Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Laura Grünberg, Luminița Corneanu și Andreea Iatagan sunt cinci dintre cele mai active ambasadoare ale literaturii pentru copii și tineret semnate de autori români. Unul dintre multe proiecte de toamna aceasta în care cele cinci scriitoare au fost implicate este realizarea ghidului de scriere creativă MAŞINUŢA DE SCRIS, disponibil pentru cu acces gratuit pe site-ul asociației: https://debasm.ro/masinuta-de-scris/. Acesta cuprinde sfaturi practice, idei, scenarii și jocuri creative pentru ca elevii să își antreneze imaginația și să înceapă să creeze propriile povești. Ghidul a fost conceput și redactat de cele cinci autoare pe baza experiențelor proprii de lucru cu elevii.

Acesta și o listă bogată de recomandări de lectură. Este o listă de recomandări generale dedicate elevilor. În serialul care începe astăzi pe Bookhub, încercăm să le cunoaștem mai bine pe cele cinci autoare, să aflăm cum s-au apropiat ele de cărți și ce recomandări personalizate au acestea pentru cititori cu profiluri diferite. Pentru că, nu-i așa, nu este de ajuns ca o carte să fie bună, ea trebuie să rezoneze și cu profilul și nevoile cititorului.

Astăzi, o cunoaștem mai bine pe Andreea Iatagan.

Andreea Iatagan este jurnalist, editor la Știrile TVR. Când nu scrie știri, scrie povești. Prima ei serie de cărți – Ploaia Curcubeu, Spiridușii Luminii, Iepurele înțelept și secretul poveștilor – se învârte jurul Carlei, un pui de libelulă zănatec, vesel și curios. A luat naștere apoi Miko, o vulpe polară albăstrie plină de imaginație. Miko, vulpița friguroasă a fost prima carte din această serie, urmată de Miko și aventura din noaptea de Crăciun, proaspăt ieșită de la tipar.

Andreei îi place cel mai mult să își petreacă timpul vorbind vrute și nevrute cu fetiţa ei, Sofia, dar și cu copiii pe care îi întâlnește la atelierele de lectură și scriere creativă pe care le susține în școli.

CHESTIONAR

  • O întâlnire providențială care v-a făcut să iubiți cărțile și poveștile.

Am cei mai buni părinți din lume și ei au fost cei care m-au făcut să iubesc poveștile. Mama îmi citea seară de seară, înainte de culcare. Tatăl meu îmi citea, în schimb, mereu când eram răcită sau bolnavă. Cumva, perioadele acelea de stat în pat se umpleau de o bucurie cu totul specială…

Îmi amintesc și acum volumul gros și frumos ilustrat cu toate poveștile Fraților Grimm pentru care părinții mei se înscriseseră pe o listă de așteptare la librărie. Erau ultimii ani ai regimului Ceaușescu, când până și cărțile se obțineau greu.

  • Ați simțit vreodată că sînteți sursa de inspirație/motivație pentru un viitor cititor?

Este cea mai mare bucurie a unui autor să simtă că poate inspira un copil. Iar eu sper că am reușit să fac asta, măcar o dată. Ceea ce știu sigur este că toți copiii pe care i-am întâlnit la atelierele din școli sau din biblioteci au fost sursă de inspirație și motivație pentru mine. Fără ei, nu ar fi existat poveștile mele.

  • Ce ingrediente credeți că ar trebui să conțină rețeta pentru apropierea copiilor de cărți la școală?

 Cred că rețeta asta e simplă, dar că oamenii mari o fac al naibii de complicat de pus în practică:

în clasele primare – povești, povești și iar povești. Ore de română care să fie cluburi vii și entuziaste de lectură, copii care să își aleagă singuri ce vor să citească, care nu trebuie să facă fișe de lectură și nici caracterizări de personaje după un model dat. Discuții libere despre cărțile preferate, jocuri fel și fel cu personaje și scenarii din povești. Biblioteci școlare care să îi îmbie cu volume noi și actuale, întâlniri cu autori. Totul fără presiunea notelor, fără grija de a greși, fără acel trebuie să citești, care distruge orice bucurie a lecturii.

Un copil care este încurajat să citească din plăcere va citi mult. Iar asta îl va învăța și gramatică, și să se exprime corect și coerent, și să își susțină cu argumente ideile.

gimnaziul ar trebui să îl preia din acest punct și să îi ducă bucuria lecturii și înțelegerea limbii române mai departe, însă cu puțin mai multă rigoare.

  • Dar în familie?

E de ajuns ca un părinte să își pună întrebarea – cum să fac să îl apropii pe copil de cărți? – și va găsi, cu siguranță, cel mai potrivit răspuns.

  • Ce cărți ați include într-un kit -cadou pe care să-l primească mamele la naștere (cărți pentru mamă și copil)?

Habar n-am dacă există vreo carte care să le spună mamelor că ceea ce urmează va fi ușor, greu, plăcut, obositor, senin, furtunos, nervos, liniștitor, luminos, înnegurat, incredibil de plin de iubire. Dacă există o astfel de carte, pe asta aș pune-o în brațele mamei la prima naștere.

Iar pentru bebeluș aș pune o jucărie de molfăit în formă de carte zâmbitoare, pe care să o țină mereu cu el și să îi devină cel mai bun prieten până când o va înlocui cu cărți adevărate.

  • Recomandare pentru un cititor introvert.

Luli și căsuța din copac, de Iulia Iordan

Salvarea lui Onux, de Ioana Nicolaie

  • Recomandare pentru un cititor expansiv.

Trecere pentru pitoni, de Carmen Tiderle

Seria Olguța, Alex Moldovan

  • Recomandare pentru un copil căruia îi plac aventurile.

De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură, de Adina Rosetti

Seria Rostogol, de Lavinia Braniște

  • Recomandare pentru un cititor candid.

Îmbrățișătoarea, de Laura Grűnberg

Aventurile lui Sasha în castelul fermecat, de Iulian Tănase

  • Recomandare pentru un cititor empatic.

Ela cea fără de cuvinte, de Victoria Pătrașcu

Experimentul Martinel, de Sînziana Popescu

Share.

About Author

Avatar photo

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura