În 22 octombrie 2024, de la ora 19:00, la Timișoara, în cadrul Festivalului – Concurs Internațional „Remus Georgescu”, intitulată „De profundis”, va avea loc un recital captivant, susținut de DUO PROFUNDIS, format din baritonul britanic Nicholas Isherwood, renumit pentru interpretările sale emoționante și tehnica vocală impecabilă, cu numeroase apariții pe cele mai prestigioase scene de operă din întreaga lume, și talentatul contrabasist Arthur Balogh, asistent universitar al Facultății de Muzică și Teatru din cadrul UVT. Marți seara, vocea fermecătoare a baritonului și sunetul contrabasului vor purta melomanii într-o călătorie sonoră inedită, cu un program variat ce include lucrări semnate de compozitori renumiți, cunoscuți pentru abordările lor neconvenționale și explorarea limitelor muzicii contemporane.
Am vrut să aflu mai multe despre concert, așa că am stat de vorbă cu Arthur Balogh, vrăjitor al contrabasului. Citiți și mergeți la concert!
Arthur Balogh – credit foto Raul Ursu
***
Un timișorean întors la Timișoara. Cum găsești Banatul și oamenii lui? Cât de prielnic e mediul acesta multietnic pentru un muzician?
Banatul este pentru mine casa. Timișorean fiind, dar trăit mulți ani peste hotare, am înțeles că mediul cultural se dezvoltă doar dacă cineva se ocupă activ de asta. Muzica este un domeniu de studii ce trebuie întreținut și nu se dezvoltă singur. Cred că în Banat avem mulți tineri care pot fi interesați de un domeniu atât de vast, precum muzica, compoziția și interpretarea instrumentală. Faptul că suntem un oraș multietnic e minunat. Cu toate că trăim de atâția ani împreună, fiecare cultură își păstrează în continuare caracteristicile și face viața socială a orașului mai vie și interesantă.
Un muzician greu de încadrat din punct de vedere muzical, singura certitudine fiind că ești contrabasist. Și, totuși, ai început studiul muzicii cu pianul? Cum și când ai ales acest uriaș, dar prietenos instrument, contrabasul?
Sunt recunoscător părinților pentru unele decizii din perioada copilăriei, doar că nu reușeam să mă identific cu pianul. E greu de spus de ce, cert e că am pus mâna pe contrabas și așa am rămas de atunci. Atârnat de un butoi. De-un contrabas. Sigur că îmi place și descopăr prin el o lume fără sfârșit de sunete. Devine fascinant când se alătură și alte instrumente, cum ele empatizează. Dar nu e doar atât. Cântatul la contrabas include, dacă e să înțelegem cum funcționează acest instrument uriaș, folosirea întregului corpul. Disciplina e poate cea mai importantă.
Ai adunat de-a lungul anilor suficient de multe experiențe muzicale, formule de concert dintre cele mai variate. La o foarte scurtă privire peste umăr, poți identifica trei momente, concerte sau întâlniri care te-au schimbat pe tine, muzicianul?
Au fost foarte multe concerte memorabile cu muzicieni extraordinari care m-au marcat și nu aș vrea să omit pe cineva. Perioada de studii în București a fost poate cea mai intensă perioadă din punct de vedere al diversității muzicale, alături de toți artiștii și personalitățile cu care eram pe scenă și în contact. În perioada petrecută în Germania, având ca scop înțelegerea și perfecționarea tehnicii de interpretare cu arcușul, am avut șansa să văd, să ascult și să urmăresc la repetițiile orchestrei, cei mai valoroși instrumentiști. Arta interpretării instrumentale. Este într-adevăr fascinant. Dar cel mai mult m-au schimbat profesorii mei. Mă gândesc des la orele de contrabas cu Dorin Marc și nu am să uit niciodată repetițiile cu Aura Urziceanu.
Ești un privilegiat, contrabasul apare în multe combinații și orchestrații; cum e cu muzica cultă? Există piese scrise special pentru acest instrument?
Literatura pentru contrabas s-a dezvoltat enorm în ultimii 50 de ani. Contrabasul e folosit în foarte multe stiluri și genuri muzicale. Avem totuși lucrări celebre, în care contrabasul apare ca solist în fața orchestrei, încă din 1800. Eu cel mai mult mă bucur de contrabas și de repertoriul specific instrumentului în formațiile camerale de jazz, de muzică clasică, sau în orchestră. Contrabasul oferă o mulțime de posibilități sonore care merită exploatate. Ăsta este și motivul pentru care îmi face plăcere să cânt lucrări ale muzicii contemporane.
Arthur Balogh – credit foto Gabriel Breazu
Pe 22 octombrie, vei avea concert la Filarmonica Banatul din Timișoara, împreună cu baritonul britanic Nicholas Isherwood. Numele recitalului – DUO PROFUNDIS – m-a dus cu gândul la „De profundis” al lui Oscar Wilde. De ce DUO PROFUNDIS? Cum ați ajuns la această formulă de concert, care, iată, se produce în cadrul Festival Internațional de Muzică Remus Georgescu?
De profundis, este o lucrare vocal-simfonică amplă cu soliști, cor, cor de copii și orchestră mare a maestrului Remus Georgescu, și constituie de fapt tematica de bază a întregului festival. Ideea de Duo Profundis îi aparține compozitorului Gabriel Mălăncioiu, director artistic al festivalului, un duo al registrului grav. În seara de marți, multe lucrări vor fi prezentate în primă audiție absolută, tot așa o să fie si duo-ul Profundis, tradus, din adâncuri. Nicholas a avut idei și propuneri de lucrări foarte interesante, de exemplu lucrarea lui Giacinto Scelsi, Maknongan. Această lucrare este scrisă pentru un instrument grav sau voce umană. Ideea lui Nicholas este să cântăm amândoi această lucrare, el vocal, eu la contrabas, să oferim publicului experiența audierii aceleași lucrări, folosind alt instrument, cu altă sonoritate.
Cum l-ai descrie pe Remus Georgescu unor profani, care nu știu foarte multă istorie muzicală românească?
Remus Georgescu a rămas pentru mine un reper al valorilor muzicale contemporane românești, un compozitor care mi-a deschis interesul spre muzica contemporană, datorită lucrărilor pe care am avut ocazia să le și interpretez. O personalitate muzicală cu multă verticalitate, claritate și blândețe.
Arthur Balogh – credit foto Fabian Finkbeiner
Programul de concert e variat, dar mie mi-a atras atenția numele compozitoarei Sabina Ulubeanu. Care, dacă am înțeles bine, compune o piesă special pentru acest concert și pentru duo-ul vostru. Cum a început această aventură?
Eu cred că unele destine sau drumuri nu se intersectează fără sens. De când am revenit în Timișoara, unde acum sunt asistent universitar la Facultatea de Muzică, am pornit studii de cercetare a posibilităților de expresie la contrabas în contextul muzical actual. În concertul nostru, am să prezint două lucrări în primă audiție absolută. Prima dintre ele este scrisă de Gabriel Mălăncioiu, Curly myths. După prima citire, partitura te face să zâmbești. Problemele tehnice pe care Gabriel le propune, ating puncte sensibile ale oricărui interpret. Provocarea este să depășești greutățile și prin respectarea indicațiilor din partitură, să ai la final cinci personaje mitologice, formând cinci miniaturi muzicale, caracterizate nu prin perfecțiune, ci prin trăsături de caracter.
A doua lucrare în primă audiție absolută, este semnată de Sabina Ulubeanu. După prima întâlnire în care i-am prezentat posibilitățile sonore ale contrabasul, Sabina a primit cu brațele deschise invitația de a compune o lucrare pentru contrabas augmentat electronic, lucrare ce mi-a fost dedicată, pe care să o prezint publicului în cadrul festivalului Remus Georgescu. Lucrarea se numește …pleni sunt caeli et terra… și este total diferită de celelalte lucrări din program. Tema propusă de Sabina în această compoziție are ca punct de plecare, și aici am să o citez pe Sabina: „memoria doliului, arheologia spațiului lipsă ca stimulent pentru straturile adânci ale amintiri, în toate ipostazele ei senzoriale“. Lucrarea se interpretează la trei instrumente, specifice registrului grav, contrabasul, sintetizatorul analogic și o chitară bas. Provocarea în această lucrare este să redau cu ajutorul sonorităților contrabasului sub forma undelor sonore prin aer, imagini ce poartă amintirile Sabinei, memorii pe care poate le identificăm și în interiorul nostru.
Arthur Balogh – credit foto Dan Boia
Un program de concert foarte dinamic, alt cuvânt nu-mi vine în minte. Trei motive pentru care timișorenii și nu doar ei merită să vină la acest concert?
O să avem lucrări în primă audiție absolută, transmise către voi prin carne și oase, cu mult umor si căldură, cu trăiri intense și sonorități din cele mai alese. Aș putea spune un bariton nărăvaș și un contrabas iscusit se întâlnesc pe scenă, să umple locul de vibrație și emoție prin sunete.
Experiența unui concert în care lucrările sunt interpretate pe viu, ne oferă șansa să identificăm în noi, impulsuri, idei, amintiri, vise, să stăm în acel loc așezați, și poate la finalul concertului, ne poate determina direcția în care pornim drumul spre casă. Același, dar parcă nou. Cum se întâmplă asta? Este magia sunetului. Nu se vede, dar se simte în interiorul nostru. Totul se întâmplă între noi prin aer, în mișcare.
Nicholas Isherwood la Timișoara este o premieră. Majoritatea materialelor muzicale sunt și ele în premieră. Contrabas augmentat electronic în muzica clasică, încă o premieră. Eu personal abia aștept!
Cine are curiozitatea să asculte pe viu vocea și contrabasul în muzica zilelor noastre, să nu uite că e frig afară și că va sta liniștit pe o bancă probabil o oră bună, îl așteptăm cu multă bucurie la concertul nostru, un concert cu sonorități curajoase, la Biserica Piariștilor din Timișoara, marți seara. Festivalul – concurs Remus Georgescu.
