Ieri seară, după cel de-al treilea concert din cadrul proiectului Piano EXPRESS Playing Modern am văzut pe Facebook o postare a unei doamnei profesoare de educație muzicală, în care cerea ajutorul comunității: cei care vedeau/citeau postarea trebuiau să facă niște alegeri muzicale: câteva liste cu albume celebre (genuri muzicale foarte diferite, dar toate departe de muzica cultă), care au făcut istorie la vremea apariției lor și care le-ar fi utile elevilor de astăzi (din multe puncte de vedere). Postarea nu m-a pus pe gânduri, dimpotrivă, venea în continuarea experienței de care am avut parte în campusul Politehnicii bucureștene. Mi-am dat seama – pentru a nu știu câta oară – că nevoia de muzică, de armonie există, dar trebuie cultivată intens; diversificarea metodelor prin care reușim să satisfacem această nevoie este o consecință directă a existenței acestei nevoi.

Concertele propuse de Adriana Toacsen, Ilinca Păun Constantinescu și Diana Rotaru nu sunt doar motive de întâlnire cu publicul, în diverse spații dintr-un oraș asaltat continuu de zgomot, ci și motive de reflecție cu privire la cine suntem, care ne sunt gusturile și preferințele muzicale, cât de bine ne cunoaștem comunitatea din punct de vedere al sonorităților specifice, cum și când am început să ascultăm muzică într-un mod conștient, cât de importante sunt concertele live în viețile noastre sau când am cumpărat ultimele CD-uri și/sau viniluri cu muzică. Cu atât mai mult concertul de închidere al ediției 2025 a proiectului Piano EXPRESS Playing Modern m-a provocat să încerc să găsesc și alte soluții la întrebări mai vechi: de ce generațiile de melomani la concertele de muzică cultă se schimbă din ce în ce mai greu și cum să facem astfel încât dialogul intergenerațional să funcționeze, să fie real și folositor, deopotrivă. Un concert dedicat copiilor, adică viitorilor melomani este pe cât de greu de alcătuit din punctul de vedere al playlistului, pe atât de provocator în ceea ce privește organizarea propriu-zisă. Când îți propui să vii în fața celor de nici 10 ani cu piese pe care nici părinții acestora nu le știau (atât de noi erau) trebuie să faci în așa fel încât să-i captivezi, să-i ții în poveste cât mai mult timp. Un singur aspect e de domeniul evidenței: durata concertului, care nu trebuie să depășească o oră, pentru că atât poate un copil de vârstă preșcolară să se concentreze, să asculte fără să se foiască prea mult sau fără să ceară apă și/sau mâncare.

Adriana Toacsen a ținut cont de toate aceste aspecte, tactul pedagogic s-a văzut/simțit pe tot parcursul concertului și în ciuda unor mici probleme tehnice, tot ceea ce s-a întâmplat pe platoul din fața Rectoratului Universității Politehnice București poate fi pus sub semnul reușitei totale. Copiii nu doar că au ascultat piesele, dar au și intrat în jocul Adrianei Toacsen, care i-a provocat să răspundă la diverse întrebări; practic, povestea concertului s-a scris sub ochii noștri, al adulților care eram de față. Povestea elefantului care vizitează diferite locuri din oraș e o poveste pe cât de culturală, pe atât de ludică.  Piesele scrise de compozitori români – cine a spus că n-avem o școală de componistică contemporană?!? – reprezentativi pentru mai multe generații (de la Irina Perneș la Adrian Iorgulescu, decanul de vârstă al acestora) au fost scrise astfel încât să dea impresia celor mici că totul e o joacă. Nimic serios, în fond, într-o asociere a unei mănuși de cauciuc cu o perie de haine sau cu o  pasăre kiwi din cel mai banal plastic; ce să faci cu o baterie de magneți, numai buni de așezat pe ușa frigiderului. Dar ce caută sticlele de pepsi (din sticlă, nu din plastic) așezate într-o ordine aleatorie pe corzile pianului? Despre umbrela de sub pian putem să nu ne mai întrebăm nimic, la urma urmei dă titlul piesei scrisă de Sabina Ulubeanu pentru acest concert.

Joaca, foarte serioasă de altfel, cu  toate aceste obiecte care nu prea au legătură cu muzica serioasă în mintea multora dintre melomani, a avut un scop foarte clar: să introducă pe cei mici într-un univers sonor paralel cu cel din care fac parte în mod obișnuit. Călătoria muzicală a fost una de succes grație celor două pianiste ale serii: Iuliana Alecu și Adriana Toacsen. Ambele lucrează cu copii și tineri și experiența a făcut diferența: să ții copiii în poveste, în condițiile în care din când în când prin zonă treceau grupuri de studenți aflați în recunoaștere este mare lucru, după cum, la fel, este o reușită extraordinară să-i determini pe cei mici să asculte conștient,  să înțeleagă povestea cu cele câteva capitole care, aparent, n-aveau nicio legătură. Dintre tot ceea ce s-a cântat, mi-au plăcut foarte mult piesele scrise de Adrian Iorgulescu (chiar dacă titlul n-avea legătură directă cu ideea concertului, în realitate ea a asigurat o închidere perfectă de program), Sabina Ulubeanu, Diana Rotaru și Cătălin Crețu.

Dintre toate trei concertele ediției 2025 a Piano EXPRESS, acesta a fost cel mai eclectic, pentru că concertul în sine n-avea nicio legătură directă cu turul ghidat de după terminarea acestuia. Nu-i interesează pe cei mici să viziteze clădirea Rectoratului, în schimb pe părinții acestora da, așa se explică prezența mașinii de făcut baloane, care a devenit instantaneu punctul de atracție al tuturor copiilor. Asocierea temei concertului cu cea a turului ghidat – povestea unei clădiri emblematice pentru învățământul universitar românesc este provocarea asumată integral de echipa proiectului, ceea ce înseamnă că evenimentul în sine poate fi înscris la rubrica „succes garantat”.

Cele trei ediții Piano EXPRESS au avut tematici diferite, ceea ce-mi provoacă curiozitatea: care va fi tema anului viitor, pe unde ne vom plimba și ce piese noi vom asculta? Cât de mult va fi folosit pianul de jucărie și din ce materiale vor fi realizate instrumentele inventate (parțial) ad-hoc? Vor veni și la anul măcar o mică parte din cei care au fost anul acesta la concerte? Câteva întrebări deschise, pe care le las aici în loc de încheiere, pentru că un proiect cultural cum este Piano EXPRESS Playing Modern cere un final deschis.

PROGRAM

17:00 Poveşti muzicale pentru pian şi pian de jucărie – Adriana Toacsen & Iuliana Alecu

Sabina Ulubeanu – „Patru sticle și-o umbrelă” (2025) pentru pian la patru mâini şi piane de jucărie (p.a.a.)*

George Ioan Păiș – „Anthophilia” (2024) pentru pian (I. Alecu)

Diana Rotaru – „monster under my bed” (2024) pentru pian preparat (A. Toacsen)

Irina Perneș – „Pachiderm on the Keyboard” (2024) pentru pian (A. Toacsen)

Cristian Bence-Muk – „Un elefant la filarmonică” (2024) pentru pian (A. Toacsen)

Ariadna Ene – Iliescu – „Un elefant în pod” (2024) pentru pian preparat (A. Toacsen)

Cătălin Crețu – „Un fluture pe lampă” (2024) pentru pian preparat (I. Alecu)

Adrian Iorgulescu – „Schije” (2025), pentru pian la patru mâini (p.a.a.)*

*comandă în cadrul proiectului din partea UCMR

18:00 Tur ghidat la Campus Politehnica inclusiv clădirea Rectoratului, proiectată de un colectiv condus de Octav Doicescu arhitect Irina Tulbure

*

PIANO EXPRESS. Playing Modern*

pop-up events, în septembrie, prin Bucureşti

*Proiect cultural creat de Adriana Toacsen și co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB, în cadrul sesiunii de finanțare “București. Împreună” – 2025.

Un concept de: pianist Adriana Toacsen

Organizator: Asociația Ideilagram

Artişti: Adriana Toacsen (pian); Iuliana Alecu (pian);

Duo Serafim: Mircea Marian și Ștefan Cazacu (violoncel).

NOISE404: Larisa Nicolae (vioară), Alin Popa (clarinet), Sofia de la Hoz (pian), Vlad Polgar (percuție)
Tururi ghidate cu: arhitecții și profesorii Nicolae Lascu și Irina Tulbure

Curator piese muzicale: compozitor Diana Rotaru

Curator spații urbane: arhitect Ilinca Păun Constantinescu

Foto: Mirela Momanu

Video: Alexandru Păun

Comunicare: Laura Cicioiu

Parteneri: ARTEXIM, organizatorul Festivalului Enescu; Asociația Encore; Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România; Universitatea Națională de Muzică din București; DoCoMOMO România; Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, Academia Română; Universitatea București – Facultatea de Drept; Asociația Supereroi printre noi; ARFA- Asociația Română a Femeilor în Artă

Parteneri media: CIMRO (Centrul de Informare Muzicală din România); Radio România Muzical; SG Studio – Revista Zeppelin; BookHub.

Share.

About Author

Editor-coordonator Bookhub.ro. Din 2025, membru Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru - Secția Română (AICT.ro) și membru UNITER. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.