Duminică, în ultima zi a Târgului de carte Gaudeamus, am asistat la dezbaterea „Copilăria și noile oferte de divertisment – între digital, carte și joacă în aer liber”, organizată de Editura Gama, o editură dragă mie pentru mijloacele educative pe care le oferă și pe care le-am folosit cu succes de când era cea mică mică. 🙂 Dezbaterea a reunit nume cunoscute din sfera educației și parentingului: Mirela Retegan – autoare, creatoarea fenomenului Gașca Zurli, Dana Papadima – director educațional Avenor College, Daria Prietena Cu Cartile – booktuber de succes, Mircea Toma – coordonator de programe educaționale, jurnalist, Diana Mocanu – directoarea generală a Editurii Gama. Evenimentul a fost moderat de Daniela Palade Teodorescu, redactor-șef al revistei „Cariere”.
Daria Cîmpeanu
Subiectul acestei dezbateri mi-a atras atenția de cum am aflat de ea, pentru că sunt mamă, pentru că am copii care s-au născut și/sau au crescut în era digitală – cel puțin cea mică s-ar putea spune că s-a născut cu tableta în mână, dacă am exagera un pic – și pentru că eu, ca pasionată de lectură, mă dau peste cap să le transmit fetelor pasiunea pentru carte, fără prea mare succes. Nu am fost niciodată obtuză, am înțeles destul de devreme că un copil de astăzi nu poate fi ca un copil din vremea mea și că, dacă aș fi avut și eu la îndemână ceea ce au ele acum, probabil și mie mi s-ar fi părut multe chestii plictisitoare. Așadar, discuția de duminică, învăluită în atmosfera specială a Gaudeamusului, a picat cum nu se poate mai bine pentru mine, căci am avut ce învăța de la invitații evenimentului. Prezența Dariei, pe care o urmăresc din când în când pe Youtube și pe la lansările de carte la care participă, a reprezentat liantul între cele două generații aflate adesea în conflict. S-a vorbit despre cărți, dar și despre tehnologie, s-au spus lucruri serioase dar și multe lucruri amuzante, încât copiii ce făceau parte din public cu siguranță nu s-au plictisit. De multe ori, exemplul părinților în materie de lectură determină copilul să pășească în lumea cărților, așa cum s-a întâmplat în cazul Dariei, după cum ne-a povestit. Dar asta nu funcționează întotdeauna. Doamna Dana Papadima, spre exemplu, ne-a mărturisit că fiica ei, deși a crescut înconjurată de cărți, nu a fost atrasă de lectură până în anii de liceu, dar apoi s-a produs declicul și a ajuns să-și depășească mama în această privință. Trebuie să recunosc că această poveste mi-a dat speranțe, poate că nu e totul pierdut, chiar dacă acum rareori reușesc să-mi atrag puștoaicele cu câte o carte. 🙂
O rețetă a succesului probabil că nu există și asta pentru că suntem diferiți, cum spunea și Daria, care m-a uimit cu maturitatea gândirii sale. Ascultând-o, am înțeles că e necesar să-mi ascult mai mult și copiii, să le încurajez mai mult inițiativele, gândirea liberă și imaginația, păstrând un echilibru în privința activităților din sfera divertismentului și nu numai, fără a-l impune. E normal ca ai noștri copii să fie mai lesne atrași de tehnologie decât de citit, dar tocmai tehnologia este cea care le poate aduce mult mai multă informație decât ne-am imagina. Că nu toată informația aceea e benefică, e o altă discuție, însă de aceea ne au pe noi, pentru a-i ghida și a-i sprijini atunci când au nevoie. Totul este să nu le invadăm teritoriul, să le lăsăm posibilitatea de a fi ei înșiși, stimulându-i. Multe lecturi din cele impuse prin prisma programei școlare sunt cumva depășite pentru ei, astfel că eu am înțeles de multă vreme că n-o să le conving pe ale mele să citească oferindu-le Cireșarii, spre exemplu. Poate că o vor citi la un moment dat, dacă vor ajunge să îndrăgească cartea.
Dezbaterea s-a întins mai bine de o oră și ar mai fi durat, cred eu, dacă nu ar fi fost timpul limitat, căci tema este mult prea vastă pentru a fi dezbătută în doar o oră. Și este, în primul rând, o temă extrem de actuală și de fierbinte, pe care mi-aș dori să o văd abordată mai des. Dezbaterea aceasta face parte din campania Ziua În Care Avem Timp, pe care v-am prezentat-o pe site-ul nostru și care mi se pare foarte interesantă pentru că, nu-i așa?, nu doar copiii sunt cei care petrec prea mult timp în fața ecranelor. 🙂
