La 17 ani, Alfred Rosenberg, influentul ideolog nazist, a fost pedepsit la școală pentru comentarii antisemite. A fost obligat sa memoreze pasaje din Spinoza, luate din autobiografia lui Goethe. Tânărul Rosenberg a fost foarte surprins să afle că idolul sau, Goethe, îl admira pe filosoful evreu. Cum putea titanul culturii germane să se lase influențat, chiar inspirat, de către un gânditor reprezentând o rasă pe care el o voia distrusă?
În 1656, la doar 24 de ani, Spinoza este expulzat din comunitatea evreiască din Amsterdam, pentru opiniile sale nu prea ortodoxe, și a fost cenzurat pentru tot restul vieții și de către creștini, cărora nu le convenea, bineînțeles, că tânărul filosof considera Biblia o colecție de mituri (ficțiuni) antice. Actul evreiesc (herem) este deosebit de dur, „din decretul îngerilor și pe cuvântul sfinților”, fără a preciza însa motivele:
„Ordonăm ca nimeni să nu se apropie de Baruch Spinoza, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici să-i facă vreun favor, nici să stea sub același acoperiș, nici afară, la mai puțin de patru coți de acesta, nici să citească vreun tratat compus sau scris de către acesta.”
În scurta și austera sa existență, fără să fie conștient de urma ce o va lăsa opera lui, Spinoza a reușit să schimbe istoria. A supraviețuit făcând lentile pentru ochelari. Într-un fel sau altul, destinul său a fost să-și ajute semenii să vadă. La rândul său, Rosenberg, ajuns servitor leal al lui Hitler și principal autor al politicii rasiste a celui de-al Treilea Reich, nu reușea să-l uite pe Spinoza.
Autorul cărții Problema Spinoza, Irvin D. Yalom, este doctor în medicină, psiholog și profesor de psihiatrie la Universitatea din Stanford. La acest curriculum vitae impresionant se adaugă cariera de scriitor de succes: Mama și sensul vieții, Povești de psihoterapie, Minciuni pe canapea, Soluția Schopenhauer, Plânsul lui Nietzsche. Impresionantele analize psihologice cu care ne-a obișnuit apar, evident, și aici. Avem în față un roman de idei în care se dezbat credința, frica, lupta pentru libertatea individuală.
Viața lui Spinoza a fost atât de claustrată, încât Yalom nu reușea să găsească nici o anecdotă biografică pe care să o poată utiliza în narațiunea pe care voia să o scrie. Vizitând casa muzeu a filosofului, scriitorul află că un comando al lui Rosenberg a jefuit biblioteca, folosind ca justificare necesitatea de a rezolva „problema Spinoza”.
Într-adevăr, în mai, 1940, când trupele germane invadează Olanda, Rosenberg se grăbește să ajungă primul la casa acestuia din Rijnsburg pentru a-i confisca biblioteca. Yalom găsește o legătură între o minte modernă, care a cufundat omenirea în haos și obscurantism, și o minte raționalistă a secolului XVII, care și-a jucat viața în numele libertății de exprimare, a luptei contra bigotismului. Yalom recuperează pentru noi toți obsesia lui Rosenberg cu figura lui Spinoza. Această conexiune surprinzătoare între doi oameni opuși imprimă narațiunii un aer misterios.
Rosenberg este imaginea în negativ a lui Spinoza. Avea un mare talent propagandistic. De pildă, Protocoalele înțeleptilor Sionului, una din cele mai cunoscute fraude literare, a fost preluată de către propaganda nazistă promovată de către Rosenberg și încă hrănește și astăzi antisemitismul mondial. Munca uriașă pentru a impune o teorie rasială se opune sacrificiului de sine al lui Spinoza, amprentei lăsate de acesta, deschizând drumul spre gândirea iluministă.
Istoria merge pe două căi, pendulând între cele două timpuri, între realitatea lui Spinoza și cea a lui Rosenberg. Ambii sunt intelectuali, dar au viziuni opuse. În epoca lui Rosenberg sunt analizate implicații ale unor personalități precum Richard Wagner, Cosima Wagner, Houston Stewart Chamberlain, Dietrich Eckart, Arthur de Gobineau. Acestora se adaugă un psihanalist freudian ce poartă dialoguri extrem de interesante cu Rosenberg. De pildă: „Tuturor ne place să-i urâm pe evrei, dar tu o faci cu așa intensitate!”
Pe mine m-au impresionat anecdotele precum că biblioteca de 151 de volume a filosofului a fost vândută pentru a se plăti înmormântarea acestuia, dar apoi un filantrop a plătit refacerea bibliotecii Spinoza, pornind de la o listă a cărților; sau că biblioteca furată de către naziști a fost recuperată pentru a doua oară (cenzurarea lui Spinoza nu s-a oprit nici după moarte!); faptul că portretul lui Spinoza, ajuns la noi, e pictat din imaginație (vai, cum simțim nevoia să punem chip!) sau cum Doctorul Yalom descoperă principii ale psihanalizei în scrierile lui Spinoza. Ah, om fascinant, respins de toți în timpul vieții, ascuns în spatele unui fals portret după moarte!
Mă opresc aici din enumerare, pentru că nu sunt dintre cei ce dezvăluie părți esențiale ale narațiunii ca să atragă adepți.
Important este că scriitorul, Doctorul Irvin D. Yalom, a aflat de preocuparea naziștilor lui Rosenberg pentru rezolvarea unei misterioase „probleme Spinoza”. Și de aici începe să tragă de fir, iar povestea lui despre Spinoza se transformă inevitabil într-o împletire stranie a două vieți, cea a filosofului evreu olandez și cea a ideologului nazist.
În vremuri încețoșate, ca cele prezente, când lipsa valorilor devine acută, o carte ca aceasta, generatoare de dezbateri morale, scrisă cu mare inteligență, devine necesară. Dincolo de orice dezbatere, dincolo de pe unde vă cad ideile și simpatia ideologică, aceasta e o carte foarte bună.
Sursa foto: spinoza.blogse.nl
Cartea o puteți cumpăra de aici sau de pe site-ul editurii.
Editura: Vellant
Traducerea: Alex Moldovan
Anul apariției: 2012
Nr. de pagini: 424
ISBN: 978-973-1984-87-2
Un comentariu
Am citit ,,Plânsul lui Nietszche” şi ,,Minciuni pe canapea”. A doua, după părerea mea, e cu mult sub profunzimea ,,Plânsului”, ca atare şi sub nivelul efervescenței intelectuale la care este invitat cititorul. Totuşi, Yalom este un romancier de adorat şi de capturat… în bibliotecă. Voi citi ,,Problema Spinoza”. Sună provocator. Mulţumesc pentru recenzie!