La braț cu Faulkner

Într-un acces de inspirație, am lăsat deoparte cărțile cu care cochetam la acel moment şi am pus mâna pe celebrul roman al lui Faulkner – “Zgomotul şi furia“. Ritmul său obsedant m-a acaparat de la primele pagini. Ambiguitatea e la ea acasă și cu greu îți dai seama cine ce personaj este și în ce relații se află cu celelalte. Dar tocmai acesta este unul din aspectele care dau farmec scriiturii lui Faulkner. Nu este singurul însă, aș putea înșira o grămadă de motive care mă țin lipită de cartea aceasta. Nu pot citi mult o dată, câteva pagini pe  care apoi le diger, uimită. Tot amestecul acesta al vocilor, diluarea timpului și a spațiului într-un discurs narativ complex, plin de incertitudini și exprimări surprinzătoare au țesut o plasă în jurul meu, asemenea unui păianjen. Amețitor, de parcă scriitura ar fi îmbibată în whiskey. Arome tari, pătrunzătoare. Fraze întretăiate de altele aparent fără legătură, așa cum realitatea este întreruptă de vis. Nu este ușor de înțeles, trebuie să ții pasul cu această nebuloasă fermecătoare. Ceea ce înțeleg, nu pot explica. Tot ce îmi transmite Faulkner prin vocile cărora le dă viață se așază adânc în mintea mea, bifând corepsondențe obscure, agâțându-se de gânduri încă neformulate. E ceva misterios, deși n-avem de-a face cu un roman de suspans.

“Ți-l dăruiesc nu ca să-ți amintească de timp, ci ca să-l poți uita când și când, câte o clipă, și să nu-ți cheltuiești forțele încercând să-l înfrângi. Pentru că nicio bătălie nu e câștigată vreodată, mi-a spus. Nici măcar nu există bătălii. Câmpul de luptă nu face altceva decât să-i dezvăluie omului propria lui nebunie și deznădejde, și victoria este o iluzie a filozofilor și a nebunilor. ” (pag. 66)

Uneori am impresia că ar mai fi trebuit să aștept, că mai am de parcurs trepte bune până să-l pot înțelege pe deplin, încât să pot să explic și altora. Accentele psihologice sunt puternice, reflectându-se atât asupra personajelor, cât și asupra cititorului. Am orbecăit pagini bune cu false impresii, având mintea plină de presupuneri, căutând înțelesuri și pe măsură ce întorceam foaia, alte fraze veneau și mă loveau, nemiloase. Identitatea învăluită în ceață a personajelor, întâmplările bizare, felul în care personajele percep lumea din jurul lor – toate conturează o perspectivă puțin spus inedită,  de parcă ai privi printr-un geam aburit. Detalii ce capătă proporții copleșitoare, umbre și lumini a căror dinamică oscilantă aduce și mai multă ambiguitate în peisaj. Mă atrage dincolo de cuvinte – abrupt și fluid conviețuiesc în paginile cărții, explorând teme generoase. În ansamblu, povestea se derulează pe fundalul Sudului american și unul din reflectoare se apleacă asupra conviețuirii dintre albi și negri, o temă ce ridică numeroase probleme și pe care Faulkner o insinuează, fără a face din ea dominanta romanului. E impresia mea, nu am citit niciun rând care să aducă observații asupra romanului pentru a-mi contura propria viziune.

“Ascultam apa.

N-am mai auzit apa și Caddy a deschis ușa.

“Ce-i, Benjy”, a spus ea. S-a uitat la mine și eu m-am dus și ea m-a strâns în brațe.  “Ai găsit-o iar pe Caddy “, a spus ea. “Ai crezut c-a fugit Caddy.” Caddy mirosea ca pomii. ” (pag.37)

Un alt plan vizează degradarea morală și sub acest aspect “vocile” ce intră în scenă sunt neîndurătoare cu greșelile altora, dar tolerante cu ale lor. O altă perspectivă sugerează semnificații neobișnuite ale unor gesturi sau fapte banale. Vocea lui Benjy este reprezentativă în acest sens, dar nu este singura. Benjy suferă de retard mintal,  însă nici celelalte personaje nu par a fi mai întregi, o cangrenă pare să le roadă sufletele.  La fiecare pagină se simte prezența unor lucruri nerostite, a căror importanță se ridică deasupra celor rostite. Le poți ghici sau măcar încerca să dai un chip palpabil tuturor ambiguităților. Mi-a dat ceva bătăi de cap Quentin, cei care vor citi sau au citit cartea vor înțelege de ce. Pentru a nu spulbera misterul dilemei mele, pot spune doar că o parte din ceața în care am înotat a avut legătură cu acest personaj. Faulkner o face special și îi reușește. Este excepțională atmosfera pe care o creează.

Editura Univers

Anul apariției: 2007

Traducere: Mircea Ivănescu

Nr. de pagini: 300

ISBN: 978-1-60257-046-7

Cartea a fost reeditată de curând de Editura Art și o puteți achiziționa și de pe elefant.ro sau Libris.ro