În perioada 14 – 23 noiembrie 2022, muzicienii Răzvan și Andreea Stoica au fost în turneu. Opera și muzica de cameră și-au dat întâlnire pe marile scene din România, dar și pe cele din afara țării, în cadrul turneului „Stradivarius Opera”. Iată câteva impresii ale muzicianului Răzvan Stoica despre periplul artistic și întâlnirile cu melomanii.
***
Un turneu internațional, cu nu mai puțin de 13 concerte susținute în orașe din România, Spania și Luxemburg. Cum ați desenat harta turneului? Care au fost criteriile după care v-ați orientat în alegerea orașelor?
De fapt, avem un singur criteriu: mergem acolo unde oamenii își doresc să le fim alături cu muzica pe care o creăm. Ne bucurăm nespus atunci când mergem în locuri noi, suntem alături de diverse comunități de români din diaspora – cum a fost cazul în Luxemburg, în săli mari, consacrate, în aceeași măsură în care ne bucurăm să fim alături de brăileni, gălățeni, ieșeni, sătmăreni, orădeni…
Un turneu foarte ambițios, din punctul meu de vedere, pentru că a debutat pe șapte octombrie și s-a încheiat la final de noiembrie. Care au fost provocările cărora a trebuit să le faceți față în tot acest timp?
A fost într-adevăr un tur de forță, iar una dintre cele mai mari provocări a fost logistica. Întotdeauna se ivesc situații care au potențialul de a altera programul (nu degeaba este atât de populară zicala cu „socoteala de-acasă”), însă am avut alături de noi câțiva oameni care iubesc muzica și pe ajutorul cărora am putut să ne bizuim pentru a remedia orice neprevăzut. Și eu zic că am reușit…
Răzvan Stoica și Andreea Stoica – Bacău – Stradivarius Opera Tour – @The Phope
Artiștii călătoresc mult, foarte mult, dacă le este recunoscută valoarea. Cum v-ați pregătit pentru acest turneu? Ce ați aflat nou despre dvs de-a lungul acestui turneu?
Călătorim foarte mult, într-adevăr. Paradoxal, vedem foarte puțin din locurile în care ajungem, pentru că de fiecare dată programul este foarte încărcat cu întâlniri cu echipa și alte angajamente, dincolo de momentele pe care negreșit trebuie să le acordăm studiului pentru a fi în formă maximă la fiecare ieșire pe scenă. În ce privește pregătirile concrete, în spatele unui turneu de așa anvergură sunt mulți oameni și luni întregi de organizare – care de altfel trec atât de repede… Despre mine, am aflat că îmi place atât de mult țara în care m-am născut… având ocazia ca în aceste săptămâni să ajung în locuri în care nu mai fusesem, am putut vedea cât de frumos au crescut unele orașe, cât de frumoase sunt peisajele și am realizat că România, din orice parte a ei, îmi dă un sentiment surprinzător de liniște și bucuria de a fi alături de oamenii din fiecare loc.
Când ați ajuns la concluzia că cea mai bună formulă de concert pentru dvs. este duo-ul? Și de ce un duo cu sora dvs.? Ce alte formule de concert preferați?
Această concluzie a fost una organică. Am avut în trecut – atât eu cât și Andreea – câteva experiențe incomode în ce privește colaborările cu alți instrumentiști, astfel că destul de timpuriu – pe când eram chiar în primii ani de școală – am decis aproape involuntar că, atunci când vom cânta în duo, o vom face (doar) împreună.
Răzvan Stoica – Bacău – Stradivarius Opera Tour – @The Phope
Să cânți pe o vioară Stradivarius este o onoare, o provocare sau o recunoaștere a valorii interpretării proprii? Pentru cei care nu știu povestea, cum ați ajuns să cântați pe o astfel de vioară și pentru cât timp o veți mai putea face?
Desigur, este o onoare, mai ales pentru că am câștigat acest instrument într-o competiție foarte mare, în care am candidat la acest drept împreună cu alți 200 de violoniști. Este și o provocare, într-o anume măsură, pentru că acest instrument este unul atât de pretențios, capricios, precum un cal care trebuie îmblânzit; dacă cel care mânuiește arcușul nu poate „subjuga” acest instrument, el devine banal și astfel își pierd strălucirea și violonistul, și instrumentul. Cât despre recunoaștere, aceasta este un sentiment subiectiv, variabil și greu de cuantificat, deoarece stă în ochii și urechile ascultătorului; fără el, fără un suflet deschis să o primească, muzica mea nu are atât de multă valoare.
Am câștigat pentru prima dată concursul de la Salzburg în 2009, iar cinci ani mai târziu vioara a fost din nou scoasă la concurs; atunci am câștigat-o pentru a doua oară, pentru o perioadă de 15 ani.
În turneu, melomanii au avut șansa să asculte lucrări compuse de Niccolò Paganini, Bizet/Waxman, Piotr Ilici Ceaikovski, Jules Massenet, Igor Stravinski. Nu întreb de ce acest program, ci dacă au fost momente în timpul turneului când ați simțit nevoia să fi cântat și altceva.
Am și cântat altceva: în special pentru momentele de bis am adus lucrări care nu se aliniau programului din turneul Stradivarius Opera, ci lucrări de Vitali, Porumbescu, Piazzolla…
Răzvan Stoica și Andreea Stoica – Bacău – Stradivarius Opera Tour – @The Phope
Dintre toate concertele susținute de-a lungul acestui turneu, există unul care se remarcă prin ceva anume? Există un loc, un oraș din cele vizitate în timpul turneului Stradivarius Opera în care vreți să reveniți cu alte concerte?
Cum spuneam și mai devreme, noi ne dorim să mergem și să revenim (desigur) oriunde suntem așteptați și oriunde oamenii sunt dispuși să facă loc pentru muzica noastră, în sufletul lor.
Ce urmează după acest turneu? Unde vă pot asculta fanii și iubitorii de muzică?
Vom anunța din timp activitatea pentru anul 2023, însă principalele colaborări pentru prima parte a anului sunt concerte alături de filarmonici din țară, dar și recitaluri sau concerte în Belgia, Olanda și Germania.
