„Încotro mergem?” e întrebarea care câștigă tot mai mult teren, într-o lume alertă și complexă. Intuiția unei schimbări iminente ne copleșește, ba chiar a unei schimbări care de data aceasta nu înseamnă mai mult, mai bine, mai frumos… Simțim că ne îndreptăm spre altceva. Nivelul de dezvoltare economico-tehnologic este atât de înalt, iar relațiile dintre diverse domenii atât de complexe, încât nimeni nu e în stare să cuprindă cu mintea tabloul integru al lumii în care trăim. Nimeni nu mai e în stare să absoarbă toate descoperirile științifice sau să facă prognoze economice globale, chiar și pentru viitorul apropiat. Nimeni nu mai e în stare să înțeleagă încotro ne grăbim în asemenea hal. Din moment ce nimeni nu mai înțelege sistemul, nimeni nu-l mai poate opri. Noi schimbăm sistemul, iar sistemul ne schimbă pe noi. Între timp, simțim că acest ritm de viață ne suprasolicită, dacă nu chiar ne depășește…
Filmele science-fiction ne-au obișnuit cu ideea unor sapienși superiori, care populează și supun alte planete, de pe care transmit salutări digitalizate unui Pământ transformat. Dar atâta timp cât nimeni nu poate face predicții, nu putem ști dacă ne așteaptă un upgrade sau poate… o transformare. Dacă ne-am epuizat rezervele de condiție umană? Dacă am ajuns la limitele speciei noastre? (Fiindcă veni vorba, biologii spun că durata medie de viață a unei specii, în cazul organismelor complexe, este de patru milioane de ani – în acest context, specia umană și-a cam trăit veacul.) Dar poate că am făcut deja primii pași spre un alt fel de Homo?
Fără a face exces de fantezie, ghidat doar de parcursul logic al unei lumi în perpetuă și tot mai accelerată schimbare, Yuval Noah Harari încearcă să răspundă la aceste întrebări, în cartea sa „Homo Deus. A Brief History of Tomorrow”. Istoric specializat în cercetarea conflictelor militare medievale, de la Universitatea Hebrew din Ierusalim, Yuval Noah Harari devine celebritate imediat după publicarea cărții sale „Sapiens. A Brief History of Humankind”, în 2011, tradusă în 30 de limbi (în engleză în 2014), fiind o extraordinară ilustrare a traseului străbătut de specia umană, începând din preistorie și până la înflorirea revoluției tehnologice a cărei martori suntem. La sfârșitul acestei prezentări, Yuval Noah Harari deschide poarta spre subiectul următoarei cărți, „Homo Deus. A Brief History of Tomorrow” (disponibilă în engleză din septembrie 2016), în care încearcă să scruteze perspectivele speciei noastre, pornind de la incertitudinile ce ne bântuie azi:

„We are more powerful than ever before, but have very little idea what to do with all that power. Worse still, humans seem to be more irresponsible than ever. Self-made gods with only the laws of physics to keep us company, we are accountable to no one. We are consequently wreaking havoc on our fellow animals and on the surrounding ecosystem, seeking little more than our own comfort and amusement, yet never finding satisfaction.
Is there anything more dangerous than dissatisfied and irresponsible gods who don’t know what they want?”

Care au fost premisele transformării noastre într-o specie de zei mistuitori și nemulțumiți, cum ar putea fi imaginat omul (dacă va mai putea fi numit astfel) de mâine și, mai ales, care sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem în pragul acestei iremediabile deificări – iată substanța cărții „Homo Deus”. Admirația mea pentru autorul Yuval Noah Harari vine din detașarea cu care analizează toate aspectele umanității, din obiectivitatea cu care ne prezintă lumea așa cum e, așa cum am creat-o, fără să ne arunce în dezolarea unei viziuni fataliste, dar și fără să ezite, totuși, să ne arate că istoria omenirii este o înșiruire a opțiunilor pe care noi înșiși le-am făcut. Deși limitați de natura biologică, avem o capacitate nemărginită de a crea realități intersubiective, însă alegerile pentru care am optat întru construirea acestor realități, după ce ne-au ridicat de la condiția de animal insignifiant la cea de stăpânitor al Pământului, ne apropie tot mai mult de posibilitatea unei autoextincții absurde.
Scenariul din „Homo Deus” nu conține nimic fantastic, dimpotrivă, este atât de năucitor realist, încât pare mai degrabă expresia unei notificări din viitor, decât o prognoză aproximativă. Pentru a contura agenda de mâine a umanității, autorul pornește de la relația noastră cu natura înconjurătoare și cu noi înșine, descrie credințele care au modelat aceste relații și explică cum transformarea credințelor în cunoștințe obiective ne-a oferit pe tavă deificarea speciei. Confesiunile animiste primitive, pătrunse de respect pentru spiritualitatea fiecărui obiect sau ființe, au tins să se transforme în religii politeiste antice care, totuși, prezentau un grad de toleranță mult mai mare comparativ cu cele monoteiste, menite să îngusteze esențial datoria adulatoare a omului în raport cu forțele ordinii universale, ajungându-se, într-un final, la umanismul eliberator, prin care omul își glorifică propria divinizare:

„During the Agricultural Revolution humankind silenced animals and plants, and turned the animist grand opera into a dialogue between man and gods. During the Scientific Revolution humankind silenced the gods too. The world was now a one-man show. Humankind stood alone on an empty stage, talking to itself, negotiating with no one and acquiring enormous powers without any obligations. Having deciphered the mute laws of physics, chemistry and biology, humankind does with them as it pleased.”

As it pleased este ideea-cheie, pentru că nu apoteozarea religiilor este intenția autorului („religion is a deal, whereas spirituality is a journey”), ci încercarea de a ne desena traseul pe care l-am ales pentru a ajunge acolo unde cu disperare ne-am dorit, tot mai sus, tot mai puternici, tot mai zei. Religia, știința, banii și relațiile dintre acestea nu sunt decât instrumentele prin care am întocmit agenda noastră viitoare: imortalitatea, fericirea veșnică și deificarea. Combaterea foametei, sărăciei și violenței ține de preocupările trecutului, în mare parte acestea fiind depășite, iar viitorul aparține tendinței spre perfecțiune: pastila înghițită ieri pentru a învinge o maladie, azi se ia pentru a deveni mai viril, mai concentrat, mai apt; ieri se consumau alimente pentru potolirea foamei, azi se savurează delicii exotice pentru plăcere… Abilitatea umană de a crea realități intersubiective (corporații, națiuni, bani, divinități) ne-a îndepărtat tot mai mult de natura obiectivă, ne-a înstrăinat de ea în măsura în care această desensibilizare ne-a permis s-o subjugăm, s-o supunem pasiunilor noastre egoiste, dar, totodată, această abilitate ne-a transformat și pe noi, pârjolindu-ne pe rugul pe care singuri l-am aprins. Pentru ca să nu ne ajungă flacăra, trebuie să ridicăm mereu pragul exigențelor și să manifestăm, în același timp, performanțe capabile să depășească acest prag: „We must prove to ourselves and to the system that we still have value.”
Prinși în acest cerc vicios, ajungem să înțelegem că noi înșine nu suntem decât o născocire:

„We see, then, that the self too is an imaginary story, just like nations, gods and money. Each of us has a sophisticated system that throws away most of our experiences, keeps only o few choise samples, mixes them up with bits from movies we saw, novels we read, speeaches we heard, and from our own daydreams, and weaves out of all that jumble a seemingly coherent story about who I am, where I came from and where I am going. This story tells me what to love, whom to hate and what to do with myself. This story may even cause me to sacrifice my life, if that’s what the plot requires. We all have our genre. Some people live a tragedy, others inhabit a never-ending religious drama, some approach life as if it were an action film, and not a few act as if in a comedy. But in the end, they all are just stories.”

Din moment ce am devenit conștienți de gradul de fictivitate al rețelei care ne-a prins în mreje, de măsura în care noi înșine am început să ne transformăm din algoritmi naturali în algoritmi digitali, și de puterea de care dispunem pentru a modela realitatea obiectivă și a crea o realitate ajustată la nevoile noastre ascendente, poate că ar trebui să ne întrebăm nu încotro mergem, ci unde vrem să ajungem, care sunt opțiunile ce ni se deschid și pe care dintre acestea trebuie să le alegem pentru ca următorul salt existențial să fie unul asumat, să fie un pas uman (fie și) spre transumanism.
Yuval Noah Harari este un analist excelent, dar mai este și un autor remarcabil, talentul său de a scrie într-o manieră fascinant de accesibilă despre lucruri esențiale te cucerește imediat, lanțul logic al subiectului te absoarbe cu nesaț, încât este aproape imposibil să te sustragi lecturii cărții lui, odată ce ai deschis-o. Cartea cuprinde trei părți întitulate sugestiv (Homo Sapiens conquers the world; Homo sapiens gives meaning to the world; Homo sapiens loses control), expuse în peste patru sute de pagini care însă se citesc pe nerăsuflate.
„Homo Deus. A brief History of Tomorrow” este mai mult decât o lectură bună – este o experiență de neuitat.

41R8ZhhNwHL._SX325_BO1,204,203,200_Hardcover: 448 pages
Publisher: Harvill Secker (8 Sept. 2016)
Language: English
ISBN-10: 1910701874
ISBN-13: 978-1910701874

Cartea se poate comanda pe books-express.ro .

 

Foto credit: Victoria Diaconescu

Share.

About Author

Avatar photo

Unii spun că, citind mereu, fug de realitate. Eu zic că numai citind ajungi să înțelegi realitatea. Cărțile au știut să-mi explice spectacolul lumii, de la particulele elementare la relațiile dintre oameni, și au încă atâtea să-mi spună... Prefer cărțile de popularizare a științei, dar citesc cu drag și istorie, biografii, beletristică, iar uneori, dacă n-am altceva sub mână, citesc și afișele lipite pe pereți sau în stații, pentru că așa am știut să-mi umplu orice clipă liberă - cu ceva de citit. A scrie despre cărți mi se pare la fel de firesc ca și a expira aerul inspirat, e parte a unui singur proces și o tratez ca atare.

Un comentariu

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura