Opere V. Crepusculul civil de dimineață, de Emil Brumaru

Să recomand oricărui cititor să citească poezie mi se pare un demers superfluu. Din considerente pur personale: am detestat de când mă știu să fiu scoasă la tablă și să recit versurile lui Eminescu sau ale oricărui poet canonic, cu intonație, dacă se poate! Și am avut parte de asemenea „ascultări” inclusiv la liceu, e drept, înainte de 1989. Cât despre comentariile poeziilor ce să mai spun? Cum să răspunzi la faimoasa întrebare „Ce-a vrut să spună poetul?” Poate că din aceste cauze nici nu prea citesc poezie. Rar mi-e dat să-mi cumpăr volume de poezii și, mai rar chiar, citesc poezie. Dar, cu toate acestea, Brumaru rămâne Brumaru! Pe el vi-l recomand și cu ochii închiși și în somn, și oricum, și oricând…

L-am descoperit pe Emil Brumaru târziu, foarte târziu. Odată cu „Submarinul erotic”, ale cărui poezii au circulat intens la un moment dat și pe internet. Cred că acel volum de poezii i-a consolidat definitiv statutul de poet erotic sau poet al eroticii feminine, Brumaru iubind misterul feminin cu patimă. Regăsiți poeziile din acest volum în „Opere II”. În volumul de față sunt reunite poeziile din „Rezervația naturală de îngeri”, „Crepusculul civil de dimineață” și „Istoria parfumului”. „Rezervația naturală de îngeri” este partea cea mai consistentă a opului de față – poezii de o rară frumusețe dedicate îngerilor. Îngeri pe care Brumaru și-i imaginează, de regulă, ca fiind femei frumoase, cum altfel ar fi putut fi îngerii pentru Emil Brumaru?

Trei îngeri

Trei îngeri duc pe targă aroma unui crin….

Era frumos și palid pe tija lui subțire,

Se-mbrățișa cu raze venite din senin

Și fiecărui înger dorea să-i fie mire.

Avea parfumul vesel și-anume răsfirat

Să-ndemne la extaze adînci, nerușinate

De prospețimea cărnii căzute în păcat

Alături, a femeii întinse lin pe spate,

Spre a primi tămîia mirosului în gură,

Polenul greu de poftă lumească între sîni

Mai albi decît pojghița gustoaselor smîntîni

Din vechile ulcioare dospind plăcerea pură.

Ci s-a topit de-atîta nedreaptă așteptare

Și-acuma, încă-odată, sufletu-i fraged moare…

Dar peste îngeri dăm și în poeziile din „Crepusculul civil de dimineață”:

Dragoste

Noi, unul celuilalt, ne-am sfințit trupul

Cu sufletele noastre plutitoare

Ca niște mari bucăți de soare,

Îmbogățind pământul și văzduhul

C-o neștiut de fragedă lumină

În care îngerii vin și se-nchină

La Dragoste…

Iar în poeziile din „Istoria parfumului” îngerii sunt cuprinși în:

Rugăciune

Înfiorat de floarea rară

A sufletului unui înger

Ce îmi miroasă din afară

De trupu-n care încă sînger,

Privesc, sărut aerul rece,

Singur mă cațăr la fereastră

Și nu ascult de nici un țipăt

Venit din inima mea proastă,

Ci doar pe Tine te-aud, Doamne…

„Opere V. Crepusculul civil de dimineață” conține desenele autorului și prefața Luminiței Corneanu. Desenele m-au dus cu gândul la volumele de poezii ale lui Gellu Naum, iar prefața este binevenită, în special pentru cei care, poate, n-au auzit până acum de Brumaru.

Dacă nici versurile lui Emil Brumaru nu vă plac, atunci înseamnă că nu aveți deloc organ pentru poezie. Și, cine mai știe, poate că v-ați pierdut și ultimul dram de pasiune. Dar nu cred să existe om căruia să nu-i placă cum scrie al nostru poet!

Sursă foto autor: www.adevarul.ro

Editura: Polirom;