Două cărţi despre hormoni

M-am declarat de mai mult timp admiratorul colecţiilor de popularizare a ştiinţei ale Editurilor Humanitas şi Publica. Diverse, de calitate, ratând arareori, cele două colecţii propun autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, dar cu toţii absolut serioşi, acoperind o gamă variată de subiecte. Cele două cărţi pe care le prezint mai jos pe scurt nu fac excepţie.

Excitat. Istoria hormonilor şi modul în care controlează aproape totul de Randi Hutter Epstein

Fără exagerare, Excitat este una dintre cele mai bune cărţi de non-ficţiune pe care le-am citit în ultima vreme. Cu un talent narativ remarcabil, dar şi cu o capacitate enormă de selecţie a momentelor şi faptelor relevante, Epstein creează o poveste complexă, din care nu lipseşte suspansul, dar şi informaţia ştiinţifică, toate ingredientele fiind exact în dozele care să stimuleze şi nu să sufoce sau să obosească cititorul. În ciuda subtitlului, oarecum exagerat şi publicitar, cartea se caracterizează mai degrabă prin echilibru şi simţ fin al măsurii. Este realmente o poveste captivantă, o poveste cu mirese grase, pitici de circ, activişti pentru drepturile omului, şarlatani, eroi ai ştiinţei şi părinţi capabili de fapte nebuneşti. O istorie a curajului de a experimenta sau de a înfrunta prejudecăţile vremii, o istorie a felului în care înţelegerea lumii vii s-a schimbat dramatic în decursul ultimelor două secole. Fără să îşi propună, probabil, Epstein ilustrează perfect teza latouriană a inseparabilităţii cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice de angrenajul socio-cultural în care se desfăşoară. Cititorului atent i se vor revela subtil modurile în care variaţiile câmpului social şi transformările culturale au produs aperturi epocale pentru demersul ştiinţific şi invers, într-o fertilă circularitate. Subiecte importante şi delicate (ca apariţia unei mişcări transgender, de pildă) sunt abordate cu onestitate şi cu suficiente nuanţe pentru a da cititorului impresia de complexitate şi profunzime. Este, de asemenea, tulburător să constaţi cât de mult din umanitatea noastră depinde de echilibrul fragil al hormonilor. Putem spune, fără teama de a greşi, că nimic din ce este omenesc nu le străin acestor compuşi chimici care şiroiesc, discret şi decisiv, pe marile noastre iubiri, eroisme sau laşităţi. Pe de o parte, hormonii sunt legaţi de mărirea şi căderea noastră, sunt implicaţi în actele noastre creative şi înălţătoare, dar şi în cele odioase şi reprobabile. Pe de altă parte, fascinaţia exercitată de hormoni a alimentat în permanenţă istoria tulbure a speranţelor noastre. Da, a fost o veme când paradisul era conceput ca fiind hormonal, iar visele noastre transmumaniste s-au îndreptat către hormoni în felul în care se îndreaptă azi către inteligenţa artificială sau ingineria genetică. Tinereţea veşnică, virilitatea fără frontiere, capacitatea supraumană pentru efort, trupul perfect, toate s-au legat cumva de hormoni. Endocrinologia este acum o ştiinţă matură, trecută de copilăria teoretică şi de visările emfatice. Obiectul ei de studiu, hormonii, sunt tot mai bine înţeleşi şi tot mai des folosiţi pentru a ne ameliora existenţa. Excitat spune strălucit povestea acestei maturizări. O afectivitate caldă şi calmă, binevoitoare şi profund empatică traversează şi irigă în permenenţă spaţiul acestei cărţi.

Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul şi creativitatea şi va hotărî soarta omenirii de Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long

Nu la fel de strălucitoare şi bogată ca Excitat, Dopamina (de asemenea, cu un subtitlu cam grandilocvent şi reducţionist) este, altminteri, o lectură plăcută şi ofertantă care, cel puţin pentru cititorul mai puţin informat în privinţa acestui subiect, va reprezenta, fără doar şi poate, un şoc. Desigur, singură, dopamina nu cauzează pur şi simplu opţiunile sau comportamentele noastre complexe, dar e implicată puternic în aproape toate. Astfel, aflăm că, în dragoste şi război, în muncă şi în prietenie, ba chiar şi atunci când punem ştampila de vot, dopamina este acolo să sufle în permanenţă ceva la urechea liberului arbitru. Volumul nu este doar o neutră trecere în revistă a proprietăţilor polivalentului hormon, ci deopotrivă o istorie a bătăliilor şi contradicţiilor noastre hormonale, contradicţii care participă hotărâtor la complexitatea umanităţii noastre. A înţelege aceste contradicţii înseamnă a te dota cu o armă intelectuală remarcabilă în laboriosul şi niciodată finalizatul proces al introspecţiei şi construcţiei de sine. În treacăt fie spus, volumul are şi un foarte interesant potenţial pedagogic. Astfel, am folosit cartea pentru a imagina câteva activităţi didactice care au, cred, avantajul de a fi atractive, eficace şi de a nu cere prea multe resurse. Iată un exemplu. Plecând de la ideea lui John Douglas Pettigrew, care a avansat teoria că spaţiul mental este împărţit de creier într-o zonă peripersonală (aria la care avem acces fizic) şi una extrapersonală (cea la care nu putem ajunge decât printr-un efort), profesorul le poate cere elevilor să observe spaţiul din jur şi să manipuleze obiecte, apoi să îşi schimbe poziţia şi să aprecieze cantitatea de efort de care a fost nevoie pentru a ajunge a alte obiecte din mediu. Poate apoi extrapola şi iniţia o discuţie despre scopurile lor mai îndepărtate, despre efort, perseverenţă, realism în estimări.

Două excelente cărţi despre hormoni ce se vor citi cu delicii şi cu folos.

Excitat. Istoria hormonilor şi modul în care controlează aproape totul de Randi Hutter Epstein

Editura: Publica

Colecția: Știință

Traducerea: Adina Avramescu

Anul apariției: 2019

Nr. de pagini: 400

ISBN: 978-606-722-336-1

Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul şi creativitatea şi va hotărî soarta omenirii de Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long