“Zmeura de câmpie” are o savoare aparte, originalitatea sa transpiră prin toți porii, jonglând materia epică după reguli nerostite, fără ca la final să poți încadra acest roman într-un tipar. Pentru că, imediat după verva naratoare, vine dorința de a sfărâma tiparele învechite ale romanului și acest lucru se simte la fiecare pagină. Amestecul de rural, vechime și povești captivante, învăluite în mister, s-a dovedit a fi rețeta perfectă pentru a mă ține în priză, citind totuși pe îndelete, acordându-mi răgaz să savurez frazele, întâmplările. Dacă privești de la distanță, romanul pare a avea o structură organizată geometric, ceea ce te duce cu gândul la o schemă bine pusă la punct. Totuși, dacă te lași în voia poveștilor de viață ce se succed sau se întretaie, te uimește spontaneitatea, încât nici nu-ți rămâne vreme să remarci vreo schemă anume urmărită de autor. Depinde de la ce distanță privești.
Firele narative se adună și se despart, însăilând destine și întâmplări, vremuri tulburi și vremuri aparent calme, într-un melanj fermecător, cu un miez bogat. Romanul pare un colaj de voci și perspective, iar bucățile de povești, întrerupte pe alocuri de citate din diferite scrieri preponderent istorice, capătă astfel autenticitate, le plasezi cu mai multă ușurință în sfera verosimilului. Cred că acest artificiu stilistic are rostul de a nuanța atmosfera, de a o ancora cât mai stabil în realitate.
Perspectiva cinematografică – subliniată ori de câte ori intră în scenă unul dintre personaje, Radu Grințu, pasionat de scenografie – constituie un alt element de originalitate ce potențează aspectul inedit al romanului. Temele atinse în “Zmeura de câmpie” acoperă un areal destul de amplu – o sumedenie de ingrediente sunt puse laolaltă pentru a crea un cadru complex în care istoriile individuale se desprind din trupul putred al istoriei globale. Deși subtitlul îl cataloghează ca “roman împotriva memoriei”, accentul cade pe această memorie ce scoate la iveală povești trecute, evocate cu detașarea prezentului narativ, așa cum se reflectă ele în oglinda prăfuită a timpului ce s-a scurs, mai degrabă imperfect, păstrând doar anumite contururi.
“Fiecare dintre noi avem un singur loc despre care spunem “acasă” și cel mai adesea, pentru câteva milioane bune de români, acest loc se află într-un sat pe care nu-l mai locuim de mult. În imaginația noastră, satul acesta pierdut în câmpie, ascuns între văile dealului sau resfirat de-a lungul unui râu de munte, păstrează aura de mister pe care o avea, atunci când eram copii și trăiam acolo, întreaga lume. El este pentru noi imaginea cu care începe lumea.” (pag. 212)
Trecutul este scormonit în încercarea de descoperire a identității. Cei trei tineri ce au crescut la casa de copii, Zare Popescu, Radu Grințu și Gelu Popescu, orfani sau nu, sunt tot atâtea pretexte pentru demersul de răscolire a memoriei. În vreme ce primul are o abordare distantă față de propriul trecut și se preocupă de istorie în maniera sa inedită, găsind interpretări ieșite din comun, ultimii doi sunt dornici să își dezgroape rădăcinile, să vadă cum arată.
“Așadar, toate aceste cuvinte au venit în limba română mai târziu decât obiectele pe care le desemnează. Obiectele însă existau pe același sol încă de pe când a murit căpetenia al cărei mormânt a fost deschis de dumneavoastră în 1965. Sigur că acesta este un bun argument în favoarea teoriei mele, cea atât de neștiințifică și totuși seducătoare, cum îi ziceți dumneavoastră.” (pag. 47)
Astfel iau naștere mai multe planuri narative, situate pe diferite areale temporale, într-o voită incoerență. Încercările de a face lumină asupra momentelor tulburi din copilărie lasă să se reverse o multitudine de istorii ce pot avea sau nu legătură cu protagoniștii principali, dar care, în schimb, provoacă imaginația și intuiția. Surprinzător și captivant, proaspăt și bogat, romanul “Zmeura de câmpie” merită redescoperit de generațiile noi de cititori, cum de altfel, merită atenție întreaga operă a lui Mircea Nedelciu, reunită în ultimii ani într-o serie dedicată, pe care entuziasmul stârnit de această lectură m-a determinat să o aduc în întregime în biblioteca mea.
Editura Paralela 45
Anul apariției: 2015
Nr. de pagini: 248
ISBN: 9789734722167.