Am avut privilegiul să îi adresez câteva întrebări lui Yu Hua, când a venit să-și lanseze cartea la Gaudeamus 2016. În interviu se regăsesc multe informații despre carte și subiectul acesteia, despre succesul ei de-a lungul timpului. De aceea nu mai insist pe aceste detalii. Dar mă gândesc să mai insist puțin pe construcția romanului.

Cum spunea și Yu Hua, cartea este construită cu cele mai simple mijloace literare, fără înflorituri inutile sau cine mai știe ce tehnici complicate, tocmai pentru a prinde la public, orice public. Cred că aici este și cheia succesului acestei scrieri oriunde în lume. Se știe că o traducere bună a unei cărți face minuni, dar pentru aceasta trebuie și textul în original să te ajute puțin. Și mai cred că o altă cheie a succesului este dată de subiectul ales: destinul dramatic al lui Fugui, cel care trece „în viață” și „prin viață” împreună cu cei dragi lui pentru ca la finalul vieții sale să fie singur, toți cei dragi lui fiind deja în lumea cealaltă. Se știe că asiaticii, cu precădere chinezii și japonezii, văd altfel trecerea în lumea celor de dincolo, pentru ei moartea nu e un obstacol de netrecut, o eternă sursă de suferințe, ci doar un prag peste care trebuie să știi să treci, pentru ca să te poți întâlni cu cei dragi ție într-o altă viață (viața de dincolo). Iar toți cei dragi lui Fugui par să-i mulțumească acestuia pentru că îi ajută să treacă dincolo; soția lui, Jiazhen, chiar e împăcată cu sine știind că Fugui este cel care o va îngropa și nu un străin.

Istoria personală se împletește cu cea a Chinei. Dramele personale și ale familiei lui Fugui sunt doar o mică parte din marea dramă a Chinei, cea care trece prin războaie de așa-zisă eliberare și cunoaște cele mai sălbatice represiuni politice din câte au existat vreodată; episoadele dedicate reorganizării satului și, în general, a lumii rurale, sunt de un dramatism rar întâlnit. Doar acestea citite și cred că tinerii de astăzi, cei care n-au trăit nici măcar o zi de comunism, ar putea să înțeleagă ce e cu totalitarismul de stânga și de ce nu putem fi de acord cu un astfel de regim politic.

 

„Spargeți oalele, dar noi de-acum ce mai mâncăm? l-a întrebat ea pe șeful de producție.

– Mâncați la cantină, a răspuns el dând din mână. S-a făcut cantină-n sat; am luat toate oalele, de-acum nimeni nu mai trebuie să stea să-și facă de mâncare acasă să aibă mai mult timp ca să alerge înspre comunism. Când vă e foame, vă luați picioarele la spinare și călcați pragul cantinei unde e și carne, e și pește și vă îndopați până nu mai puteți!

După ce-au făcut cantină în sat, ne-au luat și orezul, și sarea, și lemnele și ce mai era prin casă, dar tare păcat a fost că ne-au luat caprele de care avusese grijă Youqing, care erau mari și grase. Până și pe alea ni le-au luat. Într-o după-amiază, noi căram orezul și sarea la cantină,  Youqing mergea cu capul plecat spre locul unde se întindeau grânele la uscat, trăgând caprele după el. Nu voia nici în ruptul capului să le ducă, că doar le crescuse cu mâna lui, fugise în fiecare zi până la școală și-napoi pentru cele două capre. Le-a dus până la locul unde se întindeau grânele la uscat, unde erau și alți oameni care-și aduseseră vitele și caprele și le dădeau lui Wang Xi, ciurdarul satului. Toți spuneau că nu le venea să se despartă de animale, dar după ce i le dădeau lui Wang Xi nu mai rămânea nici unul, plecau care-ncotro, numai  Youqing a rămas pironit locului și mușcându-și buzele l-a întrebat într-un sfârșit pe Wang Xi:

– Pot să vin în fiecare zi să le mângâi?”

 

Lui Fugui îi mor, pe rând, cei doi copii, după care soția și ginerele și nepotul. Din atâtea generații ale familiei sale, el este singurul supraviețuitor, ceea ce îmi aduce aminte de „Un veac de singurătate”. Numai că pentru el supraviețuirea nu mai este un joc de-a viața și de-a moartea și nici măcar o provocare, ci totul este resemnare, aproape că nu-ți vine să crezi că lui i s-au întâmplat atâtea. Yu Hua mi-a și mărturisit că a ales să scrie la persoana I, tocmai pentru ca povestirea să nu capete acele accente de tragism care ar fi împiedicat cititorul să meargă până la capăt cu citirea cărții. Dar dacă Fugui își acceptă destinul, asta nu înseamnă că nu face nimic și-și așteaptă sfârșitul zilelor stând. Din contra, muncește, muncește până la epuizare, din grija de a nu rămâne pe capul nimănui, ba își cumpără și un bou la fel de bătrân ca și el, tocmai pentru a nu se simți nimeni obligat să-i țină tovărășie. Și Fugui-boul devine alter-ego-ul lui Fugui-omul, doar pentru că, din grijă față de orice ființă, chinezii preferă să se treacă pe ei, ca persoane, în plan secund, tot restul universului fiind cu mult mai important. Mersul bun al lucrurilor ține de această grijă față de ceilalți, de menținerea acestui echilibru între bine și rău.

„În viață” este despre oameni, despre cum să devii mai bun îngrijind de ceilalți. Este despre dedicație, respect, demnitate, onoare și muncă. Este despre o lume al cărei sens pare că ne scapă, dar cred că ne este mai la îndemână decât orice altceva. Luați-l pe Fugui drept tovarăș de viață și vă veți regăsi calea sinelui.

 

in-viataEditura: Humanitas Fiction

Colecția: Raftul Denisei

Anul apariției: 2016

Traducerea: Mugur Zlotea

Nr. pagini: 224

ISBN: 978-606-779-121-1

Cartea este disponibilă pe Libris.ro și pe site-ul editurii.

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

2 comentarii

  1. Chiar acum citesc cartea, recenzia aceasta este minunata, exact asa simt si eu despre carte, dupa ce-am parcurs deja 100 de pagini. Am intrat in mod special sa vad, sa citesc o recenzie despre carte, mai ales ca vazusem pe semnul de carte, sigla Bookhub 🙂 cu recomandarea. Ma bucur ca este scrisa de Nona Rapotan, fina si concisa, ca de obicei. Felicitari!

    • Avatar photo

      Mă bucură enorm mesajul! 🙂 Vine într-un moment cum nu se poate mai potrivit. Spor la citit! 🙂

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura