Jason Taylor, el este personajul în jurul căruia se construiește romanul. De fapt, el este cel care construiește saga acestuia. Vocea unui copil de 13 ani care face primii pași în adolescența cea plină de tulburări și de încercări este vocea firească a celui trecut prin toate acestea și care poate vorbi despre ele ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Niciuna dintre întâmplări nu pare să fie dureroasă sau de-a dreptul traumatică, asta pentru că Jason are grijă să-și mascheze adevăratele trăiri, uneori chiar și față de el. Dedublarea este metoda prin care el alege să separe frumosul de urât, faptele bune de cele rele, cele ce merită aduse aminte de cele ce trebuie date uitării. Geamănul Nenăscut sau Călăul este alter ego-ul lui Jason, cel care-l împiedică să rostească corect și coerent toate cuvintele, cel care nu-i dă voie să-și expună liber gândurile; într-un fel, pentru Jason, acest Nenăscut devine îngerul său păzitor, deși la prima vedere am zice că e la polul opus. Jason duce o viață dublă, ca mai toți adolescenții: prima, cea cotidiană, la lumina zilei, alături de familie și cei doi-trei prieteni, dar mai cu seamă alături de numeroșii oponenți; a doua viață, cea prin care reușește dedublarea, viața interioară, acolo unde el nu mai are nevoie de Geamănul Nenăscut pentru că gândurile i se înșiruiesc de la sine, dau naștere unui tot coerent și frumos, lipsit de impuritățile cotidiene și de balastul întâmplărilor nefericite sau nedorite. De remarcat că acest Eu interior este cel care încheie într-un mod cât se poate de atipic și de frumos fiecare moment al romanului:

”M-aș fi putut culca pe pragul copt la soare al ușii.

Furnici mici pe prici.”

sau

„O dâră de abur părea o rană a cerului.

Dar s-a lecuit singur cerul. Fără fițe.”

sau

„Ura miroase a rămășițe arse de artificii ratate.”

Sunt concluziile unui copil forțat să se maturizeze, gândurile unui copil care știe să scrie poezie și care, mai ales, citește poezie. Citise ceva literatură, mai multă decât oricare alt copil din generația sa, dar a ales să-și exteriorizeze acest plus de cunoaștere sub forma unor poezii trimise sub pseudonim la gazeta parohiei din care făcea parte. Modul cum alege să se autopersifleze pentru incultura lui face din episodul dedicat întâlnirii cu chiriașa/chiriașii din casa parohială unul dintre cele mai bune fragmente de literatură citite în ultimii ani.

„- Ăăă… nu.

– Dar ai citit Doamna Bovary?

(Nici măcar n-auzisem vreodată de cărțile ei.)

– Nu.

(Cu fiecare nume, tonul urca pe scara octavei.)

– Hermann Hesse?

– Nu. (Prea puțin înțelept, am încercat să mai atenuez dezgustul care se-accentua la Madame Crommelynck.) Adevăru-i că nu facem europeni la școală.

– „Europeni”? Anglia s-a mutat acum în Caraibe? Ești african? Antarctian? Ești european, maimuțoi analfabet ajuns la pubertate! Thomas Mann, Rilke, Gogol! Proust, Bulgakov, Victor Hugo! Aceasta e cultura dumitale, moștenirea dumitale, scheletul dumitale! La fel de ignorant ești și în privința lui Kafka?

M-am eschivat.

– Am auzit de el.

– Dar asta? – și l-a ridicat pe Marele Meaulnes.

– Nu, dar știu c-o citeați și săptămâna trecută.

– Este una dintre bibliile mele. O citesc în fiecare an. Ia-o! – și-a azvârlit-o spre mine cu forță, așa cartonată cum era. (M-a lovit.) El este primul dumitale adevărat maestru, Alain Fournier. Nostalgic și tragic, și fermecător, și suferă. Şi vei suferi și dumneata, și, mai presus de toate, este adevărat.

Când am deschis-o, cartea, un șuvoi de cuvinte străine s-au revărsat din ea: Il arriva chez nous un dimanche de novembre 189…

– E-n franceză.

– Traducerile sunt inoportune între europeni. (A detectat vinovăția din tăcerea mea.) Aha! Elevii englezi din anii de grație 1980 nu sunt în stare să citească o carte într-o limbă străină?”

Am ales fragmentul fie și pentru recomandările literare. Dar veți regăsi în tot volumul o mulțime de repere muzicale. Da, Jason e la curent cu tot ce se ascultă în materie de muzică în Marea Britanie a anilor ´70-´80. E un bun prilej pentru generațiile tinere de astăzi să înțeleagă cum au fost părinții lor, cum le-au fost vremurile, ce muzici i-au ajutat să evolueze. E pomenit, de multe ori, și contextul politic, iar Jason reușește să deceleze între prejudecățile vremurilor legate de venirea pe scaunul de prim-ministru al Regatului a primei femei care va ocupa acest scaun pentru mai bine de 15 ani –  Margaret Thatcher – și semnele unor vremuri mai mult decât agitate: războiul Malvinelor, ecourile războiului din Vietnam etc.

Balbismul de care Jason încearcă să scape este semnul evident al unei crize interioare cu care personajul se chinuie să se acomodeze; sunt momente când Călăul nu se manifestă, îl lasă pe băiat să pronunțe corect și cele mai grele cuvinte; dar, de cele mai multe ori, puștiul face adevărate racursiuri în vocabularul limbii engleze pentru a găsi sinonime adecvate momentelor și care să-l ajute să verbalizeze fără prea multe bâlbe. De aceea, textul are foarte multe cuvinte în italic, tocmai pentru a evidenția dificultățile de verbalizare. Vorbitul rar, cu accentuarea unor cuvinte pare să-l țină la distanță cât se poate de mult pe Jason de epicentrul adevăratei crize cu care se confruntă: destrămarea familiei sale. E atât de evidentă această descompunere, pare atât de inevitabilă, încât de multe ori îți vine să iei degetul lui Jason și să-l apeși pe rana deschisă până la stoparea definitivă a durerii.

„Oamenii sunt niște bulgări de nevoi. Nevoi surde, nevoi acute, nevoi de sac-fără-fund, nevoi de moment, nevoi ale unor lucruri pe care nu le poți avea, nevoi ale altora, pe care le poți avea. Reclamele știu asta. Magazinele știu asta. Mai ales în galeriile comerciale, magazinele te asurzesc: Eu am ce-ți trebuie! Ba eu am ce-ți trebuie! Nu, eu am ce-ți trebuie! Atâta doar, că, trecând prin Arcada Regentului, azi după-masă, am remarcat o nevoie nouă, care te-nsoțește atât de-ndeaproape, de obicei, încât nici nu ești conștient de ea. Nevoia ca tu și mama ta să vă plăceți între voi. Nu să vă iubiți, să vă plăceți.

Maturizarea este un proces dureros, prin care trebuie să trecem, dar nu oricum. Ieșim la liman doar ajutându-ne singuri și printr-o internalizare a unui proces de însingurare obligatoriu. Altfel nu se poate. O vom lua de la capăt într-o bună zi, când ne vom trezi adulți și ne vom căuta noi prietenii, noi membri de familie.

Recomand cu ochii închiși și la primul apel cartea aceasta oricărui adolescent, mai mult sau mai puțin răzvrătit, care să afle că nu e primul și nici ultimul care trece prin astfel de momente și că, da, există liman.

Sursă foto autor: http://filme-carti.ro. Despre acelaşi roman, pe Bookhub.ro, a scris şi Victor Morosoff: aici.

Editura: Humanitas

Anul apariției: 2015

Colecția: Fiction

Traducerea din limba engleză și note de: Mihnea Gafița

Nr.  pagini: 428

ISBN: 978-973-689-990-4

Cumpără cartea

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura