Mihail Vakulovski se întoarce la poezie, dar citind poemele adunate în Viața mai pe scurt (Editura Paralela 45) îți dai seama că e forma lui de respirație cotidiană. Abandonul aparent e o formă de protecție personală, o ascundere în văzul lumii, astfel nemaifiind nevoit să apeleze la subterfugii sau metafore înșelătoare. Exhibarea este când violentă, când la limita unui cinism amestecat în doze deloc „bine temperate” cu un scepticism ce pare a-i fi specific.
Traducător de ani buni, doctor în filologie cu o teză girată de Nicolae Manolescu, Mihail Vakulovski dovedește cu fiecare poem că e un om al cetății, un observator al vieții sub toate formele ei cotidiene. Sordidul, macabrul și formele nespecifice de coabitare îi alimentează curiozitatea și-l ajută să se mențină pe granița plictisului acaparator. Îl bănuiești de multe ori că e pândit de depresie și/sau anxietate, dar face ce face și se scoate singur (se salvează) din situații imposibile. Viața devine pentru el o supra-viețuire, fără rest și fără schimburi (in)echitabile.
moarviața
viața (se) fute
și moartea (se-)înghite
locul întîlnirii nu poate fi schimbat (pentru așezarea în pagină)
Librar la una din librăriile din centrul Brașovului (pe contul personal de Facebook găsiți relatările sub semnul #LiveDinLibrarie), Mihail Vakulovski reface poetic de multe ori drumul din Răcădău spre centrul orașului și, pe traseul neschimbat, viața surprinsă în cele mai mici detalii pare mereu alta. Variantele ocolitoare sunt doar pentru evitarea monotoniei sau din cauze externe. Subiectele „fierbinți” ale zilei – un altfel de jurnal de știri decât cel de la „ora cinci”, viața orașului filtrată prin lentile de pesimist incurabil și o evidentă neimplicare în subiect, care denotă asumarea marginalității din nevoia unei perspective critice asupra realității, iată câteva din trăsăturile poemelor scriitorului brașovean. La toate acestea se adaugă, precum firul de urzeală, scepticismul combinat cu o detașare autoimpusă, calități inerente unui critic literar, semn că undeva, în subconștientul poetului se dă o bătălie continuă între critic și autorul de literatură.
semne
dacă vezi o mireasă
îți va merge bine
toată ziua
te duci la fereastră
și
vezi o mireasă care plînge
îți va merge bine
toată ziua
nu-i va merge bine
toată viața
În partea a doua a volumului, mai ales, surprind referințele muzicale, unele din ele explicite, iau forma unor moto care orientează cititorul spre o anumită însoțire a universului poetic cu unul sonor. Muzici deja vechi, care definesc alte generații decât cele ale prezentului, dar toate foarte bune, iar ceea ce e și mai interesant e cum se completează versurile cântecelor cu cele din Viața mai pe scurt; așa se explică și coperta volumului, care aduce mult cu o copertă de vinil.
existem cu rime
după o zi perfectă la schi
noaptea
să te trezească un coșmar
cu schiurile tale
care se încalecă amar
ca o rimă imperfectă
Mihail Vakulovski pare a fi mizantrop, dar oamenii importanți din viața lui sunt evocați în multe din poemele volumului. Tatăl pierdut și mama (încă în viață) sunt cei mai des pomeniți, dar sunt prezenți și soția și fratele poetului, după cum nici colegii de serviciu (unul din foștii colegi are chiar o poezie întreagă dedicată) nu sunt ignorați sau uitați. Un univers uman fictiv construit de poet fără o intenție anume, ceea ce face și mai vizibile firele ce leagă destinele oamenilor.
***
un prieten se zbate-ntre viață și moarte
după ce-a fost călcat de-o mașină
pe trecerea de pietoni
intru pe pagina lui de facebook
și automat sînt îndemnat
să-l adaug într-o listă nouă
nu, nu, Doamne, lasă-l așa
la „Brașov” și „artiști”
suficient
Câteva poeme sunt adevărate referințe literare, ce par așezate în volum cu scopul de a fixa limitele unui univers literar la care se raportează conștient ca analist, ca traducător sau ca scriitor. Când realizezi acest lucru, începi să fii și mai atent decât erai la forma poemelor; te surprinde adesea așezarea în pagină, iar variațiile dimensiunilor te iau pe nepregătite, după poeme care se întind și pe două pagini dau peste cele foarte scurte, cu patru-cinci versuri ce-ți aduc aminte de celebrele haiku.
80
Gheorghe Iova
belicosul textualist
rămînînd tot mai în urma soției
cu privirea în altă parte
călare pe mușcătură
bătrîn
tot mai bătrîn
la fel de bătrîn precum generația sa
„generația tînără”
Cristian Popescu ne-a lăsat cuvînt înainte și-a plecat înapoi
Mircea Nedelciu a spus că și ieri va fi o zi
Aurel Dumitrașcu s-a retras în biblioteca din nord
Augustin Pop n-a reușit să se ferească de ceea ce fulgerul amînă
Ion Stratan s-a jucat de-a ruleta rusească
Radu G. Țeposu a părăsit istoria tragică și grotescă
Ioan Flora a încălecat iepurele suedez
Gheorghe Crăciun s-a îndrăgostit de femeia fără corp
Mariana Marin a ieșit din războiul de o sută de ani
Alexandru Mușina a intrat în Budila-Express și-a plecat
Ioan Moldovan a practicat arta răbdării a spus
multe ar mai fi de spus
și s-a dus
Traian T. Coșovei a acceptat toate urările de La Mulți Ani
a zis un, doi, trei sau
și-a întrerupt cruciada
generația „optzeci”
o armată din care soldații
dezertează-n underground
unul cîte unul
unul cîte unul
*
scriitorii mei preferați în acțiune
pornind de la o idee
Sorokin scrie un roman cam SF
care în cîțiva ani ar putea deveni
realist și chiar istoric
pornind de la o observație
Houellebecq scrie un roman cam SF
care în cîțiva ani va deveni
realist și istoric
avînd o imaginație mult prea bogată
Palahniuk scrie un roman SF
Răsar de niciunde obscenitățile cotidianului, surprinse involuntar, care par că-l obsedează, din moment ce refulează adesea în versuri, dar și fragmente de puritate despre care adesea nu mai suntem conștienți că încă mai există. Un contrast din care se naște o poezie aparte, puternică. Viața mai pe scurt de Mihail Vakulovski e, în fapt, un jurnal al cotidianului care nu trebuie să-ți placă, o consemnare a faptelor mărunte menită să-ți aducă aminte cât de fragilă e limita dintre a fi și a nu (mai) fi.
Viața mai pe scurt de Mihail Vakulovski
Editura: Paralela 45
Anul apariției: 2024h
Nr. de pagini: 160
ISBN: 978-973-47-4228-8
Cartea poate fi cumpărată de aici.
