Metamorfoza lui Kafka este una dintre cele mai des invocate/citate nuvele, deși prea puțini dintre cei care se referă la ea au și citit-o. Suprarealismul kafkian a devenit în timp distopie, pentru că după 1915 (anul publicării nuvelei) omenirea s-a confruntat cu două războaie mondiale, regimuri politice opresive cum n-a mai cunoscut și milioane de victime ale conflictelor ideologice. Premoniția nu servește la nimic, dacă nu știm să convertim suferința într-un viitor succes. Este greu să ne imaginăm cum ar fi arătat astăzi Europa, dacă n-ar fi existat nazism sau războiul rece. Ne este imposibil să dăm uitării atrocitățile din lagărele de exterminare sau din cele comuniste, după cum ne este aproape imposibil să înțelegem cum de regimurile comuniste au rezistat zeci de ani. Relația dintre cetățean și putere a cunoscut suficient de multe fluctuații de-a lungul anilor, astfel încât astăzi vorbim despre științe născute peste noapte din dorința de a consemna și explica evenimentele în care au fost antrenate popoare întregi. Istoria comunismului, sociologia politică sau a elitelor caută răspunsuri și explicații despre cum funcționează mecanismele puterii opresive. Artele vizuale, în particular teatrul, nu rămân nici ele indiferente și preiau o parte din nevoia de a explica aceste fenomene, procese și evenimente; convertirea mărturiilor și a dovezilor capătă diverse forme, astfel încât vorbim despre satiră, pamflet, spectacol în cheie suprarealistă, musical etc. Totul ține de viziunea regizorală și de disponibilitatea echipei de creație, comunicarea dintre aceștia și trupa de actori dând șansa spectacolului să rămână în memoria iubitorilor Thaliei.
Fără Zahăr sunt deja celebri pentru satira și pamfletul puse pe ritmuri muzicale unice în peisajul cultural românesc; fie că vorbim de colaborarea dintre cei doi și Ada Milea, fie că vorbim despre rubrica ținută de Bobi în Suplimentul de Cultură, fie de spectacolele-concert realizate de trupă în diverse teatre din țară, toate poartă amprenta unică a talentului celor doi. Dincolo de evidență – celor doi le plac, deopotrivă, muzica și poezia – găsim o ancorare în realitate atât de profundă, încât surprinde de fiecare dată. Toate spectacolele Fără Zahăr au un univers sonor specific, cu toate acestea fiecare este altfel, cu alte cuvinte nu există repetiție la nivel de conținut, ci doar formă, ramă/cadru marca Fără Zahăr. Așa se face că Metamorfoze, spectacolul realizat de Fără Zahăr cu trupa Teatrului de Nord Satu Mare este original 100%, proaspăt și antrenant. Solicitant din toate punctele de vedere, Metamorfoze implică (și provoacă) spectatorii de la prima intrare în scenă a lui Gregor și până la cântecul de final, care ține loc de paradă a personajelor. Unsprezece specii de gândaci, de la furnică, greiere, albină, trecând prin fluture și ajungând la licurici și gândacul de Colorado, cărora li se alătură VW Beetle Nicoară și Gregor devin, prin intermediul versurilor, costumelor și muzicii reprezentanții unor tipologii umane. Așa se face că scena pare invadată de gândaci folositori, de gândaci de la care avem ce învăța, căci ne povestesc despre care este rostul lor pe pământ, ce fac ei ca să supraviețuiască, cum reacționează la diverși stimuli, cine le sunt dușmanii de moarte, cum supraviețuiesc, ce întâmplări i-au marcat pe viață etc.
În cultura populară românească gândacii sunt, de obicei, dușmanii omului, ei trebuie stârpiți, împiedicați să se înmulțească. Nu la fel stau lucrurile cu albinele și fluturii, care și în Metamorfoze sunt reprezentanții mai binelui, dar vorbim despre un bine mascat, ascuns în spatele unor tare sociale. Nu există personaj pozitiv 100% în Metamorfoze, după cum nici negative integral. De ce? Pentru că ei sunt personaje dintr-o poveste contemporană, din care fac parte și spectatorii; ca să le povestești despre ceea ce au trăit, n-re rost, dar ca să-i faci să înțeleagă că albul nu e niciodată alb 100%, da. Fabula cu greierele și furnica este adusă în prezent și îmbracă forma unor celebre „povești” mediatice; călugărița își mănâncă partenerul, iar canibalismul capătă multiple forme sociale; așa se explică și ordinea momentului dedicat ei în desfășurătorul întregului spectacol. Admirabilă beția de cuvinte a păienjeniței – alcoolismul ține de firesc și nu de patologic în societatea românească; buburuzul și licuriciul dau culoare și savoare, cât despre gândacul de Colorado ce să mai spunem, el nu face altceva decât să readucă în prim-plan prejudecăți și stereotipuri celebre. De altfel, cred că Vasilache este vocea Fără Zahăr, ecoul lor; accent moldovenesc autentic, avalanșă de cuvinte deloc scăpate de sub control (niciun derapaj, credeți-mă, niciun sunet lăsat la întâmplare în eter!). Dacă ați uitat, cumva, cât de repede poate să vorbească un moldovean, iată că cei de la Fără Zahăr vă readuc aminte! Excelente și momentele urechelniței, albinei și vacii domnului, iar VW Beetle Nicoară închide cercul viciului într-un mod cât se poate de natural.
Un spectacol total, din care nu lipsește deloc culoarea – costumele sunt excelent lucrate, cu detalii care nu lasă spectatorul să caute prea mult personajul. Proiecțiile video sunt extensiile vizuale ale replicilor – picioarele furnicii apar supradimensionate, chiar și în raport cu propriul corp, ochii și tentaculele sunt evidențiate prin tușe puternice și pete de culoare, iar mișcările subtile conturează un univers ideatic care se dovedește pe alocuri complementar celui scenic, semn că spectacolul este gândit multistrat, iar pentru ca acest lucru să devină vizibil era nevoie de folosirea cu măsură a tehnicii moderne. Actorii sunt toți în voce, se simte că au lucrat intens pentru a stăpâni perfect ritmurile, dar și pentru a se susține reciproc, momentele de cor fiind indubitabil cele care demonstrează unitatea trupei. Într-un astfel de spectacol nu există loc pentru individualism, iar trupa Teatrului de Nord a înțeles perfect acest lucru, astfel încât aplauzele de la final sunt pentru „toți ca unul”. Un spectacol muzical care a avut premiera în mai 2021, la mai bine de un an de la debutul pandemiei de coronavirus în România. Un an în care au ieșit la iveală fricile, atavismul și neputințele umanității. Metamorfoze nu face altceva decât să convertească suferința acumulată în toate aceste luni în ritm și culoare. Un catharsis pe cât de necesar, pe atât de binevenit!
METAMORFOZE
spectacol-concert pus la cale de trupa Fără Zahăr
Regia muzicală: Bobo Burlăcianu
Versuri: Bobi Dumitraș
Scenografia: Cristian Gătina
Mișcare scenică: Roxana Fânață
Distribuția:
Gregor: Andrei Stan
Greierele Cristi: Sergiu Tăbăcaru
Fluturele Toma: Cristian But
Urechelnița Marinela: Andreea Mocan
Călugărița Magdalena: Roxana Fânață
Furnica Veronica: Dana Moisuc
Albina Poliana: Adriana Vaida
Buburuzul Bubu: Vlad Mureșan
Licuriciul Luci: Andrei Gîjulete
Gândacul de Colorado Vasilache: Romul Moruțan
Păienjenița Ivona: Raluca Mara
Vaca Domnului Marcela: Ioana Cheregi
VW Beetle Nicoară: Cătălin Mareș
_____________________________
Regia tehnică: Enikő Botos
Sunet: Vlad Giurge
Proiecție video: Stike Molnar
Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan
_____________________________
Spectacolul conţine, în secvențe scurte, efecte de lumini produse de stroboscop, ce pot declanşa crize persoanelor care suferă de epilepsie fotosenzitivă.
Durata: 1h, 35 min.
Data premierei: 23 mai 2021
METAMORFOZE – foto Karoly Suveg
