Istoria recentă prin lentila amintirilor

La 36 de ani de la căderea comunismului în toată Europa de Est ne-am fi așteptat să privim înainte, ancorați în reperele democrației. Dar sondajele de opinie și chestionarele sociologice aplicate în ultimii trei ani ne pun serios pe gânduri: nu numai că numărul nostalgicilor după vremurile dictaturii comuniste sunt într-un număr alarmant de mare, dar ne surprinde numărul în creștere de tineri născuți la sfârșitul anilor ’80 și după 1989 care susțin, într-un fel sau altul, principiile unui regim totalitar. Efectele introducerii Istoriei comunismului din România ca disciplină obligatorie de studiu în liceele din România se vor vedea abia peste vreo 4 ani, cu condiția ca ora să nu fie sacrificată (cum se întâmplă adeseori, din păcate) în „favoarea” pregătirii pentru examenul de bacalaureat. Pentru a schimba această atitudine periculoasă și total lipsită de orice perspectivă constructivă e nevoie de un efort conjugat – oficial și neoficial, pe toate palierele. Memoriile, interviurile, impresiile de călătorie ale celor născuți într-un stat comunist, dar și ale celor care s-au intersectat mai mult sau mai puțin cu reperele totalitarismului postbelic reprezintă o modalitate practică și eficientă de a te pune pe gânduri, de a te determina să reflectezi asupra principiilor și practicilor comuniste postbelice și, de ce nu, de a te determina să te implici activ în susținerea democrației.

Vacanța de iarnă e un bun prilej de a savura un ceai bun și o carte bună, departe de zgomotul asurzitor al societății de consum și de amenințările lui Putin, iar cum editurile sunt generoase cu noi, nu avem decât să punem telefonul pe modul silențios și să ne delectăm cu lecturi de calitate. Ileana Kripp Costinescu și Carmen Strungaru provin din medii diametral opuse, dar educația consistentă le permite acestora să comunice oricând, cu oricine, iar fluiditatea dialogului este rezultatul unei experiențe de viață bogate, ieșite din tiparele rutinei cotidiene. Deși cele două volume de memorialistică au subiecte diferite, descrierile reperelor comunismului au aceleași coordonate, așa cum și încăpățânarea de a găsi soluții, de a ieși din înregimentările unui sistem opresiv le caracterizează pe amândouă. Ileana Kripp Costinescu a avut șansa de a emigra la vârsta adolescenței, dar experiențele din copilăria comunistă nu au fost nici pe departe anulate, ci valorificate ulterior. Umorul, ironia fină, autoironia sunt trăsături definitorii ale ambelor autoare, iar acest lucru le ajută să se detașeze, să prezinte într-o manieră cât mai obiectivă propriile experiențe de viață. Deși volumul lui Carmen Strungaru se intitulează Agutoki: impresii de călătorie în Papua Guinee (Editura Trei, 2023), prima parte a volumului, nu întâmplător intitulată Visul, este un rezumat al parcursului său profesional, care a debutat cu primele experimente în apartamentul bunicilor de la mare. Ilustrațiile Adelaidei Mateescu sunt sugestive și completează perfect umorul autoarei. Interesul pentru etologie nu a fost nici pe departe trecător, dar sistemul de învățământ comunist nu acorda pic de atenție acestui domeniu, drept pentru care:

<<Treceau lunile, treceau anii, întrebarea „Ce-o să mă fac eu când o să fiu mare?” devenea mai serioasă, dar răspunsul rămânea același. Doar că între timp aflasem că trebuie să mă fac biolog. OK, biolog să fie! Că spuneam asta în clasa I sau a IV-a era, poate, de înțeles. Mama începuse să accepte ideea că unii copii devin cu adevărat pompieri, aviatori sau chiar biologi (dar, desigur, nu în Africa), însă tot mai trăgea nădejde să mă deturneze către medicină – meserie mai nobilă și mai bănoasă -, până când i-am spus: „Bine, fac medicină! Dar veterinară!” Înspăimântată de gândul că s-ar putea să stau toată viața „cu mâna în fundul vacii”, a cedat.>> (Carmen Strungaru, p. 50-51)

Dificultățile pe care le-au întâmpinat atât în viața publică, cât și în cea personală cele două autoare li se vor părea foarte familiare și activatoare de amintiri proprii cititorilor născuți și educați în anii comunismului, dar și un bun prilej pentru aceștia de a-i face pe cei mai tineri să înțeleagă înregimentările unui sistem mai mult decât imperfect:

„Nu am fost o studentă iminentă, nu mă interesau la fel de mult toate materiile, iar la capitolul Științe Politice eram un dezastru. Mai trist era că nu aveam niciun curs de Etologie și nici cărți în domeniul comportamentului animal. Când și când reușeam să împrumut câte o carte sau câte un articol fotocopiat pe care le devoram peste noapte, pentru a le returna a doua zi. În rest, toate aceste lucruri care mă interesau erau trecute la capitolul paraștiințific „curiozități din lumea animalelor”. Noroc cu Teleenciclopedia și cu Grădina Zoologică (unde mergeam aproape în fiecare duminică cu bicicleta), și noroc cu oamenii din jurul meu.” (Carmen Strungaru, p. 52)

Amintirile Ilenei Kripp Costinescu adunate în Povești auzite în casă și alte amintiri (Editura Corint, 2025) completează tabloul, inventivitatea și creativitatea fiind stimulate de voie, de nevoie:

„Tanța, croitoreasa, era o adevărată instituție. Făcea, din paltoane vechi și din rochii vechi, paltoane noi și rochii noi pentru generația tânără. Și nu numai ea. Sărăcia te obligă să fii creativ. Chiar și eu am învățat să cos de timpuriu. După aceea, când eram mare, mi-am făcut și rochie de seară. Am făcut pentru fiica mea o grămadă de lucruri, am cusut, și la fel a făcut și ea.

Cred că și această stare de sărăcie din comunism a dezvoltat părți bune în noi, și anume creativitatea, iscusința să faci ceva din te miri ce. La zece ani am învățat să schimb lița de la siguranțele electrice, care săreau mereu. Pe vremea aceea instalațiile electrice erau de 110 volți, iar siguranțele se ardeau mai ușor și trebuiau schimbate. […]

Aveați așteptări?

Nu pot să spun că aveam așteptări, căutam doar informații altfel practic imposibil de căpătat, fiindcă ziarele nu spuneau adevărul nici când era vorba de chestiunile de politică internă, nici când era vorba de cele de politică externă. Și, în plus, ce le lipsea tuturor celor din jurul meu era tot ce era scris. Romane, cărți noi. Tot ce era inovație și tot ce se întâmpla în Occident, care era efervescent în timp ce noi fierbeam aici în suc propriu și nu aflam nimic.

Ne rezumam la scriitori clasici, apăreau ediții și traduceri, sau, dacă erau în original, cine le mai avea așa le citea. Sau le cumpăra de la talcioc.” (Ileana Kripp Costinescu, p. 89-90)

Dorința de a-și lărgi orizontul cunoașterii și de a călători le caracterizează pe ambele autoare. Carmen Strungaru va avea șansa abia în a doua aparte a carierei sale să-și vadă visul cu ochii, acela de a fi inclusă în expediții de cercetare, mai ales în insulele din Pacific, dar și din Oceanul Indian și nu numai. Norocul e de partea celor care muncesc și sunt sinceri cu ei înșiși, lucru evidențiat și de Ileana Kripp Costinescu. Demersul acesteia are însă un alt scop: o reparație morală, cu ajutorul propriilor amintiri, adusă unor mari familii aristocrate care au construit România modernă democratică. Memoriile sale sunt binevenite pentru că hățișul genealogic al elitei politice și culturale românești de secol XIX-XX poate fi de-a dreptul intimidant. Ileana Kripp Costinescu ne introduce subtil în încrengăturile vieții oficiale și private a membrilor familiei sale, iar portretele fondatorului Emil Costinescu și ale lui Barbu Știrbey sunt cu atât mai mult binevenite:

„Emil Costinescu a fost o persoană care nu s-a pus niciodată în prim-plan. Nu era „mediatic”, un extrovertit, nici măcar cât Ionel Brătianu. Pentru el rezultatele muncii contau și poate era mai retras din fire, în fond ca tatăl lui, Alexandru. El a creat sub doi regi, mai ales sub Carol I. Dar, oricum, toate generațiile născute după moartea lui au învățat o istorie schilodită, ba chiar teribil de schilodită. Ajuns să pretind că în perioada mea ca școlăriță a fost de-a dreptul falsificată în ceea ce privește perioade întregi, cele care nu le conveneau bolșevicilor!

Emil Costinescu era văr cu Xenopol. Probabil cunoașteți, Xenopol era și el fiu de anglo-saxon. Tatăl lui, care se numise la naștere Brunswick, era străin, și-a schimbat numele în Xenopol, care vine din grecește, fiindcă xenos înseamnă „străin”. El, Alexandru, istoricul, și Emil au făcut parte din aceeași generație și au fost foarte buni prieteni.” (Ileana Kripp Costinescu, p. 26-27)

„L-am cunoscut sub numele de Papa. Mai târziu a luat contur faptul că Papa nu era doar străbunicul meu, ci și personajul istoric Barbu Știrbey.

Și cum ați reacționat când ați aflat că Papa, și străbunicul dumneavoastră, fusese și amantul reginei?

Nu m-a șocat. Cititorii care vor avea această carte în mână cred că vor fi destul de experimentați și de îngăduitori ca să înțeleagă ce înseamnă o legătură, să zicem extraconjugală sau, mai mult, o legătură afectivă mai profundă cu cineva cu care un om nu poate să-și facă viața. Și, între noi fie vorba, nu e nimeni ușă de biserică.

A rămas în istorie temeinicul amant al reginei”, cum l-a numit Constantin Argetoianu. Puțină lume și-l închipuie ca pe un om politic, sau ca pe un mare industriaș, sau ca pe un mare financiar. Din cauza internetului, toată lumea îl asociază astăzi, cu lunga poveste de dragoste pe care a avut-o cu regina Maria.

Da, de acord. Scrisorile sale, pe care le-ați publicat în volum, arată că acest om a fost mult mai profund și mai serios decât cred unii, cei cărora le plac cancanurile. Oricum, nu știu dacă reușesc toți să pătrundă toate înțelesurile vieții acestui om atât de discret.” (Ileana Kripp Costinescu, p. 200-201)

Carmen Strungaru ne familiarizează cu viața triburile din Papua Guinee, grație celei mai importante expediții din cariera sa (pentru că a fost prima, în adevăratul sens al termenului, dar și pentru că i-a confirmat anii de muncă depusă până la epuizare, fără să-și piardă curiozitatea, pofta de a studia și de a înțelege), Iar Ileana Kripp Costinescu ne ajută să pătrundem subtil într-o lume a eleganței și bunului simț, valori de care avem nevoie astăzi mai mult ca oricând.

Agutoki: impresii de călătorie în Papua Guinee de Carmen Strungaru

Ilustrații de: Adelaida Mateescu

Editura: Trei

Anul apariției: 2023

Nr. de pagini: 256

ISBN: 978-606-40-2072-7

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Povești auzite în casă și alte amintiri despre familiile Știrbey, Bibescu și Costinescu – Ileana Kripp Costinescu în dialog cu Cătălin Strat