oricăror alte antologii, volumul prezent are un punct concentric, o destinație comună: dragostea. Și chiar dacă nu există în literatură în general, și în poezie în special, teren mai tatonat, de această dată avem în față o poezie matură, o poezie trecută prins sita romantismului și în care s-au păstrat doar rațiunea și luciditatea. De exemplu, poemul „Negru” semnat de către Marius Chivu, este o demonstrație a abilităților de descriere, îmbinată cu liricul observației:

N–aș putea spune că era tristă,

nici afectată de umilință

dar nostalgia durea,

iar chipul ei alb păstra prin contrast

contradicția dispariției.

avea părul lung, foarte lung,

nu mai văzusem un păr atât de lung și de întunecat,

mâini cu degete lungi și o gură

de pe care nu-mi puteam dezlipi ochii.

M-am bucurat să regăsesc în paginile volumului și un poem semnat de către o tânără basarabeancă Cătălina Bălan. Poezia ei „In the mood for love” ne înfățișează o dimensiune specială a dragostei: finalul unei relații. Și – apoi cât de dificil poate fi pentru o femeie să descrie un sfârșit? Mai ales, oricât de egoist nu ar suna, noi îl retrăim mult mai acut. Mi-a plăcut tușa de originalitate de la final, un soi de post-scriptum încărcat de mândrie, de echilibru feminin în fața furtunii:

p.s.

pe Natalie Portman nu o suport de pe vremea când

mi-ai zis că e actrița ta preferată

noi nu ne mai vorbim

dar Natalie Portman rămâne

Aleatoriu sau nu, mi-a căzut privirea și asupra poeziei „Frumusețea cauzează moarte subită”semnată de către Șerban Axinte. Un fel de recviem pentru frumusețe, cam așa l-aș încadra eu datorită manierei de ordonare a gândurilor, pentru construcțiile stilistice simple, dar și pentru că sunt de o sinceritate debordantă. Optimismul pe care îl așează pe rândurile poeziei sunt mai degrabă o constatare a realității, decât o animare voită a spiritului uman: „trăim totul azi pentru că sigur vor veni zile mult mai frumoase”. Eul liric este cu atât mai diafan, cu cât recunoaște și admite amplitudinea unui fenomen care presupune forța nebănuită a frumuseții:

am citit undeva că există un punct

dincolo de care

frumusețea cauzează moarte subită

Nici Ciprian Măceșaru, autorul pe care l-am îndrăgit pentru romanul „Portbagaj”, nu a rămas în urma colegilor de breaslă. Per a contrariu, a strecurat laconicul în versuri, mergând pe o variantă care nu putea da greș. Ce poate fi mai minunat decât câteva versuri dedicate muzei, rol îndeplinit cu toată seriozitatea de consoarta dânsului? Astfel aflăm că: „cele mai bune dintre versurile mele/sunt șoapte strecurate în urechea ta stângă”.

Volumul apărut la Editura Paralela 45 este o demonstrație de amploare a fortificării poeziei contemporane, care deși a preluat influențe occidentale (de exemplu, utilizarea cuvintelor englezești) a păstrat miezul sentimental pur românesc, în care există un El și o Ea, o comuniune de gânduri, de idei, de fluxuri și refluxuri emoționale.

Prin ce m-a cucerit această antologie poetică? Argumentele ar fi multe, mai ales pentru că eu nu mă număr printre iubitorii de poezie, ceea ce face misiunea poeților dintre coperțile cărții și mai dificilă. În primul rând, apreciez stilistica lejeră, lipsită de acea încărcătură excentrică a unor poeme de înaltă emfază. Urmează, ca un detaliu important al acestui mozaic, și simplitatea construcțiilor, care sunt preponderent axate pe vers alb, ceea ce deși ar părea o lipsă de ritm, creează de facto un confort cititoresc. Și nu în ultimul rând, o dimensiune proaspătă a viziunii lirice, care presupune o nouă reinventare a poeziei contemporane, dacă vreți, utilizând mult preferatele anglicisme, un soi de rebranding al versurilor românești.

De ce este important să aveți această carte, nu doar în colecțiile de cărți, ci mai ales în memorie? Pentru că însumează nume mari ale poeziei actuale în spațiul romnesc, dar și pentru că este un frumos dar adus iubirii, care de secole unește și divide spirite umane. Așa că, în eventualitatea în care dispuneți de timp la o cafea dimineața sau de ce nu, căutați o soluție romantică pentru o seară în doi, dezbrăcați-vă de griji și înarmați-vă cu această mică, dar cochetă (coperta mi se pare absolut genială!) antologie de poezie românească și cu siguranță veți capta atenția, stârnind papilele amoroase ale unui romantic incurabil.

Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane

Editura: Paralela 45

Anul apariției: 2018

Nr. de pagini: 220

ISBN: 978-973-47-2682-0

Share.

About Author

Avatar photo

Juristă de profesie și om de litere prin destin. Scrisul mă ajută să reinventez lumea în care trăiesc. Nu am putut găsi un leac mai bun. Și nici o boală mai potrivită decât dependența de cărți.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura