Ne-am cunoscut cred că în anul 2008. Şi de atunci ne tot cunoaştem. Îl citesc şi apreciez pe omul şi scriitorul acesta în mod special.
Aşa că în noul proiect numit Literatura la zi pornesc cu el: Florin Chirculescu. Literatura la zi este un proiect care va avea câte un eveniment în fiecare lună la Londophone şi va fi moderat de mine. Sperăm să le transmitem live şi să le înregistrăm. Vom discuta de toate. Iată cîteva întrebări de încălzire. Ne vedem la Londophone: miercuri 28 februarie ora 19.00.
Foto: arhiva Vasile Ernu
Care a fost prima carte preferată?
Nu râde: Winnetou! Citit de 7 – 8 ori. Plâns la sfârșit tot de atâtea ori.
Ce ţi-a plăcut în şcoală cel mai mult?
Îmi plăcea că era aproape de balta Momearca. Iarna mă dădam pe ghețuș, vara făceam pe Cireșarii prin păpuriș.
Ce muzică ascultai în adolescenţă?
Pink Floyd, Pink Floyd, Pink Floyd. Pe urmă m-am îndrăgostit și am ascultat Bob Dylan.
Ce cărţi citeai în adolescenţă?
Adolescența mea s-a trecut repede, așa că m-am apucat de Balzac și Dickens. Plus că-mi plăceau cărțile de istorie – eram fan Napoleon, citeam… hm… Evgheni Tarle & Andre Castelot.
Ce-ai căutat în Africa?
M-a luat tata cu el. Lucra la Națiunile Unite, se ocupa de IT d-ăla vechi, cu cartele perforate.
De ce ai decis să fii medic? Nu-ţi pare rău?
Păi, nu-mi plăcea nici o altă meserie. Nu, nu-mi pare rău, deloc nu-mi pre rău.
Cînd te-ai apucat de scris şi de ce?
Cum, când? La 11 ani, fiindcă am vrut să scriu un roman cu indieni mai tare decât Winnetou, nu te-ai prins? 🙂
De ce SF atît de mult?
SF-ul permite o metaforă mare cât tot textul, uite d-aia. Nu fac fițe, chiar cred asta.
De ce Sebastian A Corn mai întîi şi acum, totuşi, Sorin Chirculescu? (n.m.: eram răcit cobză şi nedormit rău)
În primul rând că mă cheamă Florin, nu Sorin, așa că pândesc un miel de la tine. 🙂 M-am maturizat mai târziu (de altfel, procesul nu s-a încheiat), de-aia am ales prima oară SAC. Credeam că se asortează mai bine cu genul SF, credeam că numele trebuie să fie mai ortoman, mai globalizant, na.
Miel e puţin spus. Cu ce scriitori ai rămas? Ăia de nu te poţi despărţi.
Balzac. Poe. Dosto. Philip Roth. Vargas Llosa. Céline. Dan Simmons. Ph. K. Dick. Tolstoy. Hemingway. Joyce. Pelevin. Faulkner. Sorokin. Chandler. Mo Yan. Tu, Mike, Dănuț, Marian, Dănuț 2.0… De fapt, toți.
Cînd facem călătoria în jurul Mării Negre?
N-aștept decât un semn de la tine și-o tăiem!
Pentru cine nu are timp să citească peste 1000 de pagini din „Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu” spune-mi ca într-o postare de facebook: despre ce e cartea?
Doi gemeni, un doctor și-un agent, trăiesc în zilele noastre și vor să escaladeze Nanga Parbat, dar îi încurcă o carte scrisă de doctorul Profetului Mahomed (pfal) cu 14 secole în urmă. Pe doctorul din zilele noastre, care e român, îl cheamă la fel ca pe doctorul lui Mahomed, care a fost evreu, și are printre pacienții săi un armân care a dat și el, din întâmplare, peste cartea aia blestemată. Cei doi gemeni au un prieten bun din copilărie – ăsta e regizor, montează Parsifal, dar e și el „mușcat” de povestea cărții, motiv pentru o caută prin toată lumea. Și aici mă opresc: cine are chef de mai mult să citească volumașul, că nu l-am scris pentru mine 🙂 Promit c-o să fie voie bună la lectură, bașca niscaiva lacrimi vărsate la timpul potrivit, ca să nu mai zic de sângerări masive, triste, motivate de incapacitatea de înțelegere a celuilalt, evreu sau nu, musulman sau nu. Așadar, s-o citească – a citi e un act de disciplină.
