,,D-ale carnavaluluiˮ – sclipirea efemeră a temperamentelor

Marina-Andreea Radu, clasa a XI-a, Colegiul Național ,,Bogdan Petriceicu Hasdeuˮ, Buzău

La final de festival, un carnaval destinde atmosfera, iar teatrul lui Ion Luca Caragiale aduce doza de comic potrivită. În această zi de vineri, spectacolul D-ale carnavalului s-a jucat pe scena Teatrului ,,George Ciprian” din Buzău, în regia lui Vlad Trifaș.

Procedeele de construcție a comicului de situație sunt triunghiurile amoroase, coincidența, încurcătura și repetiția.

La frizeria lui Nae Girimea, june-prim al periferiei de odinioară, apar personaje care întruchipează gelozia și impulsivitatea. Primul, Pampon, îl caută pe Nae, bănuindu-l că ar avea o relație cu Didina, „amanta lui”. Mița Baston își caută amantul ,,de inimă”, adică pe Nae (căruia pretinde că i-a fost ,,întotdeauna fideaˮ), disperată și gata ,,să toarne o revoluțieˮ, dar dă nas în nas cu Pampon și, discutând cu el, își dă seama de infidelitățile lui Nae. Ironic, la rândul ei, Mița îl „traduce” pe celălalt amant, Crăcănel, de care încearcă să scape cum poate, în timpul carnavalului.

Jocul actorilor a individualizat temperamentul fiecărui personaj. Spre exemplu, Pampon întruchipează tipul colericului, dornic de răzbunare pe ,,Bibiculˮ, în timp ce Nae este mai mult tipul sangvinic, capabil să trădeze și să scape basma curată. Crăcănel încearcă să iasă din tiparul melancolicului (,,am plâns și iar am iertat-o… nu de multe ori, dar cam des!ˮ), după cum îl îndeamnă noul său amic: ,,Nu plânge, ești volintir!ˮ În ceea ce le privește pe cele două dame, ambele întruchipează tipologia amantei romanțioase. Didina și Mița se află undeva la intersecția personalității sangvinice (,,Sunt foarte rău bolnavă, vino să-i tragem un chef!ˮ) și colerice (,,vitrionulˮ e arma), fiind versiuni ale tipului cochetei și adulterinei.

Din punctul de vedere al vestimentației, aceasta este diversă și ilustrează caracterul personajelor. În cazul Didinei, rochia ei era plină de paiete și volane colorate, deoarece întruchipează personalitatea vivace și intensă. Rochia celeilalte amante este mov, mult mai simplă, mai dramatică, s-ar putea spune, însă detaliile îndrăznețe ale croielii arată o fire pasională.

Decorul m-a surprins prin minuțiozitate. Carnavalul are o cromatică vie, apar multe detalii cu parfum de epocă și alimente specific românești (de exemplu, mici). Interesante sunt geamurile de la etaj, care seamănă cu sticla colorată, luminile cât mai variate ca formă sau culoare, lămpi, lumânări, reflectoare.

Așadar, D-ale carnavalului este un spectacol plin de vervă, în care măștile purtate în relațiile amoroase amintesc contrastul dintre aparență și esență, iar neprevăzutul acțiunii, dinamismul și strălucirea atmosferei sugerează vârtejul pasiunilor efemere.