Principesa Elisabeta și palatul său din București. O analiză

Narcis Dorin Ion este istoric, muzeograf și cercetător, fiind preocupat de istoria modernă, contemporană și recentă a României. A publicat mai multe volume despre București, reședințe boierești din spațiul moldovenesc, iar cea mai recentă carte publicată la Editura Vremea este Principesa Elisabeta și palatul său din București, o monografie complexă despre unul dintre cele mai enigmatice și interesante palate românești, martor al unor mari metamorfoze politice și sociale, inclusiv al dispariției monarhiei din România. Volumul a apărut în colecția Planeta București, coordonată de Silvia Colfescu. Cuvântul-înainte al cărții îi aparține academicianului Georgeta Filitti, care conchide:

Urmărind-o pe prințesa Elisabeta în meandrele vieții, cu frumusețea ei rece, impersonală, calculată și bogată, constați odată în plus cât de complicată, dar și plină de învățăminte este istoria, cât de mult folos dobândești pentru înțelegerea vremurilor pe care le trăim.

Despre principesa Elisabeta a României s-au mai scris multe cărți, albume, însă cartea de față propune o nouă privire acestui personaj istoric din perspectiva bunurilor materiale pe care le-a dorit sau le-a deținut, a gusturilor și obiceiurilor financiare pe care le avea. Elisabeta a fost o ființă solitară, percepută în epocă și după aceea ca fiind taciturnă, egoistă, lucruri pe care le nota chiar propria mamă despre ea în jurnal sau corespondență. Deși a fost dornică să dețină reședințe mari, somptuoase, cu toate acestea a fost mai mereu singură, mai ales după divorțul de propriul soț, diadohul George al Greciei. Prin cercetarea de față, istoricul dezvăluie o epocă, o personalitate și parcursul acesteia de-a lungul vieții, ajungând până la construcția, amenajarea și drumul pe care l-a cunoscut în perioada postbelică Palatul Elisabeta. Bibliografia cărții este vastă, așa cum obișnuiește autorul, folosind fonduri de arhive, inclusiv documente inedite, ziare și reviste, memorii, jurnale, documente, corespondență, biografii, lucrări generale și speciale, studii și articole, resurse web. Informația este însoțită de fotografii ale familiei regale a României, ale principesei și apoi reginei Greciei Elisabeta, precum și ale reședințelor acesteia, fiecare marcând o etapă a propriei sale existențe.

Pe 29 septembrie 1894, la Sinaia, se năștea al doilea copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria, principesa Elisabeta, cea care va purta numele reginei României, Elisabeta de Wied. Va fi un copil iubit de bunici și foarte apropiată de tatăl său, dar niciodată prea apropiată de propria mamă ale căror caractere păreau a fi mult prea diferite. De la început s-au stârnit discuții, iar primele au fost cele din jurul botezului. Regele Carol I ar fi dorit un botez în rit greco-catolic, în timp ce Consiliul de miniștri susținea botezul în religia țării. Astfel, micuța Elisabeta va deveni creștin ortodoxă. Copilăria i-a fost una obișnuită, trăită alături de fratele său mai mare, de familia extinsă și de bone, așa cum era obiceiul în acea perioadă. Nu este foarte pasionată de învățătură, după mărturisea și mama sa într-o scrisoare către ducesa de Coburg, ci, mai degrabă, se conturează o personalitate boemă, iubitoare de artă, înconjurată mai mult de tăcere. Însă anii copilăriei trec repede și prima tinerețe îi este marcată de izbucnirea Primului Război Mondial, eveniment în care se va implica, alături de regina Maria, în acțiuni caritabile.

În misiunile sale caritabile, care au făcut-o celebră în vremea războiului, regina Maria mergea adesea însoțită de fiica sa cea mare, oferindu-i un model de comportament și încercând să o apropie de oameni și de nevoile lor. Și cazurile de suferință nu erau deloc puține.

După finalizarea războiului, familia regală a României începea să se preocupe de căsătoria Elisabetei, mai ales mama sa. Alesul avea să fie diadohul George al Greciei, chiar văr de gradul al II-lea cu viitoarea sa soție. În 1920 se săvârșise deja prima legătură matrimonială între familiile regale din România și Grecia prin căsătoria principelui moștenitor Carol cu principesa Elena. Un an mai târziu, în realitate, câteva luni mai târziu, se încheia și a doua legătură între cele două familii. Principesa Elisabeta fiind nevoită să părăsească țara pentru noua ei patrie de adopție, devenind în scurt timp regina Greciei. Despărțirea a fost dureroasă, dezrădăcinarea i-a adus Elisabetei multă suferință, aspirând mereu la reîntoarcere. Anii următori vor destul de intenși. Tânăra se va îmbolnăvi de tifos, iar consecințele bolii îi vor marca tot restul vieții, încoronarea ca regi ai Greciei pentru scurt timp din cauza unei crize politice acute care va duce la abdicarea suveranului, ceea ce determină revenirea lor în România. O liniște pentru principesa Elisabeta, dar și începutul îndepărtării dintre cei doi soți. Însă, abia după acest ocol, Elisabeta se gândește la prima ei reședință pe pământ românesc. Casa de pe Calea Victoriei, nr. 163, cumpărată de la Marie Angèle Polizu-Micșunești.

Inaugurarea casei din Calea Victoriei a avut loc în ziua de marți, 6 martie 1928, la ora 5 după-amiază, în prezența reginei Maria și a principesei Ileana.

Ulterior, atenția principesei României se va îndrepta mai departe de capitală, în Banat, unde achiziționează conacul din Banloc, care în forma actuală, fusese construit pe fundațiile unei vechi reședințe, în anul 1793 de către contele Lázár Karátsonyi de Beodra, împreună cu soția sa, Tereza Bohus. Conacul devenea un refugiu pentru Elisabeta, locul liniștii departe de zgomotul lumii care o înconjura. Rămâne preocupată de noi achiziții imobiliare. Astfel, pe 29 iulie 1936, cumpăra de la Banca Națională terenul din Șoseaua Kiseleff. Pe 3 octombrie 1936, înaintează Primăriei Sectorului I Galben o cerere de autorizație pentru construirea unei locuințe după planurile anexate, semnate de Constantin Ionescu, arhitect diplomat, cu domiciliul profesional în București, strada Crivineni nr. 11. Lucrările de construcție aveau să înceapă pe 1 decembrie același an. Șantierul a mers anevoios, petrecându-se mai multe inadvertențe, conflicte bănești sau de altă natură. Exteriorul sugera o reședință princiară somptuoasă cu blazon. Interioarele, însă, erau și mai spectaculoase, obiectele de decorațiuni fiind procurate din afara țării și fiind dintre cele mai luxoase. Inaugurarea Palatului din Kiseleff a avut loc pe 19 decembrie 1937, cu începerea de la ora 11, după un protocol care a fost întocmit de șambelanul Alexandru Scanavy, al cărui manuscris olograf s-a păstrat în fondurile Arhivelor Naționale ale României. La inaugurare au participat personalități de vază, inclusiv regele Carol al II-lea, deși înainte frații purtaseră o discuție mai aprinsă, finalizată cu o palmă dată de principesă fratelui său.

Inaugurarea palatului s-a desfășurat, astfel, în prezența proprietarei, principesa Elisabeta a României, a regelui Carol al II-lea, fratele său, a reginei Maria a Iugoslaviei, sora sa, a principelui Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, a premierului Gheorghe Tătărescu, a patriarhului Miron Cristea, a primarului Capitalei, Alexandru Donescu ș.a.m.d.

Palatul avea să treacă prin numeroase transformări, devenind după 23 august 1944, un moment crucial al istoriei noastre, reședință temporară a regelui Mihai I. Nu va dura foarte mult până când, în același palat, regele va fi forțat să își semneze abdicarea la 30 decembrie 1947 și, odată cu detronarea, dispariția monarhiei din România. Pe 26 mai 1948, Palatul Elisabeta avea să fie naționalizat prin Decretul nr. 38 al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Pe 4 ianuarie 1948, stăpâna acestuia părăsea definitiv țara. În 2001, Palatul Elisabeta va redeveni reședința oficială din București a M.S. Regele Mihai I și a M.S. Regina Ana.

Cartea Principesa Elisabeta și palatul său din București este o contribuție importantă la cunoașterea unei personalități atât de enigmatice, dar și a unor colțuri din București încărcate de istorie și semnificație. Cu această ocazie, cititorul are posibilitatea și bucuria de a descoperi, într-un volum extrem de frumos îngrijit, istoria palatului care tronează peste Bulevardul Kiseleff și Parcul Herăstrău.

Principesa Elisabeta și palatul său din București de Narcis Dorin Ion