Foto credit madrimasd.org
Peisajul sud-american precum și cel al Americii centrale mă fascinează de multă vreme – culori, gusturi, arome tari, ritmuri pasionale – un spațiu ce nu putea da naștere unei literaturi mai puțin apetisante. E drept că pasiunea mea pentru acele locuri este ceva mai veche decât cea pentru literatura lor, iar când, la un moment dat, cele două s-au suprapus, s-a format un miraj în care îmi place să mă rătăcesc. Citind, pot călători pe acele meleaguri bântuite de străvechi superstiții, pe care mai persistă urmele unor civilizații misterioase. Deocamdată este singura cale de a ajunge acolo – sorbind fraze în care simt pulsând ritmul cha-cha-ului, al rumbei și în care se împletesc denumiri cu rezonanțe fierbinți, cuceritoare. Cunosc prea puțini dintre scriitorii ce își trag seva din solul latino-american, dar cei din ale căror cărți m-am înfruptat până acum m-au surprins în mod cât se poate de plăcut. Atmosfera din prozele lor are ceva din sălbăticia selvei amazoniene – hățișuri și plante fabuloase țes un labirint literar din care nu-ți dorești să evadezi.
Foto credit travel.nationalgeographic.com
Și nu e doar Márquez de vină pentru fascinația aceasta, deși influența sa asupra mea îmi este limpede. Îl apreciez de asemenea pe Juan Rulfo, un precursor al lui Márquez, care, în puținele sale scrieri, a reușit să redea spiritul și vraja ce însuflețesc acele locuri. Încât uneori mă gândesc că realismul magic nu se putea plăsmui decât acolo, din cauciucul ce izvorăște din crestăturile dure făcute în scoarța arborilor de mâinile aspre și bătătorite ce mânuiesc aprig macetele. Patimă, viață, iubire și moarte compun un decor halucinant, pătrunzător în care regulile nescrise sunt mai puternice decât cele dictate de puterea oficială. Frământările politice sunt la ele acasă, firești într-un spațiu parcă predestinat lor – amestecul civilizațiilor, căutarea drumului potrivit, noul și vechiul într-o continuă suprapunere. Influențele europene în conflict cu vechile obiceiuri ale acestor locuri peste care adie, subtil, vântul din partea nordică a Americii, cu tentațiile sale. Dar ceva rămâne de neclintit, în pofida acestor ciocniri. Ceva care fierbe când sângele se amestecă și predomină în venele celor ce se nasc.
Columbia, Brazilia, Chile, Peru, Argentina – însăși numele lor au o sonoritate frenetică, împletind dansul și pasiunea, exotismul și vitalitatea, păstrând ritmul străvechi al pământurilor pe care se întind. Chiar și vocile mai recente, cum ar fi Raimonudo Carrero (Brazilia), Guillermo Martinez (Argentina) sau Jorge Amado (Brazilia) păstrează farmecul pe care l-au făcut cunoscut şi l-au răspândit cei dinaintea lor. Este, de fapt, farmecul continentului sud-american. Nu pot să nu amintesc de Vâltoarea lui José Eustacio Rivera care, la rândul său, aduce câteva elemente ale realismului magic, dar și ale tragismului specific peisajului amazonian. Cumva, pot spune că acolo s-a născut un stil și o atmosferă pe care cred că o poți înțelege pe deplin doar privind împrejurimile de pe zidurile legendarului Machu Picchu, acel “pisc bătrân” care veghează de milenii asupra minunățiilor continentului său.
Nu am parcurs nicio fărâmă din poezia latino-americană propriu-zisă, și sunt sigură că am pierdut trăiri și senzații deosebite, dar m-am lăsat pătrunsă de lirismul din Pedro Paramo și am aflat destule Despre dragoste și alți demoni, convinsă că e minunat A trăi pentru a-ți povesti viața. Am multe de descoperit pe aceste tărâmuri magice, iar literatura îmi e cel mai apropiat mijloc prin care pot străbate întinderile sălbatice ale Anzilor, jungla amazoniană, orașele pline de contraste și satele parcă rămase dintr-o altă lume, cu ogrăzile lor în care porcii și găinile zburdă printre migdali prăfuiți. Câteva fraze nu ajung să cuprindă vraja acelor locuri. Iar miresmele putem doar să ni le închipuim, fără a putea ști cum sunt în realitate. Dar tot literatura este cea care ne ajută să le simțim, chiar fără a le cunoaște – le împrumută ceva din forța ei, din puterea de pătrundere în minte și în suflet.
Foto credit blog.queensland.com
Sunt cărți care te poartă la capătul lumii, dezvăluind esențe tari ale vieții în încâlceala lianelor, în aerul tropical plin de mister. Cărți seducătoare, cărți ce-și strecoară subtil ferocitatea în spatele măștilor viu colorate. În momentele de impas, când nu știu ce să aleg să citesc, iau din raft una dintre cărțile lui Gabo și totul se limpezește, știu că nu voi da greș.
Iubiri eterne, iubiri amăgitoare, fantasme ce plutesc în văzduhul umed mirosind a banane prea coapte și a tot felul de mâncăruri condimentate. Fete cu pielea arămie ce cos în patio, ascultând povești ale servitoarelor bătrâne și tuciurii. Bărbați ce colindă călare câmpurile nesfârșite și plantațiile de cafea, gata să verse sângele rivalilor. O lume a cărei mentalitate trebuie să o descoperi și să o înțelegi, dar care te cucerește tocmai prin misterele ei.
Foto credit copertă mundoynaturaleza.com
