Anul acesta, Festivalul Internațional Orașul și Literatura, fondat de scriitorul Cristian Fulaș, s-a desfășurat în perioada 8 – 10 martie. Ediția de anul acesta, a treia la număr, a fost dedicată în exclusivitate doamnelor literaturii. Au fost invitate nu mai puțin de 10 scriitoare românce, alese pe sprânceană. În ordinea apariției lor pe afișul festivalului, au răspuns prezent: Gabriela Adameșteanu, Cristina Andrei, Lavinia Bălulescu, Carmen – Francesca Banciu, Veronica D. Niculescu, Mihaela Perciun, Ana Maria Sandu, Simona Sora, Tatiana Țibuleac și Mara Wagner.

În ziua cea dintâi a festivalului, desfășurată în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române (strada Nicolae Crețulescu, nr. 8), invitate au fost doamnele Ana Maria Sandu, Cristina Andrei și Carmen – Francesca Banciu. Amfitrioni au fost Paul Cernat și Ovidiu Șimonca.

Ana Maria Sandu
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Festivalul a fost deschis oficial de către organizatorul acestuia, scriitorul Cristian Fulaș, care a ținut să precizeze scopul principal al acestei manifestări, care este acela de a fi un pas mic pentru popularizarea literaturii române contemporane. După părerea mea, s-a dovedit a fi un pas mic, dar sigur.

Paul Cernat
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Apoi, Ovidiu Șimonca a dat startul propriu-zis al discuțiilor cu invitatele serii, lansându-le fiecăreia o invitație călduroasă, de sezon, menită să spargă gheața, și la propriu și la figurat, de a spune câteva impresii despre primăvară. Răspunsurile au fost, pe cât de diferite, pe atât de savuroase. Carmen – Francisa Banciu a spus că la cei peste 60 de ani ai săi, se simte în primăvara vârstei; Ana Maria Sandu a considerat că festivalul acesta este pentru ea cel mai bun început de primăvară, iar Cristina Andrei a mărturisit că se consideră în primăvara creației.

Ovidiu Șimonca
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Au urmat prezentările celor trei invitate, în aceeași ordine, dată aleatoriu de așezarea acestora la masa lecturii. Am aflat astfel că doamna Carmen – Francesa Banciu, deși cvasi – necunoscută publicului român, este o scriitoare de succes în Germania, unde locuiește de aproximatix trei decenii, după ce a fost forțată de vechiul regim politic să ia calea exilului. Dar, deși autoarea mai multor romane scrise în limba germană, ea a rămas cu sufletul în România, iar dorul de țară și atașamentul față de aceasta se simt din belșug în toate cărțile sale. Despre Ana Maria Sandu am aflat că scrie literatură de aproximativ douăzeci de ani, dar datorită discreției absolute de care a dat dovadă, a devenit cumva mai cunoscută publicului larg grație celei mai recente cărți, Pereți subțiri, apărută în 2017 la Editura Polirom. Cât despre Cristina Andrei, aceasta și-a asumat cu dragă inimă rolul de out-sider în literatura propriu- zisă, dedicându-și mare parte a activității, jurnalismului. Cu toate acestea, în  2014 și-a luat inima în dinți și a publicat, la editura Nemira, primul său roman, Abonatul nu poate fi contactat, primit cu destul entuziasm atât de către public cât și de către critică.

Carmen-Francesca Banciu
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Următoarea secțiune a celei dintâi seri de festival a fost dedicată lecturilor. Fiecare dintre cele trei invitate a citit câte una sau două bucăți de proză, a cărei tematică comună a fost bineînțeles, orașul: Carmen – Francesa Banciu a citit, atât în limba germană cât și în limba română, din romanul Berlinul este Parisul meu, din păcate netradus încă la noi; Ana Maria Sandu ne-a delectat cu o proză scurtă din volumul său cel mai recent, Pereți subțiri, dedicat în exclusivitate vieții la bloc, iar Cristina Andrei ne-a provocat fiori reci pe șira spinării, citind un fragment din viitoarea sa carte, în care apare figura de monstru cu chip de om a criminalului în serie cunoscut sub numele de Râmaru.

Cristina Andrei
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

A urmat o sănătoasă șarjă de discuții cu publicul, în urma căreia am aflat câte detalii în plus despre viața literară germană contemporană, despre relațiile dintre jurnalism și literatură și, mai ales, am înțeles cu toții că și poveștile scrise își au la rândul lor poveștile nescrise, uneori trăite, alteori doar intuite.

Și-n ropote de aplauze s-a încheiat prima seară de festival.

Gabriela Adameșteanu
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Pentru cea de-a doua reprezentație a acestui spectacol al literaturii, a fost aleasă o nouă locație: sediul Institultului Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38 ), și bineînțeles o nouă distribuție. De data aceasta și-au împărtășit publicului din operele lor și din micile secrete, autoarele: Tatiana Țibuleac, Gabriela Adameșteanu și Veronica D. Niculescu. Discuțiile au fost moderate de același Ovidiu Șimonca, secondat de această dată de Cezar Gheorghe.

Cezar Gheorghe
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Întrebarea de deschidere a fost legată, cum altfel, de oraș. Cele trei doamne ale literaturii române au fost invitate să își expună părerea despre viața la oraș. Răspunsurile au fost din nou, pe cât de diferite pe atât de savuroase. Tatiana Țibuleac a mărturisit că, născută fiind în mediul rural, a nutrit multă vreme un sentiment de respingere față de viața citadină, dar că, odată cu experimentarea acesteia, atât la Chișinău cât și mai târziu, la Paris, a devenit cumva dependentă de acest stil de viață, declarând că nu s-ar mai putea întoarce niciodată definitiv la o viețuire rurală. Gabriela Adameșteanu a recunoscut că nici măcar nu a cunoscut vreodată, din plin, viața departe de oraș, neavând rude „la țară”, astfel încât, este o citadină get-beget, și nici nu se poate imagina altfel. Veronica D. Niculescu ne-a povestit că ea s-a legat sufletește de fiecare oraș în care a locuit de-a lungul vieții și că a avut reale probleme de adaptare la noul cămin, de fiecare dată când a fost nevoită să își schimbe domiciliul.

Tatiana Țîbuleac
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

După această scurtă încălzire a atmosferei, s-au făcut și prezentările. Am aflat astfel că Tatiana Țibuleac, devenită tot mai prezentă în viața literară românească datorită celui mai  recent roman al său Vara în care mama a avut ochii verzi, apărut la Editura Cartier în anul 2017, vine, la rândul său din sfera jurnalismului, începând să cocheteze cu literatura relativ recent și că actualmente locuiște la Paris, de unde revine însă cu drag atât la București, cât și la Chișinău, ori de câte ori are această ocazie. Despre Gabriela Adameșteanu am aflat că, deși reticentă inițial față de genul memorialistic, a ajuns pe negândite, să scrie unul dintre cele mai frumoase volume de memorii legate de perioada ce a urmat Revoluției Române din 1989, intitulat Anii Romantici, foarte bine primit și de critică, dar și de publicul cititor. Iar despre Veronica D. Niculescu am aflat că, deși are o carieră literară remarcabilă, fiind apreciată de către critica de specialitate atât ca autoare, cât și ca traducătoare, a cunoscut însă succesul de public grație celei mai recente cărți, dedicată copiilor, O vară cu Isidor, apărută la editura Polirom în anul 2017.

Veronica D. Niculescu
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Prezentările fiind făcute, s-a trecut firește, la lecturi: Gabriela Adameșteanu a citit un fragment din viitorul roman, surprinzând o relație toxică desfășurată într-un mediu citadin la fel de toxic; Veronica D. Niculescu a citit din romanul său Spre văi de jad și sălbăție (editura Polirom, 2016), un fragment ce surprinde exact drama trăită de cei nevoiți să se mute dint-un oraș în altul; iar Tatiana Țibuleac a citit din noul său roman, terminat dar nepublicat încă, un fragment despre cum a perceput ea viața la Chișinău. Fiecare dintre cele trei lecturi au stârnit în public valuri de emoție și ropote de aplauze. Fiecare dintre cele trei scriitoare au dovedit că știu să ia în stăpânire publicul și că sunt maestre în arta narațiunii, dar și a lecturii. Au fost trei momente magice.

Cristian Fulaș, Ovidu Șimonca
Credit foto: Sorin Mircea Vasilescu

Trezirea din magie, sau poate o continuare firească a acesteia, s-a produs lent, prin intermediul secțiunii de discuții cu publicul. S-a pus în discuție tema violenței în literatură. Atât în cea destinată copiilor, cât și în cea destinată publicului larg. Cumva se impunea această întrebare, mai cu seamă că în lectura fiecăreia dintre cele trei doamne, tema violenței, fie ea fizică sau emoțională, a fost prezentă. Discuțiile au conchis asupra faptului că violența, indiferent de natura sa, face parte din viață, și nu de ieri sau de azi, ci dintotdeauna. Iar prezența ei în literatură este perfect normală și chiar justificată. Pentru că rolul literaturii și cu atât a mult a celeia de factură realistă este de a înfățișa viața reală, fără menajamente și false pudori, tocmai în scopul de a scoate la suprafață aspectele rele, pe care astfel le putem vedea mai bine, le putem înțelege și astfel, le putem apoi îndepărta, fie și doar în parte, din viața noastră.

Ropotele de aplauze au tras cortina și peste cea de-a doua seară.

Din păcate, eu nu voi putea fi prezent și lal cea de-a treia seară, în care festivalul se va întoarce la MNLR, avându-le ca invitate pe scriitoarele: Simona Sora, Mihaela Perciun, Lavinia Bălulescu și Mara Wagner, iar ca moderator, alături de Ovidiu Șimonca, va fi Caius Dobrescu. Nu mă îndoiesc însă că va fi o seară la fel de frumoasă, cu lecturi fascinante și discuții la înălțime.

Share.

About Author

Avatar photo

Am 29 de ani şi am studiat timp de 11 ani teologie ortodoxă. Încă de pe băncile Seminarului am îmbinat dragostea pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, cu aceea pentru cunoaşterea oamenilor, ajungând mai degrabă la o pasiune pentru antropologia creştină, pe care am încercat tot timpul să o îmbogăţesc cu „poveşti despre oameni”, culese din domenii cât mai diversificate de cunoaştere: istorie, psihologie, filozofie, dar mai ales literatură, pentru că în ea se contopesc uneori toate formele de cunoaştere. Am îmbinat dintotdeauna lecturile teologice cu scrierile marilor clasici ai literaturii române şi universale. Dar în tot acest timp, marea mea dragoste a rămas poezia. În ultima perioadă, o sinteză pe care nu am reuşit să o controlez, lăsându-mă mai degrabă furat de ea, mi-a condus paşii spre minunata lume a realismului magic şi a suprarealismului. Domenii de interes: religie, poezie, literatură pentru copii, literatură de orice gen (exclus S.F., thriller, polițist).

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura