Julianne Maclean este scriitoare americană, autoare a peste patruzeci de romane bestsellers. A fost de patru ori finalistă la premiul Romance Writers of America, primind și numeroase alte distincții de-a lungul timpului. În 2021, a publicat These tangled vines, roman tradus în 2025 în limba română de Carmen Ion, la Editura Corint, în colecția Fiction coordonată de Ana Antonescu.
Titlul este foarte sugestiv pentru carte în ansamblu, Toscana fiind locul în care se petrece cea mai mare parte a acțiunii romanului, spațiul în care sensibilitatea personajului feminin Lilian se împletește, fără cusur, cu soarele arzător al Toscanei rurale, al aromelor podgoriilor de viță-de-vie, dar și cu muzicalitatea perfectă a unei iubiri așteptate o viață întreagă. Volumul este organizat pe două mari planuri temporale și spațiale. Pe de o parte, America, 2017, iar pe de altă parte, Toscana, 1986, ceea ce duce la omogenizarea a două povești: cea a lui Lilian și ce a a fiicei sale, Fiona, personajul narator, care își poartă cititorul prin ițele încurcate ale trecutului mamei sale.
Totul începe cu un telefon din Italia pe care îl primește Fiona, fiind momentul în care întreaga sa viață va cunoaște o cu totul altă turnură, descoperind că de numele ei se leagă o poveste la o jumătate de glob pământesc distanță și la 31 de ani înapoi în timp. Aparenta existență banală a Fionei se metamorfozează într-una palpitantă, a unei căutări continue, a regăsirii propriei sale identități față de care fusese ținută la distanță de mama sa dintotdeauna. Fiona dezvăluie pagină cu pagină povestea ei, cea a unei fete crescute de mama sa și tatăl vitreg, despre care află acest lucru de la mama sa aflată pe patul de moarte când tânăra avea 18 ani. Nu a avut ocazia să își cunoască tatăl biologic, dar nici povestea din spatele nașterii sale, ci primește acest adevăr ca pe un secret, o povară pe care trebuia să o țină ascunsă de tatăl său cvadriplegic. Telefonul din Italia îi destabilizează realitatea, i-o redimensionează, nu era conștientă de acele rădăcini, și le renegase, nu căutase niciodată să le aducă la lumină.
Am încheiat convorbirea și am așezat telefonul în furcă. Am rămas pentru o clipă așezată pe pat, holbându-mă cu ochi mari la unul din tablourile mele agățate pe perete – cel care mă făcea să mă simt de parcă stăteam pe marginea unui țărm stâncos și mă uitam în jos la marea imensă și învolburată.
Călătoria spre Italia se dovedește a fi o mare provocare pentru tânăra neobișnuită cu astfel de zboruri. Însă nimic nu o putea pregăti de întâlnirea cu familia lui Anton Clark, cu frații săi vitregi și magica Toscană de care se îndrăgostește pe loc. Îi este totul străin, iar dintre toate cea mai străină și complet necunoscută îi este legătura mamei sale cu Anton, tatăl său vitreg și cele petrecute în acest loc și felul în care ea a luat naștere. Fiona pornește pe drumul descoperirii propriei sale identități, propriilor sale rădăcini care se trăgeau dintr-un loc atât de îndepărtat de cel în care crescuse. Se înconjoară de numeroase întrebări, atrage antipatia restului familiei sale vitrege, mai ales după citirea testamentului tatălui său când află că devine adevărata stăpână a domeniului viticol din Toscana. Neliniștea începe să o stăpânească în amalgamul de necunoscute, sub potopul de acuzații venite din partea fraților vitregi, în fața unei lumi care cu câteva zile în urmă nici nu exista. Fiona descoperă rând pe rând cotloanele noii sale proprietăți, aflând din ce în ce mai multe și despre tatăl său despre care auzise lucruri deloc laudative, fiindu-i prezentat într-o lumină nu tocmai bună, ceea ce se va dovedi, de fapt, aprecieri subiective ale celor care îl percepuseră în mod greșit. De asemenea, tânăra este în căutarea scrisorilor trimise între părinții ei biologici de-a lungul anilor, având speranța că de acolo va putea afla adevărul celor petrecute cu 31 de ani în urmă în Toscana între mama sa și Anton. Până le va găsi, însă, Fiona va desluși amănunte ale poveștii și din amintirile celor care trăiseră în preajma tatălui său și care își aminteau acea vară în care Lilian fusese ghid al podgoriei lui Anton. Tabloul începea să se picteze de la sine, iar cea mai importantă mărturie avea să fie cea a lui Francesco, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Anton.
Întâlnirea cu Francesco este punctul culminant pentru tânără. I se dezvăluie amănunte nebănuite, dar, în aceeași măsură, primește ceea ce a căutat încă de la început, corespondența dintre părinții săi. Fiona înțelege ițele încurcate ale trecutului mamei sale și, mai important, înțelege că între părinții săi a fost o dragoste adevărată sacrificată de o realitate crudă.
Nu m-am mai putut abține. Am izbucnit în hohote de plâns cu gândul la suferințele pe care le înduraseră amândoi după despărțire, la sentimentul de vinovăție pentru adulter pe care îl împărtășiseră și la sacrificiul imens pe care îl făcuseră pentru a plăti pentru el – pentru siguranța financiară și starea de bine a tatei în Tallahassee. O briză puternică a suflat printre chiparoșii înalți de pe deal, și printre lacrimi am văzut cum valurile se spărgeau de țărmul stâncos aflat mai jos.
Relevarea acestui adevăr este zdrobitor pentru Fiona. Acum poate înțelege rolurile pe care fiecare l-a jucat, dar mai ales masca purtată de tatăl său vitreg, care, dintr-un egoism nemărginit și o frică de a fi abandonat, a împiedicat-o, de fapt, să își cunoască tatăl biologic, cel care a așteptat-o până la finalul vieții. După căderea tuturor măștilor și aflarea tuturor necunoscutelor, femeia va avea puterea să își ierte tatăl și să-i înțeleagă frica de a nu pierde singura speranță din propria sa viață văduvită de accidentul suferit. Toscanei se impregnează puternic în sânge și va face următorul pas, se va întoarce acolo unde a început totul, sub soarele arzător al podgoriilor în care s-a înfiripat povestea de dragoste dintre Lilian și Anton.
În același timp, aveam să clădesc ceva nou, privind mereu în față, niciodată în urmă. Începusem deja să lucrez la un cupaj special pentru a comemora iubirea lui Anton pentru mama, care nu fusese celebrată niciodată. Eticheta aveam să o pictez chiar eu.
Romanul lui Julianne Maclean este ca o călătorie în timp și spațiu, o dezvăluire lucidă a complexității vieții și a ceea ce se pierde prin regret și sacrificiu. Scrisă cu mare atenție la detalii, cartea conturează personaje puternice și sensibile, în același timp, conturând un tablou brut al existenței, în cele mai mici amănunte ale sale.
Două veri în Toscana de Julianne Maclean
Editura: Corint
Colecția: Fiction
Traducerea: Carmen Ion
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 368
ISBN: 978-606-088-912-0
Cartea poate fi cumpărată de aici.
