Despre Gala HOP – Gala Tânărului Actor 2026

Gala tinereții, o tinerețe care trebuie însoțită de profesionalism, pentru că Marele Premiu recompensează cea mai bună prestație la scenă deschisă. Numai că atunci când vorbim de arte performative – și mai ales de teatru – profesionalism înseamnă, în realitate, o mulțime de lucruri, toate indispensabile. Spectatorul vrea să fie emoționat, să fie pus pe gânduri, sau, dimpotrivă, să râdă cu poftă. Pentru obținerea acestor reacții actorul se dă peste cap (uneori, la propriu) pe scenă, schimbă stări cu viteza cu care noi ne schimbăm șosetele, străbate scena dintr-un colț într-altul cu viteze ce țin de desfășurarea acțiunii, construiește relații cu partenerii de scenă și încă multe altele. De aceea, vitale în construcția unui spectacol sunt scenografia, luminile și ilustrația muzicală; împreună devin un construct, adică spectacolul de sine-stătător. Și atunci, de ce la concursuri precum Gala HOP sau la castinguri, actorul e singur pe scenă, care e adesea goală, un hău negru care pare că-și schimbă dimensiunile din mers? Pentru că doar așa îți dai seama cât de bun e actorul, cât de sensibilă e actrița! E singur, n-are de ce să se agațe, nu se poate ascunde în spatele unui paravan, nu se poate agăța de partener atunci când uită replica. Improvizația își are rostul ei, dar nu-l poți înșela la nesfârșit pe spectator, care va taxa, în final, orice absență și orice derută. Să nu fie aplaudat la scenă deschisă e coșmarul oricărui actor sau al oricărei actrițe care a muncit zile/săptămâni la rând.

Gala HOP 2026 – decernarea premiilor – foto Andrei Gindac-Two Bugs

Galele Hop din ultimii ani au adus în fața publicului generații de actori diferiți ca structură interioară și mentală; unele gale au fost mai bune, altele mai slabe. Au fost ani în care mulți din concurenți au primit imediat oferte de angajare, semn că au impresionat specialiștii invitați să-i urmărească. Dar și ani în care mediocritatea a compromis orice efort de a impresiona. Anul trecut, zece din actorii finaliști au intrat în distribuția spectacolului  Noi, lupii, montat de Horia Suru la Teatrul Jean Bart din Tulcea, anul acesta trei dintre finaliști – Alexandra Răduță, Ilinca Petra Meșter și Tudor Ioan Aron – au primit oferta de a face parte din trupa Teatrului Tineretului Piatra-Neamț.  Gabriel Sandu (îl știu de când era student, are o evoluție bună, ascendentă), premiat de Teatrul Național Radiofonic cu Premiul pentru cea mai bună voce, va primi un rol într-un spectacol din următoarea stagiune (pentru cineva ca mine, care ascultă teatru radiofonic de când era copil, premiul acesta are o semnificație aparte). Toți finaliștii au fost invitați să performeze în cadrul Festivalului Bacău Fest Monodrame 2026, organizat de Teatrul Bacovia Bacău în perioada 19 – 26 septembrie. Toate acestea sunt motive foarte bune pentru un tânăr actor ca să participe la Gala HOP. Dar dincolo de aceste premii, cel mai mult contează că acești tineri sunt văzuți, încurajați, sfătuiți și aplaudați de profesioniști, oameni de teatru cu cariere solide, care pot și vor să împărtășească tinerilor din experiențele lor profesionale.

ALEXANDRA RĂDUȚĂ. Marele Premiu. GALA HOP 2026. foto Andrei Gindac-Two Bugs

O Gală HOP care a avut un preambul – Tabăra PRE-HOP de la Teatrul Tineretului Piatra-Neamț, unde concurenții au avut parte de un program variat, realizat cu implicarea lui Silviu Purcărete, directorul artistic al ediției 2026 a Galei HOP, Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, Vasile Șirli, Paul Chiribuță, Ana Bianca Popescu ș.a. Atelierele susținute în cadrul taberei au rodit, în ciuda emoțiilor actorii au avut prestații coerente; cu toate acestea, așa cum a sesizat și Silviu Purcărete în seara decernării premiilor, din sală s-a văzut (și s-a simțit) o tristețe generală, amestecată cu derută și teamă. E nefiresc să vezi la tinerii artiști teama, înainte de orice altceva. Pentru că ea blochează, generează cele mai multe situații de eșec și împiedică artiștii să-și dezvolte potențialul.  Este evident că trei ani de licență sunt prea puțini și e bine că deja se reintră pe programul de studii de patru ani, la care se adaugă masterul. Dincolo de toate acestea, pentru mine au mai fost evidente câteva lucruri: tinerilor le vine din ce în ce mai greu să construiască situații, să ancoreze personajele în niște contexte specifice; identitatea de personaj este adesea rodul unei întâmplări și nicidecum a unei explorări profesionale solide, a unei căutări asociate cu o documentare solidă. Obsesia adaptării pieselor clasice eșuează tocmai pentru că, în final, Richard al III-lea seamănă izbitor cu Hamlet, ceea ce e de-a dreptul nefiresc. La mulți dintre concurenți vocea era ruptă de corp, o discordanță năucitoare între monolog și gesturile care ar fi trebuit să rafineze, să provoace emoția și să declanșeze emoția. Nu în ultimul rând, poate că n-ar strica un pic mai multă atenție la haine, pentru că în cele mai multe cazuri păreau că sunt culese direct din coșul de retururi ale marilor magazine (nu mă refer la puținele cazuri când costumele au fost  bine puse în evidență și au făcut parte din logica momentului artistic). Deloc întâmplător, Alexandra Răduță, câștigătoarea  Premiului „ŞTEFAN IORDACHE” – Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP, a avut costume gândite special pentru cele două momente și care-i veneau perfect (croite pentru corpul ei).

GABRIEL SANDU. Cea mai bună voce la HOP – Foto Andrei Gîndac-Two Bugs

Proba liberă a dat mai multe bătăi de cap concurenților, spre deosebire de proba impusă, unde limita de timp era principalul obstacol. De ce? Poate pentru că unii concurenți s-au concentrat exclusiv pe text – teama de a nu uita replicile a dat de furcă serios – și au uitat să se raporteze la spațiu și să combine gândul cu emoția. Să mergi exclusiv pe intuiție e semn de lipsă de profesionalism, ca să nu spun de lene. Actrițele care au luat Premiul „SICĂ ALEXANDRESCU”– Premiul special al juriului, Alexia Maria Mocănescu  și Georgiana Tițoiu, mi-au reținut și mie atenția (chiar am notat pe caietul program al galei în dreptul lor că merită să fie urmărite pe viitor). Premiul pentru prestanţă, rostire scenică şi expresie corporală instituit de actrița Dorina Lazăr, a fost acordat actriței Ilinca Petra Meșter, cea care mi-a lăsat și mie o impresie foarte bună, pentru că dincolo de curaj și asumare are și o nevoie de perfecționare pe care și-o alimentează constant și conștient.  La trupe, alegerea n-a fost foarte dificilă, astfel încât nicio surpriză, Premiul „CORNEL TODEA” – Premiul pentru cea mai bună trupă de actori a fost acordat trupei formate din actrițele Deea Elena Gruber, Georgiana Tițoiu și Alexandra Tofan care au prezentat spectacolul „Medeea. Efectul Rashomon”, după „Medeea” de Euripide. Premiul cel mai bun actor a fost obținut de David Cristian, iar cel pentru cea mai bună actriță de Ioana Cojocărescu. Doi actori motivați, care au dorit (poate că prea mult, pe alocuri) să impresioneze cu orice preț, dar care mie nu mi-au dat mari speranțe legate de viitorul lor artistic, bine ar fi să mă înșel.

În loc de concluzii

Abia aștept gala de anul viitor. De ce? Pentru că într-o lume invadată de inteligența artificială, obscurantism, prostie și rea voință, arta trebuie să rămână element definitoriu pentru umanitate. Îmi place să cred că oamenii nu vor renunța atât de ușor la artă în toate formele ei manifeste și că educația (artistică) va naște oameni buni, care vor ști să facă diferența dintre bine și rău. Tinerii de astăzi trebuie ajutați să militeze pentru binele lor; ei au nevoie de voce, să se facă auziți, văzuți și ajutați să răzbească. De aceea, un concurs precum Gala HOP – Gala Tânărului Actor 2026 trebuie să existe în continuare.