Despre revelații și alte câteva binefaceri ale muzicii clasice

Născut în Coreea de Sud și câștigător al prestigiosului Leeds International Piano Competition in 2006, Sunwook Kim are astăzi parte de o recunoaștere internațională a valorii sale de muzician, atât în calitate de pianist, cât și în cea de dirijor. La o vârstă la care alții încă așteaptă confirmări, muzicianul coreean are în portofoliul personal (în calitate de dirijor) concerte cu câteva mari orchestre ale lumii, iar în stagiunea curentă este dirijor principal al Gyeonggi Philharmonic Orchestra.

Clara-Jumi Kang nu e la prima apariție pe o scenă românească; câștigătoare a Indianapolis International Violin Competition, Sendai Violin Competition, and the Seoul Violin Competition, ea se remarcă printr-o precocitate aparte, iar studiile de specialitate au confirmat talentul, astfel încât astăzi are colaborări cu Filarmonica din Israel (va cânta pentru a treia oară în stagiunea curentă cu această orchestră), cu Filarmonica din Seul, dar și cu orchestre mari din SUA, Australia sau Europa.

Credit foto Cătălina Filip

Cei doi muzicieni au susținut două concerte pe scena Ateneului Român împreună cu Orchestra Filamornicii George Enescu. În program: Johannes Brahms, Concertul în re major pentru vioară și orchestră, op. 77 și Antonin Dvorak, Simfonia nr. 9, în mi minor, Din Lumea Nouă, op. 95. Gracilă, elegantă în rochia de un roșu aprins, reținută în gesturi, dar impetuoasă când ataca solo-urile, Clara-Jumi Kang a dovedit că nu întâmplător a câștigat premiile internaționale. Într-un dialog cu orchestra perfect mediat de dirijor, ea a dovedit că se află într-o formă foarte bună și că se simte perfect pe scena Ateneului. Deși mi-aș fi dorit ca pe alocuri să nu fi răzbătut până la mine preocuparea (aproape obsesivă) pentru tehnică a solistei, concertul lui Brahms a stârnit ecourile cuvenite în rândul melomanilor, iar bisul a încheiat cu brio o primă parte de concert foarte bună.

Credit foto Cătălina Filip

După pauză a urmat Dvorak, cu celebra simfonie Din Lumea Nouă, o lucrare foarte cunoscută mie, și care-mi place foarte mult. Când în programul de concert se regăsește un hit precum această lucrare, riscul este ca în sală să se afle și public necunoscător; în seara zilei de joi, când a fost primul din cele două concerte susținute de Clara-Jumi Kang și Sunwook Kim împreună cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, s-a aplaudat, la un moment dat, între părți, timid, dar orchestra și dirijorul au trecut peste moment fără prea multe dificultăți. Mi-a plăcut foarte mult ce-am auzit, sau cum s-a auzit Dvorak, am închis ochii de câteva ori, doar pentru a mă bucura îndelung de ceea ce auzeam. Tema simfoniei, bine evidențiată încă din prima parte, s-a auzit excelent de-a lungul întregului concert, iar dirijorul a avut grijă să pună în evidență melodicitatea specifică acesteia. Dacă în prima parte au fost foarte bine delimitate intrările fiecărei partide, în partea a doua a primat liricul, iar ritmul a fost foarte bine temperat de Sunwook Kim. Mi-au trecut prin cap multe gânduri, legate de lumea nouă, descoperiri și rolul lor în viețile noastre, ba mi-am adus aminte și de celebra Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley. Acomodarea cu noul e parte esențială din procesul de învățare, iar revelațiile se cer aprofundate, cercetate, dacă vrem să ne bucurăm cu adevărat de ele. Deloc întâmplător, în finalul concertului m-am proiectat într-o poiană cu flori, un luminiș în mijlocul unei pădurii foarte dese, pentru ca explozia de lumină din încheierea serii să întregească sumum-ul de mici revelații de care am avut parte de-a lungul serii.

După o deschidere excelentă de stagiune, cu concertele dirijate de Kent Nagan și Frank Peter Zimmermann solist au urmat concertele cu Sunwook Kim și Clara-Jumi Kang, ceea ce ne îndreptățește să credem că Filarmonica George Enescu va avea o stagiune de foarte bună calitate, cu concerte care mai de care mai interesante. Să ne bucurăm, așadar, de muzică!