„Introducere în filosofia medievală: concepte de bază” de Joseph W. Koterski

În mod mai puțin obișnuit am ales pentru volumul pe care intenționez să mă focalizez asupra-i nu eticheta de „recenzie”, ci pe cea de „prezentare”. Iar motivele pentru o asemenea decizie se pot regăsi chiar în esența și dimensiunile cărții alese: o introducere nonexhaustivă în filosofia Evului Mediu, o trecere riguroasă prin conceptele principale și autorii de maximă relevanță, deci o lucrare amplă, dar care nu dorește în niciun caz să își depășească statutul de introducere.

Altfel spus, chiar subtitlul acesteia – „concepte de bază” – ar fi trebuit să fie cel care să respingă în mod automat numeroasele critici pe care această carte le-a suportat, totodată cu foarte multe aprecieri pozitive. Mai precis, dacă ceea ce căutați este o lucrare care să ofere o analiză în detaliu a unui număr foarte mare de filosofi medievali și a unui număr remarcabil de concepte, Koterski nu este autorul potrivit. Dacă, în schimb, căutați o introducere – în sensul cel mai obişnuit cu putință -, o familiarizare, o cunoaștere de prim nivel a unei perioade a umanității mult prea des vitregită de opinia marelui public, atunci aceasta este ceea ce probabil că veți fi căutând.

De altfel, acesta este și scopul primar cu care debutează volumul: acela de a demonstra că Evul Mediu este cu mult mai mult decât o perioadă de stagnare sau regres a culturii umane sau că ar fi doar o perioadă în care teologia reușește să subjuge tot ceea ce înseamnă filosofie:

„Perioada din istoria europeană pe care o numim Evul Mediu a fost una profund religioasă. Dar această carateristică a culturii medievale nu ar trebui să ne umbrească cunoașterea curentelor sale filosofice. În ceea ce privește moștenirea sa culturală, Evul Mediu a fost profund îndatorat totdată literaturii și învățămintelor din perioada antică, cât și tradițiilor de gândire și revelație venind dinspre recent născutul Creștinism, ce avea la rândul său rădăcini iudaice. Acest volum se vrea a fi o introducere în filosofia medievală. Pentru o abordare comprehensivă a acestei teme, o bună istorie a filosofiei medievale va fi de asemenea indispensabilă, dar această carte nu își propune să fie una de istorie.”

Pornind de la acest deziderat, acela de a nu fi (doar) o carte de istorie, volumul este structurat pornind de la teme centrale ale filosofiei medievale, teme între care există o continuitate la nivelul expunerii. Astfel, dacă capitole precum cele tratând asupra concepției despre suflet sau reflecțiile asupra universalilor par să fie cumva unități monolitice, ceea ce Koterski nu încetează să sublinieze de-a lungul întregii sale lucrări este sinergia manifestată de anumite resorturi de gândire pe care le identifică acesta în filosofia perioadei medievale:

„Pentru a reuși să acoperim ceea ce pare a fi o lacună în interiorul literaturii de specialitate, acest volum nu va fi organizat istoric sub forma unei prezentări a principalilor filosofi și teologi, dar mai degrabă va fi structurat asupra unui număr atent ales de teme ce vor fi tratate în permanenţă de-a lungul perioadei medievale, fără însă să am vreo pretenție de a oferi o abordare enciclopedică”

Personal, am apreciat în mod deosebit maniera în care sunt tratate conceptul de Dumnezeu, dar și perspectiva asupra ceea ce înseamnă persoană pentru medievali, maniera în care este prezentat raportul între Dumnezeul omnipotent și Liberul Arbitru, dar și probleme care, deși tratate de teologi, se dovedesc a fi, de fapt, considerabile reflecții și demonstrații de logică, cu legături chiar până în contemporaneitate. Cumva, consider că aici se află punctul vital al operei lui Koterski: reușește să transpună într-un limbaj accesibil probleme care, prin dificultatea lor, mult prea des au fost considerate de niciun folos culturii umane în genere. Or, este lesne de achiesat că, într-o societate în care știința pare să fi devenit pivotul central, nu se poate ca considerații precum cea a lui William Ockham și celebrul său brici cu care nu ar trebui să multiplicăm mai mult decât necesar entitățile existente își pot găsi un interesant și productiv loc, dacă avem această deschidere față de tradiția de la care poate prea rar ne revendicăm.

Drept consecință, ar fi prea îndrăzneț și probabil nepotrivit să afirm că volumul de față poate fi perceput ca o critică adusă modernității în filosofie, ci mai degrabă, ar trebui înțeles ca purtător al unei viziuni recuperatorii asupra perioadei Evului Mediu. Odată depășită celebra prejudecată a dihotomiei filosofie – teologie, Koterski observă că acestea s-au aflat o lungă perioadă de timp într-o consubstanţialitate de netăgăduit. Fără să doresc să par prea persuasiv în a-mi manifesta entuziasmul față de lucrare, reproduc mai jos doar o singură afirmație deopotrivă seducătoare și întemeiată:

„Această căutare a câtorva dintre conceptele de bază ale filosofiei medievale permite o serie de generalizări. În primul rând, în ciuda tendinței din anumite grupuri de a pune sub semnul întrebării dacă există sau nu așa ceva precum filosofia medievală sau de a vedea în gândirea medievală doar religie și teologie, există numeroase dovezi ale existenței unor curente filosofice distincte se manifestau de-a lungul întregii perioade. În al doilea rând, în ciuda opiniei că gândirea medievală este monolitică, există dovezi clare a unei diversități de opinii pe multe din subiectele care erau adesea tratare de diferitele mișcări filosofice ale Evului Mediu.”

Iar din toate cele pe care le prezintă Koterski în lucrarea sa, aproape că nici că s-ar mai putea pune sub semnul întrebării existența unei filosofii medievale și a unei gândiri independente, chiar în ciuda unei aparente subordonării față de teologie. Thoma d’Aquino, Anselm, Duns Scotus – cu toții au fost importante nume din domeniul teologiei, dar au fost și „ceva” mai mult, nu doar prin interesul lor față de textele antice, cât mai ales prin propria originalitate.

Recunosc că în ceea ce mă privește, revelația privind filosofia medievală a apărut relativ târziu, abia odată cu cursurile de specialitate de la Facultatea de Filosofie ale domnului profesor Marin Bălan (cel care, de altfel, mi-a și recomandat un număr impresionant de lecturi și pentru care doresc să îi mulțumesc) și recunosc totodată că volumul de față nu are cum să atingă nivelul de complexitate pe care un curs de filosofie medievală îl are. Însă, volumul poate să ofere un orizont de cunoaștere și, poate, acea pasiune neașteptată față de o perioadă a gândirii umane mult prea des negativ evaluată. Dacă credința caută să înțeleagă (fides quaerens intellectum), aceasta rămâne de aflat odată cu parcurgerea acestui volum, indisponibil, din păcate, în limba română.

Titlu original: An Introduction to Medieval Philosophy: Basic Concepts