Marți, 2 aprilie 2019, a avut loc o nouă ediţie a seratelor muzicale https://musicarte.ro/, inițiate și moderate de Luminița Arvunescu în colaborare cu Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură. Spre deosebire de celelalte ediții, la care invitații nu-mi erau chiar necunoscuți, de această dată am luat Calea Victoriei în totală necunoștință de cauză, dacă mi-e permisă exprimarea. Aș fi putut să mă documentez înainte de eveniment, numai că mi-am dorit „un direct”, cu alte cuvinte am vrut să fiu surprinsă. Și chiar așa a fost!
O sală a Muzeului Colecțiilor de Artă arhiplină, cu un public eterogen, din toate punctele de vedere: de la copii foarte mici până la maturi aflați la vârsta înțelepciunii asumate, de la oameni obișnuiți cu disciplina unei săli de concerte și până la cei dornici să facă ordine acolo și unde nu era cazul.. Există șanse ca spectacolele de operă să aibă public și peste câțiva ani, cu condiția ca astfel de evenimente, în afara sălilor de concerte obișnuite, să se înmulțească, sau măcar să devină tradiționale proiectele începute deja. OPERA FANtastica, seria de întâlniri a căror inițiatoare este Luminița Arvunescu are deja o istorie, ceea ce facilitează mult traseul neinițiaților, dar și dialogul dintre artiști și spectactori.
De ce Opera FANtastisca? Pentru că Luminița Arvunescu nu cantonează dialogul în sfera specialității, ea având grijă ca nota în care se desfășoară acesta să fie una caldă, de apropiere a publicului de personalitatea artistului. Ea nu-și dorește nici să coboare artistul de pe piedestal, dar nici să-l izoleze total de public, ci, din contra, își propune o deschidere a lumii operei – care este una fascinantă – și să formeze în acest mod o nouă generație de melomani, de fideli ai operei. Spun asta pentru că am observat că numărul tinerilor care vin să participe la aceste ediții este în creștere. În altă ordine de idei, amfitrioana acestor ediții nu aduce nume așa-zis consacrate, cunoscute de publicul de la noi, ci mai degrabă artiști care și-au construit o carieră cântând pe marile scene ale lumii. E aici și o nevoie de recunoaștere a standardelor școlii de muzică românești (pentru că toți invitații, dacă țin minte bine) și-au făcut studiile în România după care au plecat pe unde nici cu gândul nu ajungi, dar este și o dorință de a-i face cunoscuți acasă, acolo unde știrile despre ce se întâmplă în lumea muzicală nu prea ajung sau se pierd printre numeroasele știri care fac rating.
Ana-Camelia ȘTEFĂNESCU – soprană și profesoară de canto, stabilită la Bruxelles, – laureată cu Premiul al II-lea și Premiul Publicului la ediția din 1996 a prestigiosul Concurs Internațional „Regina Elisabeta” din Belgia. O apariție din toate punctele de vedere, o artistă cu o ținută impecabilă, care nu lasă nimic la întâmplare, de la pliul rochiei și până la postura corporală adoptată în timpul acutei. Foarte atentă la reacțiile publicului, cu un spirit ludic evident, dar și cu o poftă de viață pe care o regășești în felul în care-și construiește frazarea, Ana-Camelia Ștefănescu a reușit să capteze atenția publicului, așa încât în a doua jumătate a întâlnirii puteai să juri că ești într-o sală de spectacol, liniștea instaurându-se pe nesimțite și respirația sălii rămânând suspedată secunde bune. Dialogul s-a conturat în jurul a două mari idei – cum se construiește o carieră solidă pentru o soprană, o voce lirică în genere și ce rol au concursurile în viața profesională a unui tânăr aflat la început de carieră. Așa se face că am aflat și de ce dna conf. univ. dr. Andreiana Roșca (Universitatea Națională de Muzică din București) – și nu altcineva – a acompaniat-o la pian pe Ana-Camelia Ștefănescu. În afară de faptul că i-a fost profesoară și mentor, ea este și cea care a ajutat-o să câștige cele mai importante premii la diferite concursuri internaționale prestigioase, premii care i-au deschis calea spre rolurile jucate pe marile scene ale lumii. Disciplina de concurs, tehnica vocală însușită, capacitatea de a selecta cel mai bun repertoriu pentru tipul de voce și vârstă, împreună cu o viață personală echilibrată sunt foarte importante pentru cea/cel care-și dorește să ajungă un nume în lumea operei. De-altfel, s-a văzut/auzit maturitatea vocală atinsă de Ana-Maria Ștefănescu atunci când a cântat aria Rosinei, când tehnica vocală impecabilă ne-a făcut să uităm să respirăm. Un program foarte bine ales, care a marcat principalele etape din cariera solistică a sopranei, dar, în același timp, i-a pus în valoarea șarmul și pregătirea vocală excepțională.
O ediție foarte reușită a Operei FANtastice, în care muzica și-a câștigat întâietatea prin intermediul unui dialog de o foarte bună calitate între cele trei protagoniste ale serii. O pledoarie pentru operă și universul operestic, în care tinerii melomani pot să pătrundă fără teamă și din dragoste pentru frumos.
Credit foto: Paul Buciuta, Simona Elena Matei şi Aurel Vîrlan
