Pe vremea când se purtau crinolinele, bărbaţii făcând curte femeilor, acestea roşind, eticheta nepermiţându-le să facă mai mult, însoţite de guvernantă la întâlnirile pe care le aveau cu ei, măcar şi cinci minute, etichetându-i în fel şi chip, închipuindu-şi că fug pe calul alb sau călătorind cu… să spunem un tren al epocii, fie şi al timpului, căzând din pat într-o zmucitură a trenului, poate, simţind nişte braţe musculoase ce le aşează la loc, ştii… în locul acela de la etaj… ele trezindu-se în hurducătura acestuia, crezând că visează, văzându-l, simţindu-l, trezindu-i-se fiorul dragostei.
Ştii, pe vremea aceea… când… se scria în al lor jurnal intim toate acestea…
Miercuri 26 octombrie de la ora 19:00, în Sala Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional a avut loc lansarea celui mai nou volum apărut în colecţia „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”: Irina Procopiu – Pagini de jurnal (1891-1950), traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii de Georgeta Filitti, eveniment organizat de Editura Polirom şi Fundaţia Calea Victoriei.
Împreună cu gazda evenimentului, Doctor în istorie-filosofie Georgeta Filitti, editor şi cercetător
Academician (Profesor Universitar Doctor) Constantin Bălăceanu-Stolnici
Profesor Universitar Valeriu Râpeanu, istoric literar
am pătruns în viața aristocrației la final de secol XIX, în Belle Epoque, și în prima jumătate a secolului XX, adică în lumea Irinei Procopiu (născută Berindei), de la viaţa cotidiană a acesteia până în lumea de la curtea Reginei Maria a cărei Doamnă de Onoare a fost, alături de Zoe Cămărășescu și Anna Woroniecka – născută Olmazu, în saloanele literare şi artistice ale timpului, a personalităților culturale şi a prietenelor din înalta societate ale autoarei, ce se regăsesc în acest jurnal scris într-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film.
„Prin îmbinarea de inocenţă şi subiectivism, adesea involuntar, patimă şi indiferenţă, judecăţi de valoare proprii ori asumate de la alţii, jurnalele oferă panorama unui răstimp istoric într-o formă colorată, atrăgătoare şi în acelaşi timp cu o virtute mereu prezentă în plan secund: aceea de a îndrepta cititorul curios spre alte producţii asemănătoare pentru confruntări, coroborări sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal rămase de la Irina Procopiu împlinesc asemenea deziderat şi parcurgerea lor oferă o privire lucidă peste vremuri cu lumini şi umbre din istoria României: la belle époque, anii interbelici, al Doilea Război Mondial, cu dramatice răsturnări sociale ce aveau să provoace dispariţia unor categorii sociale, ca şi înmugurirea unei societăţi noi, în răspăr cu tradiţia promovată zeci de ani de reprezentanţii clasei căreia i-a aparţinut autoarea.” (Georgeta Filitti)
