Oglinzi paralele

Drumul meu spre cărţile şi studiile Martei Petreu a început cu ficţiunea. Inevitabil, cu poezia. Ea însăşi descinde din literatură în etapa debutului cu versuri, în 1981. Acestora le-au urmat eseurile şi studiile despre filozofia şi cultura românească, în special cea interbelică. Studii îndrăzneţe ca demers ideatic, pertinente şi provocatoare. Profesoara şi scriitoarea Marta Petreu se întâlnesc undeva într-un punct luminos al documentării atente şi al analizei lucide, fără inerente şi supărătoare parti-pris-uri.

În 2011, Marta Petreu publică romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, o carte primită extrem de favorabil de către public şi critica literară. Am scris, la vremea respectivă, despre acest prim roman uluitor, o carte cu zvâc, tulburătoare prin figura Mamei, sumă a contrastelor, puternică şi neînduplecată figură feminină rurală, capabilă să declanşeze un scandal cosmic şi să-l tragă după sine până în mormânt.

Al doilea roman, Supa de la miezul nopţii, publicat anul trecut, nu mai atinge cotele celui dintâi, fără să fie însă o carte slabă, cum poate părea la o primă lectură şi mai ales dacă o raportezi la forţa epică şi estetică a celeilalte. Sunt, şi aici, mărcile scrisului autoarei, dar mai ales figuri feminine emblematice: fata de la ţară, Todora, crescută în respectul pentru valorile tradiţionale, mai ales în ceea ce priveşte căsnicia, apoi mama Todorei, Lucreţia, femeie frumoasă şi aspră, neclintită în superstiţiile şi principiile ei; Pauline – femeia cochetă, frumuseţe egocentrică, rece. Vin la rând bărbaţii, geloşi, posesivi şi violenţi precum Marc, atenţi şi pricepuţi la amor precum Manfred sau Roman. Incapabili să-şi asume devierea sexuală, precum tânărul Claudiu.

În toate textele Martei Petreu, de la versuri, eseuri şi până la romane, problematica spinoasă a cuplului este analizată dinspre extremităţi spre centru. Cuplul aflat mereu în suferinţă, fragilizat în timp, explodând uneori cu o forţă impresionantă. Fie că este vorba despre Marc şi Pauline sau despre Marc şi Todora, suişurile şi, mai ales, coborâşurile relaţiei zdrelesc pielea subţire, producând dureri insuportabile. Gelozia şi simţul posesiunii, exercitate sistematic de bărbat asupra femeii, capacitatea ei de a se supune şi de a suporta cu stoicism violenţele, deschiderea aparent bruscă spre o nouă înflorire, o eliberare din chingile unei căsnicii total nepotrivite, iată câteva dintre coordonatele textelor scrise de Marta Petreu. Dragostea, atâta câtă este, face mereu corp comun cu suferinţa, cu brutalitatea…

Supa de la miezul nopţii (nu ştiu cât de inspirat este, totuşi, acest titlu ales de autoare) foloseşte cu succes tehnica polifoniei, relaţia de cuplu fiind prezentată din mai multe perspective. Persoana întâi îşi schimbă, pe rând, naratorii: Marc, Pauline, Todora, Lucreţia, Claudiu. În povestea fiecăruia intervin elemente recurente, ca un motiv floral care urmăreşte firul unei ţesături. Perspectiva bărbatului gelos şi posesiv, Don Juan, căruia vânătoarea în sine îi este mai trebuincioasă decât împlinirea erotică propriu-zisă, este demontată de cele două femei din viaţa sa, Paulineşi Todora. Ambele femei evidenţiază momentele de furie nejustificată, accesele de gelozie, bătăile, încercarea bărbatului de a-şi subordona femeia, căreia îi urmăreşte obsesiv fiecare gest sau privire, limitându-i inclusiv posibilităţile de afirmare în carieră. Când Todora ajunge în casa lui Pauline, prima nevastă a lui Marc, refrenul obsesiv al acesteia o sperie şi o amuză:

„Am multe să-ţi spun, Todora! Am multe să-ţi spun, m-am tot gândit, Marcu, el! Eu nu sunt bine, el pentru totdeauna mi-a stricat viaţa!” (pag. 131)

Deşi divorţată de Marc şi stabilită în Belgia, recăsătorită cu un bărbat tandru, Pauline resimte iar şi iar trauma primei căsătorii.

Dacă suferinţele lui Pauline par uşor artificiale, cei doi creând imaginea unui cuplu dizarmonic de la bun început, un cuplu erodat de orgoliile ambilor parteneri, avatarurile celei de-a doua soţii, pictoriţa Todora, oferă perspectiva autentică a unei închisori casnice şi, ulterior, a eliberării feminine. Prin Todora şi prin relaţia acesteia cu mama, Lucreţia, cu arta picturii, cu alte personaje din carte, Marta Petreu reuşeşte să contureze portretul unei femei deopotrivă vulnerabile şi puternice. Rădăcinile vulnerabilităţii celei al cărei nume e predestinat (Todora „darul lui Dumnezeu”) sunt devoalate treptat, prin apartenenţa la o familie conservatoare din mediul rural. Crescută de părinţi exigenţi, atenţi mai degrabă la normele comunităţii decât la nevoile afective ale propriului copil, Todora resimte, la maturitate, efectele unei astfel de educaţii. Realizează greu, aproape tardiv, cu preţul unei imense suferinţe, cât de greşită a fost acceptarea unei astfel de căsătorii şi, mai ales, umilinţele şi violenţele suportate doar pentru că „aşa se cade”. Analiza acestor stări de conştiinţă şi a premiselor unei posibile eliberări de sub tutela ambelor serii  de personaje (familia de provenienţă şi soţul nepotrivit) constituie, cred, punctul forte al romanului. Dacă pe Pauline nu reuşesc s-o imaginez şi să o creditez, Todora se impune prin veridicitatea autoscopiei, prin febrilitatea trăirilor şi a tuturor alegerilor ei. Exorcizarea suferinţei prin artă se produce, în timp, aproape de la sine. Lumina, umbrele sau întunericul transplantat în pânzele Todorei. Locul cu grâu, linia unduitoare a orizontului din satul natal, amintirile disparate, sunt tot atâtea fante prin care spiritul femeii se eliberează de povara unei căsnicii neroditoare. Todora ajunge să înţeleagă că ajutorul nu vine din exterior, de la ceilalţi, oricât de mult pare că te-ar compătimi ei. Statutulde victimă invită la victimizare:

„Acum ştiu: cum află cineva că ai fost umilit şi călcat în picioare, îţi face acelaşi lucru. Nimeni nu se abţine. Ca la animale, e unul rănit, îl mănâncă haita. Îi spui cuiva că altcineva ţi-a făcut o porcărie? Îl înveţi să ţi-o facă şi el, cu prima ocazie. Ce pulsiune de repetiţie, cum zice vară-mea (…) E pulsiunea de repetiţie a ascultătorului, nu a victimei”. (pag. 120)

Detaşarea care precedă eliberarea vine prin folosirea ironiei ca armă în faţa unui bărbat plin de sine, convins că metodele lui de (re)cucerire sunt infailibile. Todora se vindecă în felul ei, niciodată complet, căci nu e cu putinţă. Finalul cărţii pare o rezolvare facilă, din păcate. Accidentul şi moartea lui Marc sunt, cumva, uşor telenovelistice. Ultima supă, cu ingrediente deopotrivă ştiute şi secrete, e ultima cină în doi, niciodată consumată.

Ca şi în romanul precedent, fascinează, la Marta Petreu, infuzia de lirism, lexicul regionalic şi alternanţele stilistice specifice unui cărturar erudit şi talentat. Prin această carte, scriitoarea vine în întâmpinarea unei dorinţe personale mai vechi, în ceea ce mă priveşte, aceea născută pe marginea cunoscutului roman camilpetrescian Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: Ce-ar fi fost dacă am fi avut acces (şi) la versiunea Elei Gheorghidiu?!

Perspectivei unice, Marta Petreu i-a adus, acum, pluriperspectivismul, mult mai potrivit lumii contemporane şi analizei relaţiei de cuplu, într-o vreme în care însăşi instituţia familiei se clatină din temelii.

Marta Petreu – Supa de la miezul nopţii

Editura: Polirom

Colecția: FICTION LTD

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 320

ISBN: 978-973-46-7176-2

Sursa foto: arhiva Claudia Fitcoschi

Share.

About Author

Avatar photo

Îmi place să citesc de când mă știu. Să stau în proximitatea cărților și a oamenilor care le scriu a devenit, în timp, un modus vivendi. Propriile mele texte sunt, în chip natural, însoțitoarele cărților citite. Le netezesc drumul spre ceilalți. Pledez pentru călătoria lor. Pentru frumusețea lor - corpuri de semne și sonuri, într-o lume excesiv materială. Nu pot opri altfel tăvălugul timpului sau vânătoarea de afară. Nu pot opune altceva glisajului valoric de astăzi. Între învelitorile cărții, timpul și spațiul se deschid altfel, într-o buclă generoasă. Balsamică...

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura