Femeia în Islam, văzută de Adonis

Adonis, pseudonimul lui Ali Ahmad Said, este considerat de către unii critici literari cel mai important poet arab al zilelor noastre. S-a născut în 1930, într-un sat din vestul Siriei, într-o familie de mici proprietari şiiţi alawiţi. A studiat dreptul şi filosofia la Universitatea din Damasc. A emigrat în 1956 în Liban, unde şi-a obţinut doctoratul în 1973 la Universitatea din Beirut cu o teză despre literatura arabă. Din 1980 trăieşte la Paris, în Franţa. Admirator al culturii occidentale, a făcut operă de pionierat în materie de popularizare a literaturii europene în lumea arabă şi invers: a tradus pentru prima oară în arabă „Metamorfozele” lui Ovidiu, a tradus, de asemenea, din Racine, Saint John Pearse şi Yves Bonnnefoy. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Literatură.

Cunoscut drept un critic dur al religiei islamice, a primit adesea amenințări cu moartea şi a fost acuzat şi persecutat în diverse feluri. Proaspăt apărutul volum de dialoguri cu Houria Abdelouahed de la editura Humanitas conţine paragrafe şocante prin luciditatea cu care structura represivă, tribalistă şi profund discriminatorie a islam(ism)ului este devoalată de către un aparţinător al acestei lumi. Oferim cititorilor Bookhub câteva paragrafe care privesc statutul femeii în Islam, aşa cum este perceput de Adonis. Îi rugăm pe cititorii noştri să le ia ca pe o invitaţie la meditație:

„A: La fel ca poezia, femininul este fundamental împotriva religiei. Poezia este contrarul spiritului religios. De ce? Pentru că religia este un răspuns, în vreme ce poezia este o întrebare, situându-se astfel la antipozii puterii. În acest sens, există o afinitate deosebită între poezie şi feminitate. Islamul le-a combătut pe amândouă, transformând sexualitatea şi islamizând feminitatea. I-a deformat sensul, a făcut din ea o proprietate sau un lucru pe care-l posezi. Femeia nu-şi mai aparţine, devenind un obiect în posesia bărbatului. Islamul a despărţit în mod radical masculinitatea de feminitate.”

„H: Textul coranic spune:

Femeile voastre vă sunt vouă ogor. (harth) Duceţi-vă la ogorul vostru cum veţi voi.

A: Şi pentru că este ogor, femeia nu există decât pentru a da roade. Întreaga sa feminitate, dimensiunea revoluţionară, frumuseţea, ca elemente esenţiale ale existenţei, chiar ale cosmosului, sunt destinate să rămână în umbră sau să dispară.”

„A: Islamul a preluat şi a întărit acest aspect transformând femeia într-un obiect care poate fi posedat, iar sexualitatea într-un cod. Sexualitatea a devenit astfel lege, operând cu categorii cum ar fi permis sau interzis. Feminitatea, la rândul său, a ajuns un obiect între permis şi interzis, mai exact spus, un obiect codificat, normat. Cred că este culmea deformării şi negării femininului, a femeii şi a dorinţei. Religia a schimonosit dorinţa, a deformat sexualitatea şi iubirea. Aş spune chiar că a anulat iubirea.”

„A: Islamul a deformat sexualitatea, a negat iubirea, alterând în acelaşi timp legătura dintre eul masculin şi cel feminin. De fapt, Islamul a alterat toate tipurile de raporturi. Singurul care a supraviețuit este raportul dintre stăpân şi sclav, dintre cel care posedă şi obiectul posedat. Musulmanii nu au acordat atenţie faptului că această mentalitate a ucis chiar şi religia, transformând-o într-un mijloc de a justifica posesia şi de a anula spiritualitatea.”

«A: Femeia nu mai este considerată o persoană. Când spunem „femeia în islam” ne gândim automat la organul ei sexual. Femeia este un organ sexual. Islamul a ucis femeia, ea nu mai există, există doar sexul ei sau o fantomă căreia îi spunem „femeie”. Islamul a făcut din femeie un instrument care să satisfacă plăcerile şi dorinţele bărbatului. Pentru a atinge acest scop, pentru a-şi consolida mai bine dominaţia şi puterea, Islamul s-a folosit de natură.»

„A: Dacă poeții cântă femeia, teologii o obligă să poarte văl.”

adonis1 Islamul si violenţa -Adonis în dialog cu Houria Abdelouahed