Dave Eggers este un scriitor american încă tânăr, încă teribil(ist). Jurnalist, activist cultural, fondator al unei cunoscute edituri din San Francisco, el pare într-o neostoită goană identitară. Trăiește sub semnul proteic al căutării, al dedublării, al metamorfozelor.
Sub lupa lui, America trebuie să se teamă, ca o femeie cândva frumoasă, conștientă însă că nu-și poate ascunde inevitabila fanare. Din interior, lucid și incisiv, dar nu lipsit de umor, Dave Eggers îi desface (im)pudic picioarele, după ce în prealabil i-a sfâșiat rochia multicoloră…
O hologramă pentru rege (publicat în 2012 în America, tradus din engleză de Irina Negrea, pentru Humanitas Fiction, 2016), este un roman de succes, tradus în peste 30 de limbi și ecranizat, anul acesta, în regia lui Tom Tykwer, cu Tom Hanks în rolul protagonistului Alan Clay.
Cine este, așadar, acest Alan Clay?
„Arăta ca un om obișnuit. Bărbierit și îmbrăcat, putea să treacă drept normal. Ceva se întunecase, însă, sub fruntea lui. Ochii i se retrăseseră în orbite, iar lumea observa asta. La ultima reuniune cu colegii de liceu, un tip, fost fotbalist, pe care Alan îl disprețuise, i-a spus: Alan Clay, ce-i cu privirea asta pierdută în depărtări? Ce s-a întâmplat cu tine?” (pag. 14-15)
Are 54 de ani, e consultant pe cont propriu, divorțat, plin de datorii, ros de gândul că nu-i va putea plăti fiicei sale, Kit, taxele școlare universitare. Pentru cei de vârsta lui, viața pare lipsită de îngăduință și de orizont. Firma de consultanță, pe care o conduce din biroul de acasă, are un singur angajat. Se înglodează în datorii către bănci, asociații, prieteni. E în pragul falimentului. Când se ivește ocazia să facă parte dintr-un proiect al firmei Reliant în Arabia Saudită, Alan acceptă fără ezitări. Călătoria în deșert și acomodarea nu sunt deloc ușoare. Încă din avionul cu care zburase de la Boston, tovarășul de călătorie, un ins care bea gin și monologhează la nesfârșit, aproape îl deprimă pe Alan:
„Am devenit o națiune de pisici de apartament, spusese omul. O națiune de oameni care pun totul la îndoială, se frământă din orice și gândesc prea mult. Slavă Domnului că americanii care au întemeiat această țară nu erau așa. Erau alt soi de oameni! Au străbătut țara în căruțe cu roți de lemn. Unii o mierleau pe drum, dar ceilalți abia de se opreau. Pe-atunci, demult, îți îngropai morții și mergeai mai departe”. (pag. 15)
„Morții” lui Alan sunt de alt soi: Ruby, fosta soție, care se isterizează din orice; Kit, fiica, studentă, care-și renegă cu obstinație obârșia maternă; Charlie Fallon, prietenul care s-a sinucis în lacul din apropierea casei lui Alan, într-un gest de protest față de viața fără sens… Apoi, vârsta, diminuarea poftei de a trăi, datoriile, lipsa unei perspective de redresare financiară. și, peste toate, îngrijorarea stârnită de o posibilă boală fatală reprezentată de o excrescență din zona cefei, care pare să-l stoarcă de toată vlaga.
Ajunși în deșertul arab, Alan și cei trei tineri din echipă ar trebui să-i prezinte regelui Abdullah un sistem de comunicare holografic pentru zona în care ar urma să se ridice un oraș fabulos:
„Alan dorea să creadă că acest lucru, un oraș ridicat din praf și nisip, putea deveni realitate (…) Orașul era futurist și romantic, dar și practic în același timp…” (pag. 35)
Din acest moment, cartea lui Eggers devine o parabolă despre așteptare și iluzie. Căci regele nu vine aproape niciodată, iar reprezentanții lui deseori se eschivează sau dispar de-a dreptul. „Luntrașul” lui Alan în această lume ondulatorie este taximetristul Yousef, care-i devine prieten și confident.
Seară de seară, retras în camera de hotel, chinuit de insomnii, Alan îi scrie fiicei nenumărate mesaje, pe care nu i le va trimite niciodată. Sunt o foaie de temperatură a sentimentelor și a neliniștilor sale paterne. Stafia lui Charles Fallon, prietenul sinucigaș, își ițește, spre el, privirea întrebătoare. Din flash-uri intermitente, dar percutante, refacem traiectoria vieții lui Alan, relația cu tumultoasa Ruby, iar mai jos, în timp, relația castratoare cu tatăl său, care niciodată nu i-a acordat credit, nu l-a încurajat, nu l-a lăudat, dimpotrivă. Înțelegem astfel că, în America tuturor posibilităților, oamenii se alienează rapid, încă din copilărie, că devenirea personală este un concept clădit pe secretul teribil al împietririi emoționale, al osificării relațiilor.
Și regele întârzie să vină. Anunțuri peste anunțuri se succed, se fac pregătiri, dar totul care brusc într-o perpetuă amânare. Spectrul datoriilor, al bolii, al imposibilității emoționale în preajma unei femei își arată imaginea crudă…
Când, în cele din urmă, regele sosește, iar prezentarea echipei conduse de Alan se desfășoară fără cusur și proiectul pare să intre pe făgașul dorit, totul cade la fel de brusc. O firmă din China furnizează regelui tehnologie IT pentru noul oraș, la un preț mai mic de jumătate din oferta americană. Ce mai contează calitatea, nu-i așa, când chinezii invadează totul, într-o zarvă consumeristă teribilă! Ce se mai poate aștepta într-o lume în care tranzacțiile se încheie fulgerător cu acela care ți se strecoară pe sub mână și rupe gura târgului! Fiecare trebuie, într.-un fel, să trăiască. În economia globală, America se vede nevoită să-și asume toate riscurile. Implicit pe acela de a-l aștepta la nesfârșit pe rege:
„Nu era gonit de-acolo în fond și nici nu putea să plece acasă deocamdată, așa cum era acum, cu mâinile goale. Prin urmare, intenționa să mai stea. Trebuia să mai stea. Altminteri, cine avea să mai fie aici, când regele ar veni din nou?”
O hologramă pentru rege -Dave Eggers
Traducere din engleză și note: Irina Negrea
Editura: Humanitas Fiction, București
Anul apariției: 2016
Nr. de pagini: 266
ISBN: 978-606-779-084-9
Cartea este disponibilă pe elefant.ro, Libris.ro sau pe site-ul editurii.