“Exorcizat”, Radu Găvan

Romanul acesta a reprezentat o surpriză plăcută, de fapt, o reală provocare. L-am considerat de la bun început a nu fi genul meu și, ușor-uşor, am simțit cum mi se spulberă prejudecățile. Nu că aș fi atât de pudică încât să nu suport să văd scrise pe hârtie cuvinte de o anumită factură, doar că, de obicei, evit literatura prezentului “în carne și oase” dintr-o senzație de saturație față de ceea ce văd oricum zi de zi pe stradă, în oraș etc. “Exorcizat” are darul de a-ți servi pe tavă realitatea înconjurătoare, așa dură, vulgară și mizerabilă cum e ea. O face folosind cuvinte ce pot zgâria urechile fine, încorporând adevăruri pe care le recunoști, dar pe care n-ai îndrăznit, poate, să le formulezi, căci nu ai fi putut recurge la cuvinte cizelate, spălate de ipocrizie.

“…oameni care te judecă din orice, oameni care văd răul oriunde, chiar și acolo unde nu există, oameni care caută mereu nod în papură și găsesc un strop de fiere în cea mai pură poveste, ei bine, atunci mă întreb ce folos găsesc în a pomeni atât de des numele Binelui, când ei văd doar Răul în tot ce îi înconjoară?” (pag. 49)

Pentru mine, a fost cartea potrivită la momentul potrivit. N-am idee dacă într-o altă stare de spirit aș fi gustat la fel de mult scriitura lui Radu Găvan, însă acum a avut un efect benefic, ștergând pe jos cu frustrările mele de moment sau cu cele mai profunde.

În “Exorcizat”, cele mai ascunse cotloane ale minții umane ies la suprafață, vorbind franc, fără perdea, fără ocolișuri, despre viață și tot ceea ce mișcă în jurul nostru, societatea meschină și penibilă în care, vrem nu vrem, trăim. Întâmplările și limbajul pot fi șocante, dar ele nu diminuează intensitatea și profunzimea mesajului literar. Nu obișnuiesc să subliniez pe carte, însă multe fraze mi-au atras atenția și mi-au atins puncte sensibile, așa că am apelat la bucățele de hârtie pentru a le marca poziția.

“Mă ridic,  mă șterg pe pantaloni și plec. Înainte să dau colțul, mă întorc să mai privesc o dată poarta verde și gardul alb de piatră.

În fața curții mele se joacă toți copiii, pe la porțile caselor părinții mai schimbă o vorbă. Și copiii se întorc deodată către mine și zâmbesc și îmi fac cu mâna. Iubirea îmi iese din piept, îi cuprinde pe toți și îi cheamă înapoi în suflet, acolo unde îmi vor rămâne până ce voi primi ultima palmă.” (pag. 123)

Am avut parte de o lectură inedită, mai ales având în vedere faptul că nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Credeam că literatura tânără nu-mi poate oferi fărâme de înțelepciune, iar îmbinarea lor cu expresii deloc elegante mi se părea imposibilă. Romanul acesta mi-a demonstrat contrariul și, totuși, aș ezita să-l recomand unora cu vederi înguste. Unele imagini pot fi considerate oripilante și dezgustătoare, dar totuși, nu depășesc limita suportabilității.

“Exorcizat” ne introduce în viața plină de palpitații a unui tip plin de complexe și temeri, care, în lipsa unei alternative mai convenabile, se angajează ca agent imobiliar. Personajul nu este unul de care să te lipești cu ușurință, ci mai degrabă genul pe care ți-ai dori să îl scuturi în unele momente, însă are sclipiri interesante în ceea ce privește modul de a privi lumea în care trăiește, o lume în care nu reușește să se integreze, o lume stăpânită de nonvalori, de mizerie morală și materială. Brutal, dar plin de umor, critică această societate bolnavă, care nu-i oferă nicio șansă de reușită. Are o ambiție uimitoare de a merge înainte, de a răzbate în pofida piedicilor pe care le întâlnește.

“Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit.  Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.” (pag. 215)

Așa cum sugerează și titlul, întreaga poveste reprezintă eliberarea de demonii ascunși în interiorul ființei umane – teama, complexele, furia, violența – prin confruntarea directă cu ei. Nu m-am regăsit în prea multe dintre situațiile ce îi dau bătăi de cap personajului, însă am încercat să îi înțeleg reacțiile și stările și, uneori, m-am simțit eu însămi eliberată din ghearele unor sentimente apăsătoare. Umorul și remarcile pătrunzătoare au darul de a te binedispune. Paginile se succed alert, expunând episoade din prezent și din trecut, ce conturează personalitatea inedită a eroului-narator.

“…zicându-mi că mâine o să fie mai bine, mai ușor, și tot așa până la ziua în care nu o să mă mai gândesc la acel mâine, viitorul va fi fost deja scris și calea de întors închisă pentru totdeauna.” (pag. 33)

Cum spuneam, mi-a plăcut foarte mult romanul acesta, ce emană prospețime și sinceritate, într-un stil tăios, crud adeseori, și, cu toate acestea, încântător. A fost o experiență minunată, ce m-a frapat în numeroase rânduri și mi-a deschis apetitul pentru o diversificare a lecturilor.

Editura Herg Benet;

Anul apariției: 2014;

Nr. de pagini: 320;

ISBN: 978-606-8530-57-4.