În ultima zi de sâmbătă de dinainte de cele mai pline de bucurie sărbători de peste an, Crăciunul, în foaierul Teatrului Național București ne-am reunit o mână de oameni să le ascultăm pe cele trei doamne, Roxana Constantinescu, Luminița Berariu și Luminița Arvunescu. Seria Întâlnirile muzicale OPERA FANtastica a avut o nouă ediție festivă, cu adevărat. Departe de lumea dezlănțuită, de zgomotul străzii și de agitația căutării febrile de cadouri pentru cei dragi, noi, cei care am fost privilegiați să o ascultăm încântându-ne pe mezzosprana Roxana Constantinescu, chiar așa ne-am simțit preț de două ceasuri.
Despre soartă, cât este soartă și cât este muncă, cât este destin și cât este întâmplare în viața unui artist liric, la toate acestea a răspuns Roxana Constantinescu pe parcursul dialogului. Și a replicat folosindu-se de vocea ei superbă, cu un timbru special și cu niște modulații regăsite doar la ea, pentru că dialogul a fost întretăiat cu partiturile muzicale interpretate cu atâta grație de mezzosoprană în acompaniamentul elegant oferit de Luminița Berariu. Mi-a plăcut să observ (pentur a nu știu câta oară) că talentul marilor artiști ai scenei este dublat de modestie, discreție, tenacitate și multă, multă muncă. Dacă cariera Roxanei Constantinescu a debutat la 5 ani și jumătate, adică din momentul în care a dat audiție să intre în Corul de Copii al Radio România, ei bine, această carieră nu s-ar fi conturat atât de frumos dacă n-ar fi existat plăcere, pasiunea pentru cânt, susținerea din partea celor dragi, mai ales din partea bunicii și a părinților. S-au povestit multe, despre primul ei rol la Opera din Viena și prima ei audiție cu Ion Hollander, pe când nu avea nici măcar 30 de ani; despre următoarele ei roluri pe marile scene ale lumii, cu accent pe spectacolele susținute la americani și în Argentina; despre importanța repertoriului vocal-simfonic în viața ei artistică; despre cum își pregătește rolurile (apropo, urmează cât de curând „Carmen” – de abia o așteptăm!); despre cum reușește să îmbine viața artistică cu viața personală; despre marile nume cu care a dialogat pe scenă; despre dragostea ei pentru jocul de scenă (și s-a văzut și „în direct” – chiar s-a simțit ca pe scenă în mijlocul nostru).
Ca de obicei, Luminița Arvunescu a știut să obțină cele mai bune răspunsuri de la invitatele sale – excelentă întrebarea dedicată relației dintre un solist și acompaniatorul său pe scenă, pianistul devenind în acest caz mai mult decât un partener. În programul muzical au fost, celebrele arii „Lascia ch’io pianga” ( Rinaldo ) și Seguidilla (Carmen), lieduri de Schubert și Montsalvatge (dumnezeiește s-au auzit!) și…. colindele cântate împreună cu câteva dintre foștii ei colegi de la Corul Radio (îngerești voci au și acum). Elegantă și la obiect a fost și intervenția criticului muzical Costin Popa, cel care i-a urmărit evoluția Roxanei Constantinescu indiferent de locul unde aceasta a avut spectacole.
Nu pot să nu închei fără să povestesc despre cea mai mare surpriză a întâlnirii, doamna Nelly Miricioiu, prezentă în sală alături de soțul ei. Cu eleganța-i caracteristică, a sorbit fiecare notă cântată, s-a delectat ascultând dialogul dintre Luminița Arvunescu și invitatele sale, a făcut fotografii cu toți cei care și-au dorit să aibă amintiri peste ani cu dumneaei, și, mai ales, a zâmbit (are același zâmbet cuceritor pe care i-l știu de ani de zile). Rare astfel de momente, și cu atât mai prețioase.
Mihai Stan, cel care ca fost pe post Moș Crăciun, și-a dovedit încă o dată calitățile de excelent organizator și de gazdă primitoare, răspândind lumină în jurul său, optimism și voie bună. Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură (pe care Mihai o conduce și o reprezintă cu mare cinste) se dovedește a fi una dintre cele mai profesioniste asociații în domeniul său și nu putem decât să așteptăm următoarele evenimente puse la cale și să ne bucurăm de noi și noi acte culturale.
Superb început de sărbătoare a fost! Felicitări Roxanei Constantinescu, felicitări Luminiței Arvunescu!
Fotografii realizate de Sorin Mircea Vasilescu.