„Lingura care dispare” de Sam Keanes

În anul 1869, Dmitri Mendeleev a publicat primul tabel periodic recunoscut la nivel mondial. Pentru a marca înființarea acestui instrument de chimie, UNESCO a declarat 2019 Anul Internațional al Tabelului Periodic al Elementelor. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință şi Cultură (UNESCO), tabelul periodic al elementelor „este un instrument unic pentru știință care permite chimiștilor să studieze aspectul şi proprietăţile materiei de pe Pământ şi din Univers”. Elementele sunt aranjate în tabel în grupuri (coloane verticale) şi perioade (rânduri orizontale). Tabelul periodic distinge metalele, semimetalele şi nemetalele şi oferă, printre altele, informaţii despre greutatea atomică, configuraţia electronică şi dacă un element este sau nu radioactiv.^[1]

Și acum, pe bune, de câte ori v-ați gândit la acest tabel în afara orelor de chimie, sau altfel decât ca la un poster drăguț, pe perete? Ferice de nebuni ca Sam Keanes, care în cartea sa Lingura care dispare (titlul în original: The Disappearing Spoon and Other True Pales of Madness, Love and the History of the World from the Periodic Elements), vrea să ne convingă că tabelul periodic este mai mult decât un aranjament inteligent de litere și numere, atrăgându-ne în poveștile fascinante din spatele acestui poster omniprezent.

„Mâncăm și respirăm tabelul periodic; oamenii pariază și pierd sume uriașe pe marginea lui; filosofii îl folosesc pentru a sonda însemnătatea științei; otrăvește oameni; naște războaie. Între hidrogenul din stânga-sus și imposibilități create de om, ascunse jos de tot, putem găsi bule, bombe, alchimie, politici meschine, istorie, otravă, crimă și dragoste. Chiar și ceva știință.”

Fiecare capitol al cărții acoperă un grup de elemente și o parte specifică din istoria științei. Cititorii pot afla despre modul în care tabelul periodic și-a luat forma, dezvoltarea armelor chimice, modul în care diverse elemente au fost folosite în bani și cum studiul bulelor (prin asociere și berea) îți pot aduce un Nobel la 33 ani. Departe de a fi o lectură ușoară, un minim de cunoștințe generale fiind util (cel puțin, pentru a putea căuta cuvintele în dicționar), este o carte foarte bine scrisă. Trebuie să deții un anumit grad de erudiție dar și talent, pentru a compara tabelul periodic cu dialogurile despre erotism și dragoste ale lui Platon, sau gazele inerte cu o zonă demilitarizată, înconjurată de vecini instabili.

Fiecare element își are istoria sa, uneori prea obscură ca să fie măcar povestită prin podcast-uri de profil. Antimoniul, de exemplu, este de vină ca Nabucodonosor a înnebunit, deoarece și-a vopsit pereții palatului în galben cu un amestec toxic de antimoniu si plumb. Citez: Regele a înnebunit la scurt timp după terminarea lucrărilor, dormind în câmp și păscând iarbă ca un bou. Printre alte fapte interesante se regăsesc și:

Lingura care dispare din titlu este din galiu, un metal care arată ca aluminiul, dar se topește la 84 de grade. Puneți o lingură din galiu într-o cană de ceai fierbinte și aceasta va dispărea. Nu încercați asta acasă.
Taliul este considerat elementul cel mai „ucigaș”, pretinzând a fi potasiu pentru a intra în celulele noastre, unde apoi rupe legăturile de aminoacizi din proteine. CIA a dezvoltat odată un plan de a-l otrăvi pe Fidel Castro prin dozarea șosetelor sale cu pulbere de talc cu taliu. Nu încercați asta acasă!
Beriliu are gust de zahăr, dar nu ai vrea să-l folosești ca substitut. Enrico Fermi a murit de pneumonie chimică în urma expunerii la pulberea de beriliu. Nu încercați asta acasă!

Sam Kean, în această minunată carte despre chimie, printr-o ironie politicoasă arată atât măreția geniului uman, dar și cât de mici și neînsemnați suntem până la urmă: „Suntem pulbere de stele…stele care au zăcut bovin, rugumând hidrogen”, „soarele este urmașul canibal al stelelor anterioare”, „Jupiter este o stea ratată” etc. Dar dacă vă așteptați la o structură rigidă, de tipul caietelor repetitorului, această care nu este pentru dumneavoastră. Lingura care dispare este mai degrabă o nebunie chimică metodică, care poate îmbogăți fără prea multe victime, cina de familie, jocul de bingo sau cultura generală individuală cu momente care, pe cât de profund și bine documentate sunt, toate pot fi rezumate în glume bune:

«Einstein a ajuns să nu mai creadă în mecanica cuantică. Natura statistică și profund probabilistică a domeniului îi părea prea asemănătoare jocurilor de noroc, de unde și obiecția sa promptă cu „Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul!”. Se înșela și e păcat că multă lume nu a auzit replica pe care i-a servit-o Niels Bohr: „Einstein! Încetează să-i mai spui lui Dumnezeu ce să facă!”»

P.S. Chapeau bas traducătorului! Să duci un așa text traducătorului, e similar cu a duce un android la veterinar și să te aștepți că va ieși ceva bun din aventura dată. ? Constantin Vlad s-a descurcat de minune.

Lingura care dispare și alte povestiri adevărate de nebunie, dragoste și istorie a lumii din tabelul periodic al elementelor de Sam Keanes