The past is never dead; it’s not even past. W Faulkner

Câștigătoare a premiului Silver Nautilus Book 2016 în psihologie, premiu oferit cărților cu grad înalt de influența socială, tradusă în peste 25 de limbi, Povestea ta a început demult. Cum să vindeci traumele familiale moștenitecombină expertiza științifică a epigeneticii cu neurobiologia traumei pentru a aduce dovezi în favoarea ipotezei că experiența traumatică poate fi transmisă de-a lungul generațiilor sub forma unor moșteniri emoționale cu impact asupra sănătății noastre fizice și psihice. Înțelegerea profundă a acestor procese poate facilita calea spre vindecarea personală.

Mark Wolynn este psiholog clinician, director formator la Institutul pentru constelații familiale, specializat în trauma transgeneratională, format profesional de către psihoterapeutul și filosoful german Bert Hellinger. Tehnica sa terapeutică inovatoare combină experiența proprie de psiholog clinician și munca experților de vârf în domeniul stresului post-traumatic dr. Rachel Yehuda, Director al Diviziei de Studii asupra stresului traumatic, și ale lui Bessel vanDer Kolk psihiatru, fost președinte al Societății Internaționale pentru studii de stres traumatic și autorul bestsellerului New York Times: The Body Keeps the Score.

Epigenetica este o ramură relativ nouă a geneticii care studiază variația trăsăturilor fenotipice la mediului înconjurător.În articolul său din Scientific American  Dr. Rachel Yehuda, explica:

(…) În anii 1990, oamenii de știință și-au dat seama că genele noastre sunt sensibile la factori care nu sunt scriși direct în codul nostru genetic. Genele furnizează șabloanele pentru producerea proteinelor. Dar, așa cum prăjiturile coapte din aceleași ingrediente pot ieși diferite în funcție de variația temperaturii cuptorului, așa și exprimarea proteinelor ​​depinde de mediul înconjurător. Descoperirea a dat naștere epigeneticii și s-a dovedit a fi crucială pentru înțelegerea efectelor intergeneraționale ale traumei.

Studiile demonstrează că trauma poate lăsa o urmă chimică pe genele unei persoane, care apoi este transmisă generațiilor următoare. Nu au loc mutații propriu-zise, ci este afectată citirea informației ducând la alterări dinamice de transcripție ale unor celule. Ideea că experiența unei persoane ar putea schimba biologia și comportamentul copiilor și nepoților, a început să câștige teren; studiile pe animale și unele studii mai mici, umane, au arătat că expunerea la factori de stres pot declanșa schimbări metabolice la generațiile următoare (studiu an. 2014, Brian Dias și Kerry Ressler, Școala de Medicină a Universității Emory). Oamenii de știință implicați în aceste descoperiri sunt conștienți de faptul că este prematur pentru a concluziona că trauma poate provoca schimbări ereditare stabile cu impact permanent asupra generațiilor care urmează, totuși deconspirarea dinamicii ascunse a unor procese până nu demult inexplicabile poate deveni o miză importantă. Se speră că odată ce va crește conștientizarea, va crește și varietatea de răspuns biologic la traumă.

Pe de altă parte, trauma poate genera modificări neurobiologice. Strategiile de coping sunt răspunsurile cognitive, afective şi comportamentale pe care le dezvoltăm cu scopul de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe ce depăşesc resursele personale (def. Lazarus şi colaboratorii). La o persoană normală* răspunsurile de copingoferă un sentiment de control, conexiune, semnificație și siguranță. Trauma depășește mecanismele normale de coping, perturbându-le, generând răspunsuri de tipul fight/ flight /freeze. În timpul unei experiențe traumatice se activează amigdala, aceasta interferează cu hipocampul. Hipocampul este implicat în procesarea memoriei, în special cea pe termen lung, astfel consecința evenimentul traumatic poate produce o lipsă de amintiri sau amintiri de tip non-lineare, de aceea memoria fragmentată este un mod complet natural de a procesa evenimentul traumatic.

Când funcția memoriei este inhibată, informațiile semnificative emoțional nu ajung în lobii frontali şi nu pot fi numite sau ordonate prin intermediul cuvintelor sau limbajului, susține Bessel van der Kolk. Fără limbaj, experiențele noastre rămân adesea „nerostite” şi sunt cel mai probabil stocate sub formă de fragmente de amintiri, senzații corporale, imagini şi emoţii. Limbajul ne permite să ne coagulăm experiențele sub formă de poveste. Odată ce avem povestea, dobândim o mai bună capacitate de a ne reaminti acea experiență fie ea şi o traumă – fără a retrăi toate frământările legate de ea. Cu toate că limbajul poate fi unul dintre primele lucruri pe care le pierdem când suntem în stare de şoc, acesta nu este niciodată pierdut. Se retrage în inconştientul nostru şi reapare la suprafaţă pe neaşteptate, refuzând să rămână ignorat. Cum spune psihologul Annie Rogers: ,,Inconştientul insistă, repetă şi sparge uşa la propriu, pentru a fi auzit. Singurul mod de a-l auzi, de a-l invita să intre, este acela de a înceta să îi mai impunem ceva – cel mai adesea sub forma propriilor noastre idei – și să ascultăm în schimb ceea ce nu poate fi spus și care este peste tot, în vorbire, în acțiune, în vise și în corp.”

Când trauma este gândită în felul acesta, este important să găsim acele firimituri de limbaj care ar duce la decodarea situațiilor în care suntem prinși în mod inconștient. În acest text am găsit necesar să pun accent pe teoriile științific demonstrate care au stat la baza observațiilor autorului pentru a crește credibilitatea în ochiul unui potențial cititor sceptic, dar scopul autorului nu este de a convinge din punct de vedere științific cititorul. Povestea ta a început demult. Cum să vindeci traumele familiale moștenite se dorește a fi, în primul rând, instrument terapeutic de identificare a tiparelor familiale și o cale de a reintegra povestea personală cu ajutorul limbajului. Autorul transformă lectura într-un caiet de activități psihoterapeutice și ne pune la dispoziție patru instrumente de decodare a hărții limbajului: nemulțumirea nucleu, caracterizări nucleu, sentința nucleu, trauma nucleu, chei absolut necesare în lucrul cu inconștientul personal. Simptomele și nemulțumirile noastre repetate pot funcționa ca indicatoare, uneori este suficientă conștientizarea unor procese ca să se producă declicul pentru pacient. Studiile în neuroplasticitate susțin ipoteza că atenția focalizată și exercițiu ar putea antrena creierul pregătindu-l pentru o schimbare de paradigmă: exersarea unei noi abilități, în condiții favorabile, poate modifica sute de milioane și, posibil, miliarde de conexiuni dintre celulele nervoase din harta creierului nostru. Odată formată o nouă hartă cerebrală, pot apărea organic noi gânduri, sentimente și comportamente care ne pot lărgi repertoriul de reacții în confruntarea cu vechile frici.

Tehnicile de lucru propuse desenează harta experiențelor, iar vizualizarea, imaginația activă și dialogul direct creează căi de reconectare, integrare și revendicare a sănătății psihice.  Mark Wolynn menționează că acest tip de terapie ar putea fi o abordare transformatoare pentru rezolvarea dificultăților pe care, în multe cazuri, psihoterapia tradițională nu a avut capacitatea de a le atinge în diagnoze de anxietate, depresie, tulburările obsesiv compulsive, fobii și dureri cronice.

Îndată ce recunoaștem că suntem purtători ai unor gânduri, emoții, sentimente, comportamente sau simptome care nu își au originea în noi înșine, putem să spargem ciclul. Începem prin a face o acțiune conștientă prin care acceptăm evenimentul tragic și pe oamenii implicați în el. Adesea aceasta începe cu o conversație pe care o avem în interiorul nostru sau cu un membru al familiei — fie în persoană, fie prin vizualizare. Cuvintele potrivite ne pot elibera de legăturile și loialitățile familiale inconștiente și pot pune capăt ciclului traumei moștenite.

Povestea ta a început demult. Cum să vindeci traumele familiale moștenite de Mark Wolynn

Editura: Trei

Colecția: Psihologie practică

Traducerea: Daniela Andronache

Anul apariției: 2016

Nr. de pagini: 264

ISBN: 978-606-719-932-1

Cartea poate fi cumpărată de aici sau de aici.

Share.

About Author

Avatar photo

Pentru prima dată am avut revelația Cărții în clasa a doua. Era un manual de citire, lecturi suplimentare pentru a clasa a patra, cu Lenin și pionieri în poze și, pe alocuri, în text. Stăteam ca fermecată pentru că găsisem texte lungi, diferite celor din abecedar, sau ce mai citeam noi pe acolo. Apoi am descoperit biblioteca sătească, unde mă plimbam printre rafturi și doream ca toate cărțile ascunse după cotoarele amenajate frumos, să fie doar pentru mine. Le alegeam pe alea groase, fascinată de mirosuri și texturi, sub privirile mirate ale bibliotecarei, cărți care nu erau potrivite vîrstei mele și care aveau să fie sursa multor coșmaruri nocturne. Încă mai păstrez sentimentul primei întâlniri… Sunt cărți printre cărți, unele îți pot oferi răspunsuri la întrebări ce îți ard mintea sau, din contra, la cele demult uitate; altele sunt surse de frumusețe care te aglutinează, te zidesc fără voie ca pe Ana lui Manole în lumi străine; ori neînsemnate, care trec pe lîngă tine fără a lasa urme. La fel ca oamenii. Aici vreau să împart din bucuria întîlnirii cu o carte, așa cum o văd eu.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura