Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul Dinastii dulci, apărut de curând în Seria de autor „Aurora Liiceanu”.
În urmă cu 140 de ani, gândindu-se cu nostalgie la vremea copilăriei, patiserul Louis Lefèvre-Utile și-a propus să creeze un produs care să semene cu șervetul de masă cusut de bunica sa. Așa a apărut biscuitul petit beurre, care prelua simbolurile timpului de pe acel șervet: cele patru „urechiușe” reprezentau anotimpurile, cei 52 de „dinți” – săptămânile dintr-un an, iar cele 24 de găurele – orele unei zile. Astăzi biscuitul arată exact ca atunci, dar probabil că foarte puțini îi cunosc istoria. După cum puțini știu istoria cunoscutei cofetării Escribà din Barcelona sau a rahatului turcesc… Aurora Liiceanu ne spune poveștile unor dulciuri celebre și ale dinastiilor de cofetari și patiseri care și-au legat numele de ele. Alături de bărbați pasionați de meseria lor ca Jean-Romain Lefèvre și Antoni Escribà vom întâlni femei puternice precum Pauline Utile sau Jocelyne Tholoniat, care au contribuit la dezvoltarea afacerilor familiilor lor. Iar pentru că gustul e asociat cu mirosul, vom face o incursiune în lumea parfumurilor, după care vom reconstitui mirosurile de odinioară ale unor orașe ca Amsterdamul, Parisul sau Bucureștiul.
Din cuprins: Scaunul lui Pugin și zgarda lui Balenciaga • Ambiție, ascensiune, supraviețuire • Pasiunea pentru zahăr a lui Étienne Tholoniat • Christian Escribà: de la senzații la emoții și memorie • Cum se cucerește lumea. Prietenii statornice • Bekir Efendi • Pauline și Reșide • Puterea mirosurilor, combinațiile și seducția • Cenușăreasa simțurilor, istorie socială și mirosuri pierdute
Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeași autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Patru femei, patru povești(2010, 2011), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Viața nu-i croită după calapod(2011, 2019), Cuvinte încrucișate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013, 2019), Legături de sânge. Povestea Ioanei (2013), Soacre și nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îți șoptește la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Ea și El. Biografia unei relații (2016, 2020), Madlena(2017), Putere și sânge. O aventură indiană (2018), Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Așteptarea Penelopei (2019), Fără. Despre iubire, suferință și pierdere (2020), Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat (2020), Relații eșuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat (2020), Efectul de undă (2021), Totdeauna singură. Nefericiri paralele (2022) și Travesti. Identități fluide (2022).
FRAGMENT
„Christian Escribà: de la senzații la emoții și memorie
Să faci patiserie nu înseamnă să vinzi dulciuri oamenilor, ci să le creezi mici momente de fericire, imposibil de uitat. Noi creăm o prăjitură și livrăm emoții.
Christian Escribà
Christian Escribà a înțeles foarte bine strategia profesională a tatălui său, Antoni Escribà. Dacă analizăm felul în care și‑au abordat profesia, ne dăm seama că au folosit ceea ce numim marketing emoțional.
Acesta a fost secretul lor și acest lucru le‑a adus și le‑a asigurat succesul. Ei au înțeles că dacă vrei să câștigi oamenii, dar și banii lor, trebuie să fii persuasiv. Au intuit că există o legătură între psihologie și marketing – și au avut dreptate. Astăzi, marketingul emoțional este considerat o strategie foarte eficientă pentru a avea succes.
Oamenii sunt sensibili, iar pentru a‑i aduce în lumea emoțiilor trebuie să le trezești la început senzații. După senzații vin emoțiile, iar la sfârșit memoria. Memoria este cea care duce la fidelizarea consumatorilor.
Să revenim la spectacolul gândit de Antoni pentru aniversarea grupului bancar La Caixa. Așa cum, cu mult curaj, Antoni a acceptat atunci oferta, având încredere în potențialul său creativ, deci în imaginația sa, tot așa s‑a desfășurat viața profesională a lui Christian. Ambiția declanșa și mobiliza abilitățile celor doi.
Ca și tatăl său, Christian Escribà a călătorit mult, și‑a făcut relații profesionale, a ținut conferințe și a organizat ateliere. Astfel a devenit celebru în lumea dulciurilor. În Brazilia a aflat de cărțile Patriciei Schmidt, care, aşa cum a declarat el, i‑au trezit interesul. Aflată la Lisabona, Patricia a auzit la rândul ei despre performanțele lui Christian și a vrut să‑l cunoască și să colaboreze cu el. Cofetăria Escribà avea la acea vreme mare succes cu niște bijuterii, niște inele comestibile. Făcea inele de logodnă și de nuntă din ciocolată. Patricia s‑a gândit să le distribuie în Brazilia. Așa se face că s‑a dus la Barcelona să‑l cunoască pe Christian.
Dar cine era Patricia Schmidt? Era o artistă cu o formație solidă, care încă de mică, de pe la 12 ani, fusese fascinată de relația dintre artă și patiserie. Studiase în Brazilia, dar și în America și Anglia. Avea o minte enciclopedică și o atitudine foarte deschisă, cosmopolită. Ea crea obiecte de artă nu din aur, argint și oțel, ci din zahăr.
Patricia și Christian s‑au întâlnit la Barcelona și el a invitat‑o la cină la un restaurant select. Când s‑a întors acasă, mărturisește el intr‑un interviu, nu a putut dormi, fiind bântuit de ideea că vrea să fie cu ea tot restul vieții.
Nici Patricia nu a rămas indiferentă în seara aceea. L‑a plăcut pe Christian. Cina lor a fost romantică, după spusele Patriciei, datorită complicității, precum și contextului bine regizat. Dar lucrurile erau complicate, trăiau în țări diferite și mai exista, adaugă Patricia, și bariera lingvistică. Țări diferite, limbi diferite.
Cu toate acestea, relația lor amoroasă era foarte intensă și a rezistat. Patricia s‑a mutat la Barcelona și s‑a căsătorit cu Christian. Se spune că istoria se repetă. Tot așa, mama lui Christian, franțuzoaica Jocelyne, a părăsit Franța și s‑a mutat la Barcelona, căsătorindu‑se cu Antoni. Tot așa, țări diferite, limbi diferite.”
