Volumul „Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română”, de Mircea Anghelescu, apare în această săptămână, la Editura Cartea Românească, şi va fi lansat la târgul de carte Gaudeamus, vineri, 20 noiembrie, la ora 15.00. Bookhub.ro vă prezintă un fragment din această carte, inclusă în colecţia Critică şi Istorie literară, şi disponibilă şi în ediţie digitală.
DESPRE CARTE
Lîna de aur prezintă literatura românească de călătorii din secolele al XIX-lea – al XX-lea, adică din faza modernă a culturii şi literaturii române. Chiar la începutul secolului al XIX-lea, vechiul tipar al călătoriei şi al jurnalului de călătorie (călătoria unei delegaţii de boieri la Istanbul) se întîlneşte cu călătoria unui spirit modern, a lui G. Asachi, la Roma. Între aceşti doi poli geografici şi mai ales culturali, între Orient şi Occident, se desfăşoară istoria călătorilor români şi a literaturii care consemnează călătoriile lor. Prezentarea acestor călătorii, ca şi analiza felului în care ele sînt visate, realizate şi scrise, se face în cele trei părţi ale cărţii: pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd ia naştere turismul modern; de la Odobescu şi Macedonski pînă la Primul Război Mondial, şi călătoriile epocii interbelice. Împreună cu alte evoluţii din spaţiul public, acest parcurs reflectă treptata cristalizare a unei identităţi naţionale.
„Am fost un copil şi un adolescent normal şi am devorat deci toată literatura de călătorii din biblioteca părinţilor mei, începînd cu Jules Verne în ediţiile ilustrate de la Hetzel, pînă la Abisinia lui Mihai Tican Rumano, pe care o am şi acum. Cînd am crescut, am editat textele multor scriitori călători (Filimon, Ralet, apoi Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu ş.a.), ba chiar am îndrăznit să scriu şi eu o asemenea cărticică în 1999: Paris, oameni şi locuri. Am studiat şi am predat această literatură, românească şi nu numai, încercînd să pun textele şi călătoriile autorilor români pe marea hartă culturală a Europei şi chiar pe aceea a lumii: mi s-a părut că aşa se vede mai clar pe ce drumuri mergeau ei. Această carte este aşadar un fel de concluzie a vreo patruzeci de ani de «călătorii»”. (Mircea Anghelescu)
Din cuprins:
Cum călătoresc oamenii vechi şi cum călătoresc oamenii noi: Jurnalul deputăţiei la Ţarigrad şi Gheorghe Asachi • Dinicu Golescu: călătoria ca roman utopic • Ion Heliade Rădulescu: „Voiam să văd Parisul” • Alexandru Odobescu: „Ploaia e ca un tain dumnezeiesc al Engliterii” • Ion Codru-Drăguşanu: „Dorul meu e să colind lumea şi să-mi adun esperiinţă” • Emil Racoviţă: „În mijlocul mării plutesc munţii de gheaţă” • Constantin Stere: „Ţărance românce care cîntă la pian!” • Matila Ghyka: „Pofta mea neostoită pentru călătorii” • Mihai Tican Rumano: „M-am pomenit pe un vapor…” • Mircea Eliade: „Tărîmurile de vis le voi cunoaşte” • Ocolul pămîntului în trei cărţi
FRAGMENT
Petru Comarnescu: „Americanii iubesc normalul, naturalul, tipicul”
În Turnul Babel al lui Neagu Rădulescu, apărut în 1940, Petru Comarnescu este desenat ca un cowboy de jucărie, cu pinteni la cizme, sombrero şi revolvere în ambele mâini, cu legenda: Homo americanus. Era titlul primului său volum despre experienţa americană, căpătată ca doctorand la University of Southern California, unde obţinuse prin concurs o bursă Rockefeller, dar şi sugestia spirituală că „jucăria” americană l‑a sedus copilăreşte. Pentru generaţia lui, Comarnescu rămâne un adept şi chiar un apologet al spiritului, mai mult decât al sistemului american, pe care l‑a văzut şi l‑a admirat chiar în anii crizei, când oameni sărăciţi pe neaşteptate erau obligaţi să cerşească pe stradă: „N‑am să uit niciodată figurile triste şi năuce ale şomerilor care colindau oraşele… Femei şi bărbaţi încă bine îmbrăcaţi nu îndrăzneau să ceară de pomană şi vindeau mere, cu o stângăcie care dovedea noua tragedie…”. Mai mult decât o relaţie de călătorie, zicea Perpessicius la apariţie, este o relaţie „cu mult mai impresionantă, a societăţii americane”, o încercare de descriere a tipurilor mai frecvente din societatea americană, cu tot riscul inerent de simplificare; dar societatea americană nu era foarte atentă la nuanţe şi ceea ce urmăreşte toată lumea este să aibă şanse egale în viaţă. Cum sintetizează Comarnescu în capitolul consacrat studentului american, „în America, profesorul are datoria să dea omului mijlociu maximum din educaţia pe care o poate primi”. Educaţia americană, spune el mai departe, „este făcută pentru studenţi, chiar profesorul este făcut pentru studenţi, şi nu studenţii pentru profesor”, iar dacă studentul nu înţelege ceva, ridică mâna şi întreabă: „what do you mean by this word?”. Pentru noi, astăzi, aceste lucruri par normale, dar acum optzeci de ani, în ţara lui Maiorescu şi a profesorului de drept divin, nu erau. Şi tot aşa, celelalte tipuri reprezentative (businessman‑ul, femeia de club, preotul, policeman‑ul ş.a.) înţeleg să aibă şanse egale cu toată lumea în competiţia vieţii, iar această egalitate în punctul de pornire este un îndemn la efort nelimitat care‑l face pe orice american tânăr să‑şi pună în faţă numai ţeluri ambiţioase. O americancă întâlnită la Washington, în gară, îi dă un exemplu de spirit american în comparaţie cu ceea ce‑şi propun europenii. „La Paris – îi spune ea – întrebând pe un garçon d’hôtel care‑i sunt năzuinţele, mi‑a răspuns că speră să ajungă maître d’hôtel. Dacă băiatul acela era american, mi‑ar fi spus: Vreau să ajung pre şedintele Republicii”. Dar până la realizarea visată, succesul se măsoară de regulă în bani. De unde şi marele număr de boli psihice: „Demenţa precoce şi schizofrenia sunt boalele cele mai necruţătoare care macină înspăimântător de mult, mai ales tinerimea lumii civilizate. Greutatea traiului, ambiţiile şi pretenţiile prea mari, neadaptarea la climă sau la ritmul mecanizat al vremii sunt doar o parte din explicaţii”. Şi mai departe, vorbind despre dragostea lor pentru sport şi pentru mişcare în general: „Trupurile americanilor sunt mai sănătoase decât sufletele lor”. Numai cine a citit cartea lui Georges Duhamel Scènes de la vie future, din 1930, va înţelege de ce o pomeneşte Perpessicius în legă tură cu cartea lui Comarnescu: a fost considerată la vremea ei cea mai denigratoare la adresa civilizaţiei americane, care dezumanizează. Toate aceste observaţii asupra americanilor, şi bune, şi rele, sunt implicate în cel de al doilea volum, America văzută de un tânăr de azi (1934), unde aspectele contactului cu viaţa americană sunt prezentate pe un fir relativ cronologic, fără alte pretenţii decât aceea de a transmite impresiile „unui tânăr de azi”, venit din Europa de Est. El nu se apropie treptat de metropolă, văzând‑o de pe puntea vaporului şi obişnuindu‑se cu dimensiunile ei, pentru că debarcă la Providence. La New York ajunge noaptea, când, ieşind din gară în mijlocul oraşului, acesta i se dezvăluie dintr‑odată în chiar miezul său trepidant, sugerând senzaţia irepetabilă a unui vis ameţitor; chiar inadecvarea cuvintelor implică o ameţeală explicabilă: „m‑am urcat într‑un taxi care mâna nebuneşte… zgârie‑norii alungiţi către cer şi orbitor luminaţi la picioare se proiectează într‑un vis neînţeles. Nu ştiu ce să privesc mai întâi şi mai ales cum să privesc. Nu mi‑aş putea descrie simţirea din noaptea aceea decât comparând‑o cu năuceala şi uimirea lui Gulliver în Ţara Uriaşilor”. Tânărul european nu poate face faţă presiunii decât sprijinindu‑se pe ceva concret: „Vreau să văd New Yorkul. Vreau să despic umbrele şi să potolesc luminile ce mă orbesc. Vreau să fiu sigur că văd ceva real”. Şi din acel moment, totul devine „un haos ordonat”, un mister făcut să sperie dar nu să emoţioneze: „Stâncile cu geamuri luminate ne covârşesc cu artificialitatea lor magnifică. În New York nimic nu mai pare natural. Totul e crescut, înnădit, forţat să se depăşească”. Americanul obişnuit poate fi văzut pe stradă, un atom într‑un roi imens, mişcându‑se dus de mulţime, „se merge repede, inconştient, fără ţintă… se flanează şi aici, dar numai sărbătoarea”, când americanul are timp liber, lucru cu care nu e obişnuit: „Americanul nu ştie să se distreze şi, contrar parizianului, el este un diletant al plăcerii, al beţiei, al chefului… Oamenii se uită destul de puţin unul la altul” sau: „nu văd oameni veseli. Fiecare figură, desprinsă din mulţime, îmi pare tristă… Mi‑amintesc de Maxim Gorki care jelea pe americani, declarând Statele Unite o ţară fără bucurii şi fără veselie”. Ce este neobişnuit aici şi îi place lui Comarnescu este că totul se face serios, chiar şi cultura, care primeşte bani mulţi de la oameni care n‑au putut beneficia de cultură în tinereţea lor. Două instituţii reprezentative pentru acest principiu se află în mijlocul oraşului, pe cele două colţuri ale Central Park, la întâlnire cu 5th Avenue: Biblioteca Publică şi Muzeul Metropolitan, „în care mulţi intelectuali şi‑a putea închina cu folos întreaga viaţă. Biblioteca aceasta cuprinde un număr gigantic de cărţi din toate domeniile şi este continuu alimentată datorită fondurilor mari cu care a fost înzestrată de bogătaşii americani”, iar principiul accesibilităţii este sacrosanct: „Oricine poate citi fără nici o formalitate. Sala de lectură e imensă şi serviciul rapid”, iar în afară de sediul central mai există 44 de sucursale în cele 44 de cartiere, la care „automobilele cară necontenit cărţi cerute de populaţia diferitelor cartiere… Totul e menit să te tragă, să te facă să citeşti. Nu puţini şomeri, în loc să bată străzile, vin să citească la Public Library”.
DESPRE AUTOR
Mircea Anghelescu este profesor emerit al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti. A fost paleograf la Secţia de manuscrise a actualei Biblioteci Naţionale, cercetător ştiinţific principal şi director cu delegaţie (1991-1994) al Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române (1994-2003) şi preşedinte al Asociaţiei de literatură generală şi comparată din România (2009-2011). A publicat 16 volume de istorie literară şi mai multe ediţii din operele lui Vasile Boerescu, Dumitru Caracostea, Nicolae Filimon, Moses Gaster, Dinicu Golescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Ralet, Radu Rosetti ş.a. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediţii critice (1983) şi Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române pentru istorie literară (1986).
****
Volumul va fi lansat la Tîrgul Internaţional de Carte şi Educaţie Gaudeamus, ediţia 22: vineri, 20 noiembrie, ora 15.00, la standul Editurilor Polirom & Cartea Românească (parter, Romexpo).
Invitați: Răzvan Voncu, Daniel-Cristea Enache
Moderator: George Neagoe
Programul complet al evenimentelor Polirom & Cartea Românească, aici.
