La prima serie de conferințe ale lui Tiberiu Soare, „Pentru ce mergem la Operă?” nu am reușit să ajung, din motive de distanțe (pe atunci nu eram încă în București). Dar am reușit să ajung la una dintre lansările volumului apărut ulterior, cea de la Biblioteca Națională a României (splendidă sala „Mitita Constantinescu” de la BNR, potrivită cu evenimentul). Și am citit întreg volumul dintr-o suflare, pe alocuri cu zâmbetul pe buze. De aceea în momentul în care am aflat că va fi o nouă serie de conferințe ținute la Teatrul Odeon, de data aceasta intitulată „Vorbe despre muzică și muzicieni” nu am ezitat nicio clipă și mi-am făcut din timp rezervarea la prima conferință. După care așteptam cu înfrigurare anunțul legat de data următoarei conferințe și tot așa. Am reușit să ajung la toate, mai puțin la ultimele două, dar le-am regăsit în volum, ceea ce anulează parte din tristețea ratării unui „direct” cu Tiberiu Soare.

Opera_cartea_Coperta3Mi-e greu să scriu despre volum fără să încep să povestesc despre subiectul uneia sau alteia dintre conferințe.  Asta pentru că Tiberiu Soare are un stil inconfundabil de a „ataca” un subiect care are legătura cu muzica. Deși, din start, la orice conferință, ne punea în temă – „voi vorbi liber în seara aceasta” – conferințele lui nu au fost deloc obositoare sau pline de date ultraspecializate, dar nici căderi în facil sau derizoriu, bagatelizând subiectul. Ba, au contraire, aș zice, cu o cultură generală demnă de un adevărat intelectual, a pus în valoare muzica prin așezarea compozitorului acestuia în epocă, raportându-se în permanență la scriitorii vremurilor în cauză și cu repere istorice dintre cele mai precis formulate, Tiberiu Soare a reușit să creeze cu adevărat tabloul complet din punctul de vedere al creației fiecărui compozitor sau al fiecărei epoci în parte, după caz. Ilustrațiile muzicale ale fiecărei seri în parte au fost de multe ori inedite (mi s-a întâmplat să vin acasă și imediat să caut pe youtube înregistrări cu dirijorul și/sau cu orchestra respective). Și aici s-a văzut cultura muzicală a dirijorului, cultură solidă,  fără de care succesul în plan profesional n-ar fi fost posibil.

Îmi răsună în urechi și astăzi pasaje întregi din conferința dedicată lui Richard Wagner, intitulată „Fascinația operei de artă totale”. Cu adevărat un titan al muzicii clasice! Și atât de puțin înțeles de unii dintre contemporani! Dar Tiberiu Soare a știut cu adevărat să ni-l apropie:

 

„În România, acest subiect nu este atât de des abordat. Nici nu mă miră acest lucru, pentru că, din păcate, în România, atunci când vine vorba de Richard Wagner, există această tentație de a se face un pas înapoi. Eventual se acceptă o discuție despre el, pe niște baze biografice sau anecdotice. Am întâlnit foarte puțini oameni care să îi studieze cu adevărat partiturile sau scrierile. Nu e de mirare, mai ales că partiturile sale sunt dense și lungi. La Wagner totul era enorm, dura mult. Cantitatea de note muzicale pe care le scria într-o partitură, densitatea sonoră, lungimea rolurilor, totul pare disproporționat și gigantesc. Și este firesc ca acest lucru, combinat cu un stil de proză cam încâlcit, să determine ca lumea să nu se apropie foarte ușor de Wagner. Dacă mă gândesc la stilul său de scris, îmi amintesc că inițial, când am citit primele texte ale lui Wagner în limba română, am crezut că e vina traducătorilor. Am crezut că traducătorii caută niște formulări prin care să îl cosmetizeze. După aceea l-am abordat și în alte limbi. Am avut curajul să o fac chiar și în germană.”

 

Următoarea în ordinea preferințelor a fost conferința intitulată simplu „Mari compozitori ruși”. Densă în informații, am crezut inițial că va fi un amalgam de nume și repere sonore, dar nu, Tiberiu Soare s-a descurcat excelent și ne-a făcut un adevărat excurs demn de cele mai bune audiențe.

 

„De ce vă povestesc de Liszt când subiectul nostru este muzica scrisă de compozitorii ruși? E important să înțelegeți că muzica rusă a erupt spectaculos, ca un foc de artificii, undeva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dar acest foc de artificii a avut un fitil; dacă ne întoarcem în tip, acesta a fost Liszt. Aș am pomeni un amănunt interesant legat de startul muzicii ruse, mergând și mai departe în timp, până în 1812, anul invaziei napoleoniene, când, la Sankt Petersburg, este publicat un ciclu de nocturne pentru pian (înaintea lui Chopin!), un set de miniaturi pentru pian solo, sub numele lui John Field, un compozitor de origine irlandeză, stabilit la Sankt Petersburg. Acest John Field, pianist, compozitor și dirijor, autor și al unor simfonii, a jucat un rol foarte important în ceea ce privește dezvoltarea muzicii ruse.”

 

Și conferința dedicată marelui George Enescu este una de excepție, și dialogul cu Dan Dediu este de studiat, de fapt, ce spun, toată cartea este de citit din copertă în copertă. Și mi se confirmă, dacă mai era cazul: atunci când dorești să ai o vedere de ansamblu asupra unei epoci istorice oarecare apleacă-te și asupra muzicii, interesează-te despre ceea ce se asculta pe atunci, cum se compunea, care erau sursele muzicilor vremii respective. Filoanele muzicii sunt nebănuite, de multe ori, iar muzica, la rândul ei, are influențe majore asupra oamenilor și destinelor acestora. Toate acestea sunt motive mai mult decât suficiente să căutați cartea editată de Fundația Calea Victoriei și să o citiți, după aceea împărtășiți cu cei de lângă voi puțin din savoarea celor citite/ascultate.

 

 

C1RGBEditura: Fundația Calea Victoriei

Anul apariției: 2016

Nr. pagini: 255

ISBN: 978-973-0-21398-0

Cartea poate fi achiziționată de la Fundația Calea Victoriei .

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura