Din comunicatul de presă al Editurii Humanitas Fiction aflam, înainte de lansare că:

Proiectul Hogarth Shakespeare a fost demarat în 2015 în Marea Britanie, la 400 de ani de la moartea marelui Will şi preluat deja de edituri din peste 28 de ţări, la Editura Humanitas Fiction fiind coordonat de Denisa Comănescu. Lansată la iniţiativa editurii britanice Hogarth, seria Hogarth Shakespeare propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către unii dintre cei mai bine cotaţi scriitori actuali, care le reimaginează pentru secolul XXI. Alături de Jeanette Winterson, care a ales în romanul său O paranteză în timp să imagineze în contemporaneitate piesa Poveste de iarnă, ceilalți scriitori implicați în proiect şi piesele lui Shakespeare pe care le-au ales sunt: Howard Jacobson – Neguţătorul din Veneţia, Anne Tyler – Îmblânzirea scorpiei, Margeret Atwood – Furtuna, Tracy Chevalier – Othello, Edward St Aubyn – Regele Lear, Jo Nesbø – Macbeth, Gillian Flynn –Hamlet.”

Sincer, însă, pe mine m-a atras mult mai mult numele autoarei. Citisem anul trecut „De ce să fii fericită când poți fi normală?” apărută la Editura Hecate, în traducerea doamnei Vali Florescu, cea care a tradus mai toate cărțile ei în limba română; lectură densă în emoții și interogații, greu de parcurs fără să simți nevoia sa inspiri adânc și să te întrebi de unde atâta forță să mergi mai departe. Dar, printre multe amănunte mai mult sau mai puțin picante, am reținut unul cu adevărat important: pe la 16 ani Jeanette Winterson s-a hotărât, din marea ei dragoste pentru limba și literatura engleză, să citească toți autorii englezi în ordine alfabetică, dar marele Will era din start înaintea tuturor, și la scrierile shakesperiane va reveni ori de câte ori va simți că nu mai poate sau că e nevoie de un respiro profund.

02

În după-amiaza zilei de sâmbătă, 5 noiembrie, am avut-o cu noi în librărie, grație legăturii skype. Și a fost așa cum o putem ghici strecurată printre rândurile scrise de ea: volubilă, degajată, directă, cu un simț analitic fantastic, cu o capacitate de sinteză peste medie. Ne-a explicat că a ales pentru (re)scrierea operei marelui Will piesa „Poveste de iarnă” din două motive: e una dintre operele de senectute ale dramaturgului englez și e o comedie. În ciuda a tuturor celor scrise până atunci, Shakespeare și-a dorit, se pare, să-și încheie cariera de dramaturg scriind comedie, care pe atunci era considerat (încă) gen minor. J. Winterson a rescris povestea ca pe „O paranteză în timp”, folosindu-se din plin de datele realității cotidiene și aducând intriga de acum 400 de ani mai aproape de tinerii cititori, dar și de iubitorii de clasic. Un alt mare adevăr rostit la modul cel mai direct de ea în după-amiaza acelei sâmbete a fost legat de personalitatea scriitorului: acesta nu se poate ascunde sau nu-și poate ascunde caracterul și defectele în spatele personajelor sale, ba din contra. Și a mai spus un mare adevăr, dar mare adevăr: că literatura vindecă. Așadar, încă un motiv să citim literatură multă, multă și de cea mai bună calitate.

 

10

Momentul lansării a fost completat oportun de dna profesoară Mihaela Anghelescu Irimia care a redat, în câteva cuvinte, cheile de înțelegere ale textului sakesperian și felul cum trebuie să te raportezi astăzi la aceste scrieri, care au partea lor de simboluri. Victor Ioan Frunză a insistat pe dificultatea punerii în scenă a „Poveștii de iarnă”, menționând chiar că în ultimii ani în România nu au fost decât 2 montări, dar niciuna reușită, pentru că personajele au multe fațete, multe situații dintre cele mai diverse cu care se confruntă, ceea ce solicită soluții regizorale diferite și cu un consum mare de resurse materiale, umane și scenografice. Traducătoarea Vali Florescu, care a declarat că o iubește nespus pe autoare, a insistat pe dificultățile de traducere, nu neapărat la acest volum, cât la cele anterioare, întrucât limba română este o limbă în care diferența de gen se resimte foarte mult în exprimare și construcțiile stilistice. Nadine Vlădescu, cea care a facilitat traducerea dialogului dintre Ioana Iancu (gazda serii, cea care ne-a răsfățat inclusiv cu bomboane Shakespeare) și Jeanette Winterson a accentuat și ea ideea că nimic din farmecul textului shakesperian nu se pierde prin rescrierea de către autoarea contemporană nouă, ba chiar mai adaugă nuanțe și sensuri la care nu ne-am fi gândit. Doi tineri actori, aleși de către Victor Ioan Frunză au citit în final câteva pasaje din „O paranteză în timp”, subliniind, dacă mai era nevoie, frumusețea textului original, cel shakesperian, dar și a celui contemporan.

7

Una peste alta, a fost o foarte reușită lansare de carte, cu adevărat un eveniment literar, Librăria Humanitas de la Cișmigiu fiind plină de cititori de toate vârstele și cunoscători de literatură engleză – au fost foarte receptivi la explicațiile cu privire la înțelegerea textului dramatic și a capcanelor de interpretare pe care au insistat atât doamna Mihaela Anghelescu Irimia, cât și domnul Victor Ioan Frunză.

 

Foto credit: Sorin Mircea Vasilescu.

 

 

 

 

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura