Ar putea să pară o carte pentru copii.
Nu este deloc așa, fiindcă nu doar copiii au nevoie să înțeleagă ce înseamnă afecțiunea manifestată prin gesturi, prin atitudine, prin luatul în brațe, adică prin toate acele semne explicite care pot ține loc de cuvinte. Nu e nevoie să îi spui cuiva că îl prețuiești, îl poți cuprinde cu brațele, și mesajul ajunge nemijlocit la inima celuilalt, alungând tristețea și singurătatea, sentimentul că nu ești înțeles și că ai fi singur într-o poveste încâlcită.
Fetița care vrea să se facă „îmbrățișătoare” se numește Daria. Numele în sine este grăitor pentru dorința unui copil de a-i ocroti pe cei dragi, de a-și dărui afecțiunea ființelor și lucrurilor – copiii au infinită afecțiune de dăruit și cresc din această putere a sufletului.
La întrebarea tipică „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, adresată inevitabil, la un moment dat, celor mici, Daria răspunde atipic. Părinții zâmbesc amuzați de ideea de a fi „îmbrățișătoare”, însă, pe măsură ce trece timpul și opțiunea nu se schimbă, se gândesc să-i explice fetei că sunt multe meserii care presupun gesturi afectuoase. Din pagina aceasta cu subînțeles cititorul atent ar putea, dacă e cazul, să-și schimbe atitudinea – de exemplu, ca profesor sau medic, să nu mai fie distant, oficial, să nu se folosească de atitudinea ostilă pentru a-și obține autoritatea.
Pentru că nu există o școală care să ofere cursuri pentru o asemenea carieră, Daria devine autodidactică. În capitole foarte scurte, cum se cuvine să existe într-o asemenea carte de înțelepciune, se face o cercetare a îmbrățișările: ce sunt, de câte feluri, cum funcționează, care este efectul lor, pot fi evitate sau nu, cum să nu strivești ceva/pe cineva cu îmbrățișarea ta etc. Sigur că există și ființe care se tem de îmbrățișări – ce este de făcut în acest caz?
Ilustrațiile Bilyanei Velikova sunt pline de culoare și te îndeamnă la reflecție. Preferata mea, prin jocul culorii sugerând aducerea afectivă a trecutului în prezent, este ilustrația capitolului Amintirea unei îmbrățișări.
Ultimele pagini cuprind invitații minunate: să desenezi o îmbrățișare care ar putea să-ți poarte numele, de vreme ce tu ești inventatorul ei, sau să te gândești dacă nu cumva ai vrea să devii, pe viitor, un om care să dăruiască mult necesarele îmbrățișări, adică un umăr de sprijin pentru cei care, în felul acesta, vor reuși să își găsească propriul echilibru.
Despre autoare găsim câteva informații în prezentarea editurii:
Laura Grünberg este doctor în sociologie, profesoară asociată la Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și la SNSPA, Facultatea de Științe Politice. Domenii de cercetare și interes: studii de gen (sociologia genului, dimensiunea de gen a instituțiilor sociale, discriminarea multiplă), societatea civilă, sociologia corpului, globalizarea, studiile despre supraveghere.
Dintre lucrările publicate, menționăm: (R)evoluția în sociologia feministă. Repere teoretice, contexte românești, Polirom, Iași, 2002; Mass‑media despre sexe (coord.), Tritonic, București, 2005; biONGrafie. Istoria trăită a unui ONG de femei, Polirom, Iași, 2008. Membră în echipa de coordonare a proiectului de cercetare CNCSIS derulat de Universitatea Națională de Artă: „Corpul ca proiect cultural contemporan. Provocări teoretice, replici artistice”.
Las mai jos câteva fragmente:
Danezii, pe de altă parte, au cuvântul hygge – înseamnă un fel de artă de a trăi bine, care nu se poate traduce în multe limbi. Si noi avem cuvinte greu de tradus în alte limbi – de exemplu, cuvântul „dor”. Ca să nu mai vorbim de expresii. Dacă am traduce cuvânt cu cuvânt, „a scoate din pepeni”, a trece ca Vodă prin lobodă sau „din față zimbru și din profil timbre”, străinii nu ar înțelege nimic.
Dar hai să revenim la titlul poveştii pe care tocmai vreți să o citiți. Cum spuneam, nu căutați cuvântul din titlu prin dicționare. Acolo veți găsi „a îmbrățișa”, „îmbrățișare/îmbrățişări”, dar nu cuvintele „îmbrățișător” și, cu atât mai puțin, „îmbrățișătoare”. În limba română spui despre o femeie că este asistent medical, manager, profesor sau preşedinte. Marie Curie este doctor în fizică și chimie, iar Angela Merkel este fostul cancelar al Germaniei. Poate ar fi nevoie și de o… revoluție de dicționar!
Unele au cuvântul „îmbrățișător”. În dicționarele din Franța există cuvântul câlineur. În limba engleză găsești cuvântul hugger, deci poți spune și scrie I am a hugger („Sunt un îmbrățișător”), iar noi traducem „Îmi place să îmbrățișez”. La noi, dacă repari eşti reparator, dacă te ocupi cu cântatul eşti cântăreţ, dacă faci sport ești sportiv, dar dacă îmbrățișezi nu te poți numi îmbrățișător.
Şi ce dacă nu există un cuvânt într-un dicționar, o să vă întrebați, probabil. Câte probleme adevărate și grave sunt pe lumea asta și eu fac din țânțar armăsar. Ei bine, povestea pe care o veți citi o să vă răspundă, sper, la această întrebare.
Este povestea unei fetițe, Daria, o fetiță aparent ca oricare alta din România, care se luptă pentru visul ei, ceea ce înseamnă că trebuie să se lupte cu limba română, cu dicționarele, cu ideile fixe, cu inerția multora, cu vremurile. Este o poveste aproape adevărată, dacă înțelegeți ce vreau să spun cu asta. Este bine să aveți un părinte, un bunic, o soră sau un frate mai mare prin preajmă atunci când citiți. În primul rând, e așa plăcut să citești cu cei dragi în jurul tău! În al doilea rând, în povestea asta apar, de te miri unde, alte cărți, personaje cunoscute (sau nu), vedete, filme, iar cei din jur vă pot ajuta să pricepeți pe ici, pe colo mai bine rostul fiecărei întâlniri mai puțin obişnuite a Dariei. (pp.8-9)
*
Vă întrebați, probabil, cum se îmbrăţişează o prăjitură, un raft, o uşă sau o pânză de păianjen. Ei bine, Daria, de la o vârstă fragedă, avea câte un fel de îmbrăţişare pentru orice. Fie îşi folosea ambele mâini încolăcindu-le în jurul unui lucru, obiect sau animal, fie, pur și simplu, ducea acel lucru la piept, îl ţinea într-o mână şi îl înconjura cu cealaltă mână. Dacă omul era prea mare sau prea gras ca să fie cuprins ca lumea între braţele ei mici, atunci Daria punea doar o palmă pe pieptul lui, cât mai aproape de inimă. Când îmbrățișa câte o muscă rătăcită prin casă şi care, trebuie spus, se lăsa mereu îmbrățișată, Daria o aşeza pe vârful degetului arătător și o înconjura cu palma cealaltă făcută ca un ghioc. Pe părinţi şi rude probabil că vă este clar cum îi îmbrățișa. Cu toate astea, îmbrăţişarea pentru mamă nu era chiar la fel cu cea pentru tată sau pentru unchi. Un ochi atent putea să vadă mici diferențe care ţineau de durată, de modul de poziționare a celor două brațe, de poziția capului şi a picioarelor.
Inexplicabil pentru multă lume, Daria găsea câte o îmbrăţişare deosebită pentru fiecare om, lucru, plantă sau animal. Era posibil să îmbrăţişeze un aspirator de o anume marcă sau vechime altfel decât pe unul din altă gamă, de exemplu unul fără fir sau fără saci de gunoi. Era la fel de posibil ca astăzi Daria să te îmbrăţişeze într-un anume mod și peste câteva zile să o facă altfel. (p. 11)
*
De asemenea, cercetătorii găsiseră dovezi că îmbrăţişările de orice durată au un efect calmant și liniştitor. Dormim mai bine dacă suntem îmbrăţişați înainte de culcare, ne doare mai puţin o injecţie dacă suntem îmbrăţişați (de preferat de mama sau tata). Ne ajută să ne simțim în siguranţă, să ne depăşim fricile, ne dau încredere, ne cresc stima de sine. Dacă îmbrăţişăm şi suntem îmbrățișați clasic, corect, apropiindu-ne corpurile unii de alţii, inimile celor ce se îmbrăţişează se află mai aproape și astfel vibrează mai bine. De asemenea, era important faptul că cercetările nu identificaseră niciun fel de efecte secundare negative. Evident, citind asemenea concluzii despre efectele benefice ale îmbrăţişării, părinţii Dariei s-au liniştit. Au devenit chiar mândri de ce făcea Daria. Poate, se gândeau ei, fiica lor era un fel de vindecătoare cu puteri speciale. Cine știe. În adâncul sufletelor (mereu m-am întrebat dacă sufletele pot avea adâncime) sperau însă ca, odată cu trecerea timpului, Daria să îşi dorească altceva, iar îmbrățișatul să rămână, eventual, un hobby. Daria a continuat mult timp să facă tot ce trebuie să facă orice copil ca să nu-şi supere părinții, rudele, profesorii. S-a spălat pe dinți în fiecare dimineață, a mâncat, a avut grijă să nu răcească prea des, a venit cu note bune, a mers pe la olimpiade de engleză, dar și de matematică, a făcut şi puțin balet fiindcă a vrut mama și un pic de tenis fiindcă a vrut tata. Fata continua însă să îmbrățișeze, cum se pricepea mai bine, pe oricine şi orice. Și, pentru că nu a găsit cursuri de formare, școli de pregătire, universități de profil, Daria a decis să învețe singură meseria visurilor ei.
Îmbrățișătoarea de Laura Grünberg
Ilustrații de: Bilyana Velikova
Editura: Univers
Anul apariției: 2021
Colecție: Unicorn
Nr. de pagini: 74
ISBN: 978-973-34-12861
Cartea poate fi cumpărată de aici.
