„Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului” de Nassim Nicholas Taleb

Majoritatea dintre noi a avut ocazia să trăiască un eveniment sau să întâlnească o persoană care ne-a schimbat radical viața; fie în bine, fie în rău. Dacă acel eveniment a fost unic, dacă apariția acelei persoane a fost rară, dacă au avut o predictibilitate scazută și un impact deosebit asupra noastră, atunci avem de-a face cu o Lebădă Neagră. Așa ne spune Nassim Nicholas Taleb, un profesor american de „ingineria riscului”, într-o carte voluminoasă și foarte interesantă, Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului, publicată în limba română în trei ediții, la Editura Curtea Veche, București, cea de-a treia în 2018.

Construcția acestei metafore a pornit de la faptul că, într-o vreme, oamenii de știință cunoașteau doar existența lebedelor albe. Iar când o lebădă neagră a fost totuși descoperită în Australia, s-a acceptat ideea fragilității cunoașterii empirice, chiar dacă mereu ne vom lovi de ambiția științifică de a măsura incertitudinea sau, mai curând, de specialiștii din științele sociale care operează având falsa convingere că instrumentele lor ar fi în stare să măsoare incertitudinea. Taleb insistă mult în cartea lui asupra obsesiei fiecăruia în parte dintre noi de a încerca, iar și iar, să găsească măcar un element care să fi fost luat în calcul pentru ca evenimentul sau apariția persoanei să pară că a fost pregătită conștient. Explicațiile ulterioare sunt de cele mai multe ori mediocre și vorbesc despre neputința de a admite tainele, sau că nu nouă ni se datorează întodeauna un eveniment excepțional, la fel cum nu mereu suntem noi vinovați de o tragedie pe care, fără să vrem, am provocat-o.

Așadar, combinația dintre predictibilitatea scăzută și impactul semnificativ face din Lebăda Neagră o mare enigmă, iar ideea cărții țintește orbirea noastră în privința aleatoriului. Observația lui Taleb mi se pare extraordinară când spune că atât oamenii de știință, cât și noi, oamenii simpli, avem tendința de a acorda importanță detaliilor și de a nu ne concentra asupra evenimentelor majore semnifcative. Adică, se întreabă autorul, de ce vedem cenții și nu dolarii? Sau, mai mult, de ce atunci când citim ziarul, „ne scade gradul de cunoaștere a lumii?”.

Viața este formată din cumularea efectelor unor șocuri semnificative. E suficient să ne gândim la viața personală, la alegerea școlii pe care am făcut-o, la întâlnirea partenerului și la alegerea profesiei, la eșecuri și trădări, la îmbogățirea sau sărăcirea bruscă. De câte ori a fost respectat un plan în toate treburile acestea? Așa încât, logica Lebedei Negre (care niciodată nu este așteptată) face astfel încât, ceea ce nu știm să fie mult mai important decât ceea ce știm. Lebăda Neagră nu poate fi niciodată un eveniment obiectiv – aceasta ar fi o greșeală de interpretare și de înțelegere a teoriei lui Taleb. Un exemplu relevant este că tragedia de la 11 septembrie 2001 a fost o Lebădă Neagră pentru victime, dar sub niciun chip nu o putem numi la fel pentru cei care au pus totul la cale.

Acordând importanță faptelor minore și detaliilor, pierdem abilitatea de a ne instrui privirea să vadă evenimentele majore, ansamblul, fenomenul care se creează prin asamblarea celor mici. Noi nu acționăm după un program, de aceea ne este imposibil să prevedem finalul acțiunilor noastre. Dar chiar și când sunt create strategii și se acționează planificat, elementele care intervin, și care nu pot fi luate în calculul inițial, pot produce schimbări radicale. De aici, o concluzie a lui Taleb, că „incapacitatea de a prezice cazuri izolate implică incapacitatea de a prezice cursul istorie”. Este chiar ideea care răzbate din romanul lui Tolstoi, Război și pace. Tolstoi era profund sceptic față de pretenția istoricului că ar putea oferi o explicație pentru evenimentele istorice care au urmat un model cauzal și evolutiv. În acest sens, scepticismul lui reflectă un scepticism de ansamblu față de modelele științifice ale acțiunii umane. El credea că evenimentele istorice nu sunt provocate de voința individuală, indiferent cât de mult se va vedea voința însăși ca forță de modelare. Această forță va determina respingerea teoriei că marii oameni de arme sau de stat dictează cursul evenimentelor istorice. Potrivit lui Tolstoi, Napoleon, de exemplu, nu putea să acționeze în alt fel decât felul în care a făcut-o. Astfel că, la Borodino, Napoleon se amăgește singur gândind că bătălia urmează, în toate privințele, propriul lui proiect, sau plan. În schimb, prin concentrarea atenției asupra acțiunilor soldatului simplu și detaliilor aparent nesemnificative ale unei serii de acțiuni minore, Tolstoi a căutat să ne convingă de ineficacitatea instrucțiunilor lui Napoleon și de întreaga natură impredictibilă a luptei umane. Faptele individuale ale miilor de soldați, care odată comise sunt irevocabile, se combină în mod esențial inanalizabil pentru a forma o acțiune istorică. Istoria generalizează pentru Tolstoi o întreagă serie de ordine într-o singură expresie de voință; dar aceasta este o iluzie și, prin urmare, ceva fals. Un comandant stabilește o strategie de luptă, apoi dă un ordin, dar ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă este un fapt independent de orice decizie luată în prealabil, lupta se trăiește pe sine, este un fenomen cu personalitate proprie și cu mecanisme de funcționare care îi scapă generalului. Lebedele Negre pe care le produce o luptă sunt nenumărate. Ca un arc peste timp, observațiile lui Tolstoi vin să susțină și să întregească teoria lui Taleb, iar modul în care a descris el fenomenul luptelor și evenimentelor istorice este întru totul în armonie cu teoria lui Taleb.

Specialiștii din diverse domenii se comportă cu siguranța celor care cred că pot prezice evenimentele sau chiar pot schimba cursul istoriei. Atât de mare este iluzia/înșelarea în care trăiesc cei care fac estimări pentru 5 sau 30 de ani pentru probleme de securitate socială sau referitor la prețul petrolului, încât ei nu ar trebui să le facă nici măcar pentru un an. Taleb apreciază că erorile de predicții cumulate referitoare la evenimentele economice și politice sunt de-a dreptul monstruoase. Și gravitatea nu vine din dimensiunea erorilor de prognoză, ci din lipsa de conștiență a celor care le fac. Iar cel mai bun exemplu este cel pe care l-am dat mai sus rezumând opinia lui Tolstoi despre fenomenul războiului, iar Taleb vine să întărească aceasta. Războaiele sunt în mod fundamental impredictibile. Se produc efecte în lanț ale acțiunilor politice și astfel „putem declanșa foarte ușor Lebede Negre cauzate de ignoranța agresivă”.

Cum Lebedele Negre sunt impredictibile – și autorul volumului insistă mult să îl credem (cu argumente care se întind pe 420 de pagini, bazându-se pe o bibliografie redată pe 61 de pagini!) – Taleb ne recomandă să ne concentrăm mai cu seamă asupra a ceea ce nu cunoaștem, fapt ce va atrage Lebede Negre fericite, prin maximizarea expunerii la ele. Pentru că, o cercetare atentă și onestă a istoriei descoperirilor științifice și a tehnologiilor ne va spune că, în ciuda înțelepciunii savanților și a științelor sociale, toate acestea nu au apărut în urma proiectării și planificării. Toate descoperirile sunt, de fapt, Lebede Negre. Albert Einstein și Richard Fayerman vin și depun mărtuie despre această realitate cu care ei s-au confruntat.

Greșeala noastră vine din faptul că ne concentrăm prea mult asupra a ceea ce știm, iar Taleb ne recomandă să fim atenți la corecțiile, avantajele și oportunitățile pe care ni le oferă Lebedele Negre. Un bun exemplu: francezii au ridicat un zid pe acolo pe unde i-au invadat nemții, pentru a evita o nouă invazie. Dar Hitler nu a avut nicio problemă să ocolească acest zid. Greșeala francezilor e că au fost doar practici fără să înțeleagă că nouă, oamenilor, nu ne intră asta în cap și „nu învățăm că nu învățăm nimic”.

Textul de față nu vrea decât să incite la lectură; prin urmare, explicațiile extrem de dense și variate ale fenomenului Lebăda Neagră – prezent în viața fiecăruia dintre noi, în sistemele sociale, în științe, politică și economie (ca să enumăr doar câteva domenii) – merită să fie urmărite în această carte, care este o analiză originală și curajoasă a modului în care oamenii au senzația că sunt în stare să dea explicații imprevizibilului.

Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului de Nassim Nicholas Taleb