Prima dată pe o scenă din România despre „prima dată”

În România există în continuare o foarte mare reticență față de subiectele ce țin educația sexuală și relațiile dintre sexe. Acum ceva ani au fost discuții aprinse în legătură cu introducerea orei de educație sexuală în programa școlară, iar tema a sfârșit prin a fi confiscată definitiv de extremiștii ambelor tabere. Așa se face că astăzi vorbim de existența unor ore de educație pentru sănătate, ore care fac parte din programa de consiliere, mult prea puțin pentru a putea satisface nevoia de informare a tinerilor. Pe de altă parte, toate discuțiile purtate pe acest subiect și de pe pozițiile deținătorilor adevărului absolut nu fac niciun bine, ci provoacă reacții aflate la polul opus. Este în firea lucrurilor ca adolescenții să fie stângaci, să nu reușească întotdeauna să găsească cea mai bună metodă de a se apropria de cei dragi; nu-și înțeleg reacțiile și nu reușesc să decodifice corect semnalele date de propriul corp. Consecințele lipsei de informații corecte despre ce înseamnă o relație sexuală, ce înseamnă prevenție și care sunt cele mai bune metode de a preveni o sarcină nedorită, de ce trebuie să respecți decizia partenerului și cât de importantă este igiena personală atunci când începi viața sexuală se reflectă în statistici; România se confruntă cu un număr foarte mare de naşteri în cazul tinerelor cu vârstă cuprinsă între 15 şi 19 ani (17.877), dar şi cu un număr de 661 de naşteri efectuate de fete cu vârsta sub 15 ani (date luate de aici). Un studiu mai vechi, din 2013, relevă faptul că România se află pe primul loc în Europa privind numărul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani infectați cu virusul HIV (găsiți aici detaliile). Mediul artistic românesc – în special mediul teatral – nu a rămas insensibil la această nevoie de informare și formare a tinerilor în ceea ce privește asimilarea unui comportament și stil de viață sănătos, iar tehnicile de dramaterapie sunt folosite de multe ori în performance-urile actorilor sau în dezbaterile care urmează după un spectacol ce au ca subiect relațiile dintre tineri, urmările unui abuz sau consecințele violului.

Bianca Archip

Când am aflat de spectacolul Prima dată, o premieră din foarte multe puncte de vedere pentru mediul artistic românesc, am fost curioasă să văd în ce măsură acest demers poate să acopere, fie și parțial, nevoia de informare a tinerilor în ceea ce privește educația sexuală. Patru actori – trei dintre ei aflați la primul rol – și o actriță consacrată (Marcela Motoc joacă în spectacole din mediul independent, dar și în spectacole ale unor teatre de stat) care și-a asumat regia. Un spectacol care are la bază mărturii și poveștile scrise de oameni din toată lumea; toate se găsesc pe myfirsttime.com, iar Ken Davenport a așezat o parte din tot ceea ce se găsește pe acest site într-un text ce poate fi adaptat pentru orice tip de scenă sau format dramaturgic. Verbatim theatre este un gen de teatru mai puțin abordat în România, tocmai pentru că la noi dialogul în spațiul public se transformă de cele mai multe ori în atac la persoană sau conflict deschis între două tabere.

Anastasia Dade

Scena CINETic UNATC, locul unde am văzut reprezentația, s-a dovedit a fi potrivită pentru ceea ce au vrut actorii să pună în evidență: există o nevoie de informare și nu știm cum să o acoperim. Scenografia foarte simplă determină spectatorul să se concentreze exclusiv pe mărturiile aduse la scenă prin intermediul unei dinamici de grup excelent pusă în slujba textului. Actorii intră și ies în/din pielea unui mărturisitor fără dificultate, relațiile dintre ei se schimbă cu aceeași viteză cu care se schimbă replicile. Adolescenții sau maturii care vin în fața celor din sală capătă identități diferite și asta pentru că actorii și-au învățat textele. N-au fost replici tăiate sau uitate și chiar dacă emoțiile au fost vizibile pe alocuri, ele au devenit parte integrantă a spectacolului, factor dinamic de sine-stătător. Elementele de costum sunt alese astfel încât să pună în evidență tipare de personaj – lover boy-ul, abuzatorul, victima perfectă, inocentul, fricosul etc. – dar și să-i ajute pe actori să facă schimbul de personaje cu rapiditate. Fusta se așază în mai multe forme, cravata se transformă în curea sau este aranjată în mai multe feluri, cămașa se dezbracă și îmbracă cu lejeritate, pantalonii în schimb rămân la locul lor. Ținute de adolescenți mai mult sau mai puțini rebeli, care se transformă în uniforme din momentul în care cei din sală încep să-și dea seama de asemănările experiențelor povestite. Poveștile sunt din toate colțurile lumii, iar situațiile de abuz sau chiar viol sunt aduse la scenă fără să provoace celor din sală reacții de respingere. Cu alte cuvinte, regizoarea și cei patru actori au exclus vulgaritatea și trivializarea total, astfel încât spectacolul să poată privit de tineri și adolescenți fără niciun averstiment prealabil.

Tiberius Zavelea

Un spectacol necesar, care ar trebui să facă parte din repertoriul unui teatru independent sau de stat, care se poate juca oriunde, scenografia minimalistă permite acest lucru. De asemenea, este un spectacol care trebuie completat obligatoriu cu discuții și dezbateri la care să participe actorii, spectatorii – adolescenți și părinți – psihologi, educatori (profesori), sociologi sau activiști din ONG-uri. Prima dată – căutați-i pe actori, luați legătura cu regizoarea și vedeți când și unde este următoarea reprezentație.

Prima dată – spectacol independent