Cine-l mai joacă astăzi pe Shakespeare cu guler(e)?

Întrebarea din titlu era (aproape) retorică și a fost lansată într-o discuție ad-hoc (avută acum aproape o lună) despre montările actuale după piesele lui Shakespeare. Răspunsul fusese un unanim „nimeni”, dar iată că a venit Stathis Livathinos cu al său Timon din Atena ca să ne contrazică. Este adevărat, în costumele create de Eleni Manolopoulou doar gulerele mai aducea aminte de epoca shakespeareană, restul hainelor fiind o combinație (în opinia mea, reușită, după gusturile altora nu prea) de antic și modern (fusta lui Timon din actul I aducea aminte de hainele grecilor antici, în schimb partea de sus a costumului era de influență modernă, cu tăieturi drepte și culori care să evidențieze foarte bine croiul). Actorii s-au simțit foarte bine în costume, nu i-au încurcat, nu i-au deranjat în mișcări, nu i-au făcut să se pară sau să se simtă penibili. Iar ei chiar s-au mișcat. Căci regia i-a plimbat când de-a lungul și de-a latul scenei, când în sală, când la balcon, o mișcare care n-a creat derută în rândul spectatorilor, ci i-a provocat pe aceștia să intre în spectacol, să li se alăture actanților. Un spectacol foarte dinamic, regizorul mutând în mișcare tot conflictul și toată drama.

Stathis Livathinos a mutat atenția de la bani și rolul acestora într-o lume în care totul se învârte în jurul și datorită lor, pe relațiile umane, în special pe prietenie. De aceea al doilea act pare un pic disonant cu primul; în prima parte a spectacolului avem multă acțiune, tensiune, personaje multe care vin și ies din scenă și care aduc cu ele lumi întregi, valori umane demne de luat în seamă sau nu; în a doua parte a spectacolului accentul cade pe reflecție, pe Timon și Alcibiade dezgoliți/dezbrăcați de lumesc și puși în fața unor alegeri hotărâtoare pentru viitorul lor. Firul epic ne conduce la separarea de lumi și destine, din moment ce unul alege banul și puterea derivată din deținerea acestuia, iar celălalt refuză toate așa-zisele daruri și se retrage din prim-planul vieții sociale. Și mai interesant este felul cum a ales să introducă în scenă regizorul elemente care să aducă aminte de condițiile care concură la creșterea gradului de dificultate a alegerilor. Mulțimile de oameni, cetatea în sine este redată scenografic prin mulțimea de umerașe care atârnă într-o jumătate a scenei – separarea evidentă și pe verticală, dar și pe orizontală induce automat și ideea de stratificare socială, Timon nu e un oarecare, care să se amestece cu mulțimea, dar de el depinde soarta acesteia Mulțimea apare și actul II, numai că pentru o scurtă perioadă și sunt retrase în mare grabă atunci când Timon își verbalizează alegerile. Un alt element justificator pentru prezența mulțimii este refacerea în primplanul scenei a unul tablou celebru, care aici este pus să redea sfatul senatorilor. Momentul capătă individualitate prin felul cum se adună senatorii la un loc și încep să-și spună replicile. Durata acestui moment nu este mai mare de două minute, dar rămâne în memoria spectatorilor ca fiind unul decisiv pentru evoluția evenimentelor, căci de ceea ce decid ei depinde soarta lui Timon și a Atenei, implicit.

Trupa de actori de este formată din cei mai maturi, care au mai lucrat cu Livathinos și cei mai tineri, dar la fel de bine pregătiți. Ei cântă, spun replici cu viteze adecvate momentelor, se plimbă pe scenă în ritmul impus de regizor, aleargă prin sala de teatru, ajung la balcon de unde se fac auziți fără a da vreun semn de oboseală sau de bâlbâială. Intrările și ieșirile actorilor au fost foarte bine coordonate; de altfel regizorul a stat în spatele sălii fiind foarte atent la coordonarea actorilor, ceea ce denotă atenția acordată muncii în echipă.

Un Timon din Atena care a încheiat frumos Festivalul Internațional de Teatru Interferențe 2018. Dacă mă gândesc bine, chiar se face un arc între Neguțătorul din Veneția al lui Tompa Gábor și Timon din Atena al lui Livathinos. Ambele montări cu mutarea subiectului în contemporaneitate, ambele cu accente pe destinele umane și evoluțiile acestora în epoci marcate de instabilitate și de lipsa unor repere valorice demne de luat în seamă.

WILLIAM SHAKESPEARE – THOMAS MIDDLETON: TIMON DIN ATENA

Teatrul Național al Greciei

Timandra: Argyro Ananiadou

Timon: Vassilis Andreou

Lucullus, Nobil, Senator: Giorgos Dambasis

Giuvaergiul, Lucius, Nobil, Senator: Ieronymos Kaletsanos

Sempronius, Cupido, Senator, Pictorul: Nikos Kardonis

Flaminius, Lucilius: Stathis Koikas

Slujitor, Ventidius: Fotis Koutrouvidis

Slujitor, Ofițer: Anastasis-Simeon Laoulakos

Caphis: Phevos Markianos

Apemantus: Dimitris Papanikolaou