Copiilor le plac cărțile frumos ilustrate, cu pagini în care culorile vin în ajutorul cuvintelor care alcătuiesc povestea.
Dacă într-o carte personaj principal este un motan, atunci lectura se transformă într-o bucurie, așa cum aflăm dacă citim DAR motan știe de Cristina Andone, o povestire cu ilustrație de Emi Balint. Să adăugăm că motanul are un nume pe măsură, care arată cât este de prețuit: DAR. Prezența lui în casă aduce unui băiat și părinților acestuia o imensă bucurie. Toto are răbdare cu motănașul care-i devine cel mai bun prieten.
Că un motan vorbește, nu se mai miră nimeni, doar am deschis o carte pentru copii! Dar că un motan citește, acesta chiar este un lucru ieșit din comun! DAR este un motan aflat la momentul necesar al alfabetizării. DAR este un motan de librărie. Trăind în apropierea cărților, motanul are curiozitatea de a afla cum se aranjează cele 31 de litere, cu forme care mai de care mai uimitoare, în cuvinte care te trimit în tot felul de călătorii ales minții.
Cu puțină răbdare și multă imaginație, evitând plictiseala, DAR învață din ce litere fabuloase este alcătuit numele său. Fiecare literă este asociată cu un lucru interesant sau cu o făptură drăguță. Semnelor care par zgârieturi pe hârtie li se atribuie însușiri simpatice, în așa fel încât cititul poate să devină un joc.
Teama inițială că cititul ar putea fi un lucru mult prea greu pentru un motan atât de mic se spulberă repede. DAR se avântă, plin de imaginație, în găsirea celor mai potrivite legături între ceea ce îi este familiar și ceea ce îi este străin, deocamdată, până deprinde pe deplin meșteșugul slovelor.
Motanul are imaginație, este un pic mofturos și se arată foarte creativ. La jocul acesta al literelor poate participa orice micuț cititor, căci lucrurile devin interesante pe măsură ce ies la iveală posibilitățile de a explora lumea cărților.
Cartea DAR Motan știe face parte dintr-o serie, așa cum bine știu iubitorii acestui personaj simpatic, iubitor de aventuri, alături de care călătorim, mici și mari, spre ținuturile cunoașterii.
*
„— Mmm, sfffiic, siiiu-siiiiu, bârlic, se auzi din cutia de ceai-suc.
Pisoiul sorbea, mânca, stătea pe șezlong… era plăcut, tare plăcut. Mamalu trecu repede cu un vraf de cărți, apoi se întoarse și-l scărpină sub bărbie. Tatalu se opri să-i dea o jucărie, un fel de liliac cu urechi rotunde şi chelie. Apoi veni Toto. Strigă către pisoi, de cum îl văzu:
— Hei! Daaar! Hai să ne jucăm! Să ne jucăm de-a şcoala!
Pisoiul deschise un ochi și tăcu.
— Știii, zise Toto, tu eşti un motan de librărie. Aici, toată lumea trebuie să învețe să citească, să scrie.
— Altfel ar fi ciudat. Mbiine… zise pisoiul, puțin mirat.”
*
„Pisoiul se gândi: ce știa el deja? Păi, ştia să doarmă mult și bine. Ştia să lipăie lapte sau smântână. Să alerge după muște și-o săptămână! Știa să facă suc-ceai. Asta era așa: într-o cană obișnuită de ceai, se pune ceaiul, se așteaptă până nu mai e fierbinte, se adaugă suc, se amestecă, se scoate limba-nainte. Liiiup-liiiup-liorp, aşa se lipăie suc-ceaiul de dimineață. Liiip-liup-liooorp, se lipăie suc-ceaiul într-o zi cu ceaţă.
Mai știa pisoiul cel negru să facă ceai-suc. Asta era aşa: într-un pahar obişnuit, se pune sucul, nu se aşteaptă, se adaugă ceai – doar să nu fie fierbinte, se amestecă, se scoate limba-nainte. Liiiup-liiup-liooorp, așa se lipăie ceai-sucul de dimineață. Liiip-liup-liooorp, se lipăie ceai-sucul în orice zi cu ceață. Știa atât de multe pisoiul, ce frumos! Era mulțumit, era norocos!”
*
„— Dar Motan ştie destul, e norocos. Nu-i trebuie nimic altceva, la ce folos? aşa se gândi pisoiul.
— Ți-am mai spus, zise Toto. Eşti un motan de librărie. Aici toată lumea trebuie să-nvețe să citească, să scrie.
— De ce să citesc? se miră Dar în sinea lui. Cititul nu-mi trebuie deloc, spuse și sorbi calm din cutia cu soc.
— E bine să ştii să citești. Ca să găsești strada pe care stai, dacă te rătăcești. Ca să știi trenul cu care vrei să pornești la drum. Ca să știi ce scrie pe etichetele de la cofetărie…”
*
„— Bine, zise Toto. Pentru numele tău, trebuie să punem deoparte doar trei litere. D-A-R. Jocul e așa: scoatem literele din cutie. Ne uităm bine cu ce seamănă fiecare: cu un ou sau un covrig, sau o grisină. Le desenăm. Apoi le punem ca pe un puzzle în ordine pe hârtie.
— Mmmnu, zise pisoiul cel negru. Nu aşa. Nu vreau ca numele meu să fie făcut din nişte litere plictisitoare: ouă, covrigi sau grisine. Vreau să am nişte litere amuzante, care să cânte sau să sforăie tare.”
Informații despre autoare găsim în prezentarea editurii.
Cristina Andone s-a născut în anul 1976, în București, într-o familie care a pus mare preț pe studiul riguros. Deși a urmat un liceu cu profil real, pasiunea sa pentru comunicare a condus-o spre Facultatea de Limbi Străine. Înainte de a se dedica total literaturii, a construit o carieră de succes în publicitate, ocupând funcții de conducere în agenții internaționale renumite. Această etapă i-a oferit disciplina necesară pentru a structura idei complexe într-o formă care să capteze imediat atenția publicului.
Dar Motan știe de Cristina Andone și Emi Balint
Ilustrator: Emi Balint
Editura: Nemira
Colecția: Nemi
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 40
ISBN: 978-606-43-2159-6
Cartea poate fi cumpărată de aici.
