În dimineața zilei de 11 decembrie, adică în ziua dedicată alegerilor (parlamentare sau de orice altă natură) Ioana mea a decis că numele ei este Bubu. Așa i-a sunat ei mai bine. Și i-a zis doamnei care a întrebat-o cu o așa mândrie că o cheamă Bubu, încât m-am supus dorinței ei (adevărul este că așa am strigat-o din prima zi a venirii ei pe lume, dar n-am crezut că memoria ei afectivă este atât de fidelă!). După care … de-a lungul zilei am negociat la sânge vizavi de o nouă achiziție pentru colecția ei de Little Pony; în final, mi s-a trasat sarcina (plăcută, e drept!) să-i scriu Moșului scrisoare prin care să cer explicit încă un Pony pentru colecție, dar mare atenție, să nu fie identic cu vreunul din cei pe care îi are deja.

Cu gândurile acestea am plecat spre lansarea cărții ,,Cai verzi. Povesti firoscoase pentru copilul din fiecare, mic sau mare” apărută la Adenium, carte câștigătoare a concursului de debut „Adenium START”. Un debut frumos, dacă ne gândim că autoarea este în primul rând mamă (și ce mamă!) de scriitori. Ah, să nu uit: exact în același loc, Librăria Humanitas Kretzulescu, am fost la o lansare a Simonei Antonescu, aflată la vremea aceea și ea la debut; și mi-aduc aminte că atunci a vorbit foarte frumos despre relația dintre debut și vârstă doamna Elisabeta Lăsconi (care, din păcate, a trecut în altă dimensiune, între timp), încurajând-o pe autoare și amintindu-i că sunt scriitoare care au debutat la vârste cu mult mai înaintate decât a ei. Clar, librăria aceasta este predestinată lansării de debuturi (cu predilecție autoare)!

15319038_1269119783155668_382641652380419262_n

Gabriel Cheșcu a fost amfitrionul serii, din partea editurii, cel care cu o discreție rar întâlnită i-a introdus în scenă pe Matei Florian și, mai apoi, pe autoare; a și declarat că e puțin încurcat, pentru că el pe tinerii care câștigă acest concurs al editurii îi alintă cu „dragii mei copii”, formulă care de data aceasta nu se potrivea. Matei Florian a fost emoționat, mai întâi și întâi; după care a uitat de emoții și a povestit despre cum au ajuns poveștile astea să fie scrise; așa cum a spus și Filip Florian (acesta n-a putut fi prezent, așa că a lăsat o scrisoare pe care oricine și-ar dori să o primească măcar o dată în viață!). E frumos să asculți povestea din spatele poveștii, să realizezi că orice relație mamă – copil se construiește în timp și că nimic nu e întâmplător în relația asta; mama poveștilor firoscoase e o mamă cu mult har, cu mult talent, pe care întâi și întâi l-a împărtășit copiilor ei (eu cred că asta era ordinea firească), după care, din preaplinul rămas a hotărât că e (și mai) bine să dea lumii propria ei carte. E drept, doamna Cristina Struțeanu a răspuns astfel întrebărilor nerostite la lansare: nu a scris până acum pentru că nu a avut șvungul necesar și i-a lipsit și dramul ăla de nebunie; pentru că, dacă vrei să scrii, scrii și pe fața de masă (aici am râs de-a binelea, că eu am o altă vorbă – „scrii și pe șervețele, precum bețivul în crâșmă!”). Are mult umor doamna Struțeanu, clar! Plus o cultură solidă, dacă îl pomenești la o lansare de carte pentru copii pe Noica fără să fii ridicolă e ceva! Ce mi-a plăcut cel mai mult din scrisoarea lui Filip Florian către mama lui a fost amintirea legată de poveștile copilăriei: el nu-și aduce aminte de poveștile citite de mama lui, ci de cele „povestite”, mama inventând în permanență personaje și cadre de basm care mai de care mai atractive pentru anii aceia. Parte dintre aceste personaje se regăsesc în ,,Cai verzi. Povesti firoscoase pentru copilul din fiecare, mic sau mare”. Rimele și neastâmpărul atât de familiare propriilor ei copii le regăsiți în poveștile din ,,Cai verzi. Povesti firoscoase pentru copilul din fiecare, mic sau mare”, așadar puteți recompune parte din universul copiilor Matei, Filip și Mircea. Și, cine știe, poate așa prind gustul pentru citit și povești și copiii generațiilor actuale. În treacăt, Matei Florian a adus în discuție și condiția femeii în România, poate că una dintre cauzele pentru care mama lui nu a publicat până acum, recunoscând că bărbaților le este mult mai ușor să scrie, ei nefiind legați din punct de vedere social de atât de multe obligații.

Valentina Roman, actriță la Teatrul „Țăndărică” a citit chiar din prima poveste a cărții și mi-a plăcut că am putut închide ochii și să ascult vocea aceea de actriță dedicată scenei teatrului, o voce născută să cucerească generații întregi de copii.

Din păcate, n-am putut sta până la sfârșitul evenimentului, dar am plecat cu un preaplin de copilărie, de dor de povești și de chef de citit ,,Cai verzi. Povesti firoscoase pentru copilul din fiecare, mic sau mare”. Să nu uit, cartea e tipărită într-un format mai mult decât atractiv, cu ilustrații frumoase ce aparțin Luciei Martin Niță. Felicitări autoarei și așteptăm următorul volum!

Sursa foto: pagina de Facebook a Librăriei Humanitas Kretzulescu

Fotografii realizate de Mirela Goldic

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura