Browsing: Recenzie

Este mai degrabă despre durere. Despre durerea de a te părăsi şi de a locui în pielea altcuiva, atent la ce se întâmplă în jur. Pentru că a te părăsi doare. Leslie Jamison ştie asta. A exersat-o pe propria piele, făcând pe actriţa într-un spital şi simulând diverse roluri, pentru a le testa medicilor abilităţile şi capacitatea de empatie. Experimentul respectiv i-a servit drept lecţie de viaţă şi, printre altele, i-a livrat titlul acestei colecţii de eseuri, „Probe de empatie”, publicate în volum la patru ani de la romanul de debut (The Gin Closet, 2010). Excepţionalitatea scriiturii lui Leslie Jamison…

Share.

„De fiecare dată când învăţăm ceva nou, creierul nostru se transformă, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificări pot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. După ce veţi citi aceste rânduri, creierul dumneavoastră va arăta altfel.” – Stefan Klein “Cel mai aprig labirint este linia dreaptă”, spunea Borges. Eu adaug că mintea este singurul loc din care nu se poate ieşi. Ne putem contempla din afară, putem avea vise lucide şi simţi membre fantomă, dar toate astea se vor petrece în interiorul minţii. Ne putem îndoi că mintea există doar folosind-o. Ne putem îndoi de minţile celorlalţi…

Share.

Bernhard Schlink. Îmi place acest scriitor german. Şi nu de ieri, de azi, de când i-a apărut cartea “Femeia de pe scări”, ci din primii ani ai Editurii Polirom, pe care am îndrăgit-o, în mare măsură, graţie unor romane ce mi-au revelat o lume livrescă de care nu aveam habar. Este vorba, între altele, de “Pădurea norvegiană” (Haruki Murakami), de “Povestea nopţii” (Colm Tóibín) şi de “Cititorul” (Bernhard Schlink). Ce s-a produs în mine atunci, în anii aceia care veneau după vremurile cenuşii ale comunismului, luminate doar de sufletul operelor clasicilor ruşi sau de atmosfera aproape sufocantă a literaturii sud-americane,…

Share.

Am aflat despre Joyce Carol Oates pe la începutul anilor ’80, când, într-o revistă Secolul 20, i-au fost publicate două sau trei proze, în traducere, dintre care nu mai rețin decât titlul uneia, foarte interesante în opinia mea de atunci, intitulată Încotro pleci, de unde vii. În acel context, scriitoarea era prezentată ca o tânără promisiune a prozei americane contemporane, faţă de care așteptările erau mari. Anii au trecut și, iată, Joyce Carol Oates a devenit o certitudine, a confirmat “cu asupra de măsură” evaluările din acea vreme. Cum era şi firesc pentru o autoare de succes, multe dintre cele…

Share.

M-am întrebat de multe ori cât din ceea ce ne-a format pe noi, cei care ne-am născut și am trăit (cel puțin până la maturitate) în comunism mai poate conta în formarea generațiilor tinere sau a celor născuți după 1989. Întrebarea este legitimă din cel puțin un punct de vedere: opresiunea regimului comunist forța până dincolo de orice închipuire supraviețuirea din punct de vedere cultural și îi obliga pe cei ce-și doreau și ceva cultură să caute soluții dintre cele mai atipice/diverse. Iar refugiul în sala de cinema pentru a viziona „filme de artă” era una din soluții. Mi-aduc aminte…

Share.

O cărticică ușoară, ce promite amuzament din plin, dacă judecăm după titlu. Ideea de la care pornește întreaga poveste este interesantă și ea m-a determinat să citesc cartea, în speranța că voi găsi unele răspunsuri. Mă gândisem și eu că ignoranța este mai compatibilă cu fericirea decât deșteptăciunea, că prea multe gânduri nu fac decât să adâncească prăpastia nemulțumirilor. O părere asemănătoare pare să aibă și Antoine, tânărul de 25 de ani care cunoștea oboseala încă din copilărie și care, nemulțumit de viața sa, după încercări eșuate de a găsi liniștea mai întâi în alcool și apoi în sinucidere,  hotărăște…

Share.

April Vogt, expertă în mobilă franceză și continentală din partea casei de licitații Sotheby’s, este trimisă la Paris în vederea evaluării și organizării unei licitații, pe baza celor găsite într-un apartament părăsit, zice-se, de 70 de ani. Protagonista are în față oportunitatatea ideală: o excursie de o lună la Paris, care se anunță, fie doar și pentru acest aspect, plină de satisfacții personale, o provocare profesională demnă de luat în seamă – ceea ce, pentru April, este îndeajuns -, și (mai ales!) posibilitatea evadării de sub auspiciile unei căsnicii nefericite, care în ultima vreme a pornit cu viteză la vale.…

Share.

„Cosmosul” lui Carl Sagan ar figura în orice top al celor mai bune zece cărţi de popularizare a ştiinţei din toate timpurile. Şi nu neapărat pentru informaţiile pe care le prezintă, ci pentru că este expresia maiestuoasă a unei mirări. A mirării fundamentale în faţa existenţei. Fiecare atom mai greu decât heliul din corpul nostru a luat naştere cândva în spasmele unei morţi stelare. Am fost hoinari ai Cosmosului şi am fost fărâme de materie în miezul incadescent al astrelor înainte de a fi fiinţe capabile să se întrebe, înainte de a deveni terminaţiile nervoase ale Universului, aceste conglomerate mirabile…

Share.

Cum am ajuns să ne asumăm, cu o indolență malignă, întregul mecanism neortodox al trendului literar autohton, ne metamorfozăm în simple furnici, mânate, în șir indian, într-o direcție intransigentă, trasată după vrerea altora. Orice abatere – indispensabilă și voluptoasă, uneori – din acest șir poate fi, în egală măsură, tentantă și riscantă. Scriitorii neîncadrați în șablonul criticilor, neconsumați de marele public și umbriți, pe nedrept, de mult-prea-marile nume ale lumii literare, au, din păcate, pe scena literară, o traiectorie meteorică al cărei siaj are un efect descurajant. Dar astfel de scriitori, neprizați de publicul larg, pot rezerva suprize și celor…

Share.

Blândul părinte Ilie Cleopa obișnuia să revină, după cum afirmă chiar el, asupra cititei și recititei cărți „Paza celor cinci simțuri”, scrisă de Sfântul Nicodim Aghioritul. Ce fel de întărire, ce sprijn găsea în aceste scrieri? Răspunsul stă chiar pe prima filă a acestui volum: „Această Sfântă Carte este prea mult sfătuitoare de cele bune și plină de toată filosofia duhovnicească pe care trebuie să o cunoască orice creștin, dar mai ales orice monah.” Semnează: Monahul Cleopa, mult păcătosul. „Paza celor cinci simțuri” este, în fapt, o scrisoare generoasă a Sfântului Nicodim, monah din Sfântul Munte Athos, către Mitropolitul Ierotei…

Share.

După ritmul (aproape) amețitor în care am citit/scris în ultimele luni, aproape că nu-mi vine să cred că a trecut mai bine de o săptămână de la ultima mea cronică. Și a cam zburat timpul, cu folos, dar a zburat. „Alte cinci plimbări prin cartier” e un volum consistent, cu peste 300 de pagini, dar care se citește la fel de ușor ca primul. De data aceasta desenele sunt mai elaborate și mai bine puse în context. Se vede treaba că plimbările prin cartierul literaturii de oriunde au devenit mai bine țintite, mai cu folos și mai atent elaborate față…

Share.

De ce “biografia” şi nu “monografia”, dacă e vorba de un oraş? Deoarece nu este vorba despre vreo urbe oarecare, ci despre un Oraş cu totul special – Ierusalimul – fără de care istoria lumii s-ar fi scris cu siguranţă altfel: leagăn al unei civilizaţii străvechi (vechimea oraşului trece de 5000 de ani), element esenţial pe canavaua celor trei binecunoscute religii monoteiste (religiile Cărţii: iudaismul, creştinismul, islamismul), singura aşezare pământească dublată de un corespondent în ceruri (Ierusalimul ceresc). Această localitate, fără cine ştie ce importanţă strategică sau economică, a fost şi este atât de iubită şi totodată de urâtă de-a lungul…

Share.

Pe când era doar un copil, Cerb Negru a avut o viziune. În ea, ca în orice viziune, sub forma unor umbre şi lumini mişcătoare, a unor obiecte şi fiinţe concrete, copilul Cerb Negru a văzut viitorul tribului său şi nu numai. Se întâmpla în vara când el împlinea 9 ani, adică în 1872, când goana după aur era în plin delir, când se construiau căile ferate în Vestul Sălbatic şi când, vai, la noi, era „în aşteptare” un război de independenţă. Aşadar, Cerb Negru era doar un copil, un mic indian Sioux, supus vitregiilor acelor vremuri, alături de neamul…

Share.

Romanul acesta a reprezentat o surpriză plăcută, de fapt, o reală provocare. L-am considerat de la bun început a nu fi genul meu și, ușor-uşor, am simțit cum mi se spulberă prejudecățile. Nu că aș fi atât de pudică încât să nu suport să văd scrise pe hârtie cuvinte de o anumită factură, doar că, de obicei, evit literatura prezentului “în carne și oase” dintr-o senzație de saturație față de ceea ce văd oricum zi de zi pe stradă, în oraș etc. “Exorcizat” are darul de a-ți servi pe tavă realitatea înconjurătoare, așa dură, vulgară și mizerabilă cum e ea.…

Share.

„Să nu plângi” (în fr. “Pas pleurer”, apărută la Éditions du Seuil) este cunoscută mai ales drept cartea câștigătoare a Premiului Goncourt 2014, cea mai importantă distincție din vasta (chiar copleșitoarea, în această perioadă…) lume literară franceză. O distincție percepută de mulți ca fiind într-un continuu declin – chiar azi am citit un articol în Le Figaro în care Nicolas Ungemuth, critic literar, își provoca ironic cititorii la un mic “exercițiu”: citați din memorie ultimele zece “Prix Goncourt” și detaliați-le calitățile. Aveți patru ore.  -, însă, cu toate acestea, și o utilă metodă de certificare a valorii unei lucrări, în…

Share.

Presupunând că nu ne-a trecut nici măcar pe la ureche numele Părintelui Ilie Cleopa, cu atât mai mult ni se adresează volumele intitulate: „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”. Prin aceste cărţi subţirele, accesibile tuturor şi ca preţ şi ca scriitură, îngrijite de Arhimandritul Ioanichie Bălan și așezate, în funcție de ediție, mai veche sau mai recentă, în 16 sau 18 volume, Părintele Cleopa se aşază, parcă, pe un scăunel alături de noi şi prinde a ne răspunde la cele mai tainice nelămuriri şi a ne povăţui cu iubire, cu frică de Dumnezeu şi cu strădania de a nu ne supăra, cumva,…

Share.

Una dintre cele mai apropiate colaboratoare a lui C. G. Jung, Jolande Jacobi, reușește, în cele peste 200 de pagini ale cărții „Complex, arhetip, simbol”, să condenseze, dar fără să piardă din vedere nimic esențial, toată informația cu referire la cele trei concepte: complex, arhetip, simbol. Cu o minte sclipitoare, cu o capacitate de sinteză peste medie și cu o finețe a comentariului extraordinară, autoarea reușește să aducă cât mai aproape de cititor (care poate fi un specialist în domeniul psihologiei/psihanalizei, dar nu neapărat) viziunea lui Jung atunci când a ales să construiască un întreg sistem, cu epicentrul în inconștientul…

Share.

Mărturisesc că nu am citit niciodată o carte de dezvoltare personală şi am evitat, sistematic, rafturile şi recomandările ce conţineau aceste cărţi. Asta nu pentru că m-aş fi considerat deasupra oricărui învăţământ ce ar fi putut contribui la dezvoltarea mea – îmi cunosc slăbiciunile – ci pentru că acest gen de literatură nu m-a atras niciodată. Mi-a trezit mereu o suspiciune că totul se întâmplă la modul teoretic, că, aşa cum spune Ioana Bâldea Constantinescu într-un articol, totul e teoretizat: “Iubirea e teoretizată. Educaţia e teoretizată. Sănătatea e teoretizată. Totul, de la ceaiul de muşeţel la modul de a lega…

Share.

Este interesant cum alegerile prezidențiale din 2014 au reușit să împartă intelectualii români în două tabere distincte: pro sau anti unul sau altul dintre candidați. Dar pentru marea majoritate a alegătorilor este evident faptul că prea puțin se știa despre ce partid se afla în spatele unuia sau altuia dintre cei intrați în cursa alegerilor. Nimeni nu mai știa să spună cu certitudine dacă a fi de partea lui Ponta înseamnă să fii de stânga și invers. Deruta asta generală este cauzată de o politică internă deficitară (spre dezastruoasă), promovată de toate partidele politice la putere. Alianțe dintre cele mai…

Share.

Deşi (mai) e, tehnic, încă vară, mulţi dintre noi şi-au cam terminat vacanţele, aşa că voi încheia şi eu şirul lecturilor estivale cu “Cartea de la Vama Veche”. Mi-a atras atenţia într-o librărie din Bucureşti, chiar la câteva zile de la apariţie, însă nu m-am hotărât să o iau, păstrând-o, totuşi, în minte, precum pata ce persistă în colţul ochiului mult timp după ce te-ai uitat direct la soare şi de care nu scapi decât frecându-ţi, cu obidă, ochiul. La întoarcerea din mica mea vacanţă de la mare am trecut pe lângă Vama Veche, chiar în plină zi de Festival…

Share.

Autorul „plimbărilor prin cartier” e un tânăr scriitor portughez, care predă epistemologie la Universitatea din Lisabona. Se cunoaște și se simte tinerețea lui; fiecare plimbare prin cartierul nostru plăsmuit literar, sau care poate că există, de ce nu, este atipică, plină de cele mai fine observații legate de fapte și întâmplări dintre cele mai banale. Doar oamenii nu sunt banali, cred că asta vrea să scoată în evidență autorul. Și o face cu un umor și o ironie demne de cele mai bune manuale de umor (dacă or exista!). Plimbările sunt mai lungi sau mai scurte, descrise în puține cuvinte,…

Share.

Am pornit la drum cu oarece așteptări de la romanul acesta și,  la început, am avut impresia că nu este cum îmi imaginasem eu. N-a durat însă prea mult până să constat că am în față o scriere deosebită, complexă, care ridică ștacheta literaturii de azi. Încetișor, am pătruns într-o lume zugrăvită cu precizie, cu un umor de calitate, o lume recognoscibilă și incredibilă, totodată. Epoca totalitară ce a marcat profund societatea românească, și ale cărei urmări le resimțim și astăzi, se găsește radiografiată cu luciditate în aceste pagini dense. Nimic nu-i scapă autorului în acest mozaic narativ, astfel că…

Share.

Otto Rank e un clasic al psihanalizei. Încep cu asta, pentru cei care nu au nicio conexiune cu domeniul. Dar… nu e doar un clasic al psihanalizei care și-a renegat după mai bine de douăzeci de ani maestrul. De altfel, nici nu e singurul dintre colaboratorii lui S. Freud care a ales alt drum decât fondatorul acestei științe (în treacăt fie zis, și Jung a ales să se despartă de Freud și e celebră reacția celui din urmă – un adevărat leșin în plină conferință!). Pe tema aceasta e mult de vorbit, dar cu alte ocazii. Clasică este și cartea…

Share.

Calitatea unei opere literare nu este asigurată, în mod obligatoriu, de factura stilistică savant elaborată, ori de coloritul figurilor de stil, ori de numărul de pagini. Datele unei opere de calitate pot fi, la fel bine, găsite în simplitate și minimalism. Un număr restrâns de pagini, de pildă, nu constituie un compromis pentru autor, atâta timp cât în acele câteva pagini sunt comprimate ingredientele unei scriituri de primă mână. De asemenea, și lipsa unei intrigi solide care, de altfel, reprezintă nada pentru cititori, poate fi compensată printr-o banală pagină smulsă din cotidian. Aici, mâna auctorială este definitorie. Un astfel de…

Share.

Cartea asta nu am vrut să o citesc niciodată. În ciuda numelor care au contribuit la scrierea ei, ceva din mine refuza constant să o citească. Am citit și cronici destul de frumoase despre cum e cu relația asta dintre a fi scriitoare și a nu fi din momentul când în ecuație apare și copilul. Și tot nu voiam să o citesc. Dar am primit-o cadou de la cineva în ale cărei gusturi chiar am încredere și, cumva, m-am trezit „obligată” să o citesc. Am primit volumul cu câteva mici însemnări pe pagini, interesante, având în vedere că vin din…

Share.

Autoarea volumului „Dimensiuni arhetipale ale psihicului” a lucrat cu Carl G. Jung din 1934 și până în 1961, când acesta a murit. I-a continuat munca și a încercat, de câte ori a avut ocazia, să explice cât mai bine conceptele utilizate de acesta, teoriile și demonstrațiile științifice, astfel încât existența unui inconștient colectiv să nu mai pară ceva straniu sau de neacceptat din punct de vedere științific. În volumul de față regăsim articole, colaborări la cărți și conferințe scrise între anii 1969 și 1985. Ele pot fi citite/abordate și de către necunoscători, întrucât autoarea a avut grijă ca limbajul utilizat…

Share.

Citită imediat după “The Kite Runner”, așa cum am făcut eu, cartea aceasta poate fi eclipsată într-o anumită măsură, deși emoția și farmecul lumii descrise nu sunt cu nimic mai prejos. Poveștile ce se împletesc pentru a o naște pe cea de ansamblu, desăvârșită, au fiecare frumusețea și tristețea ei, în decorul sordid al Afganistanului. Khaled Hosseini își folosește arta narativă pentru a deschide lumii ochii asupra unui loc asuprit, sărăcit,  distrus, în care viața se încăpățânează să reziste, în pofida nenorocirilor, un loc în care iubirea, gelozia, ura, bunătatea și noblețea încă respiră printre ruine. Două destine – două…

Share.

Creaţia lui E. O. Wilson este o carte emoţionantă şi convingătoare. Este o carte care îşi propune să sensibilizeze şi nu să şocheze şi tocmai de aceea este departe de orice isterie discursivă ecologizantă. Apelul eco-logic al lui Wilson vorbeşte strict limba emoţiei şi a raţiunii şi tocmai de aceea el se adresează nouă, tuturor. Marele savant are tonul unui părinte îngrijorat, care ne roagă pe fiecare dintre noi să fim medicii care, în ultimul ceas, îi pot salva copilul. Textul foloseşte un pretext epistolar. E. O. Wilson, creatorul ultimei mari sinteze evoluţioniste (sociobiologia) se adresează unui pastor american sudist.…

Share.

Reconfortant, cred că acesta este cuvântul care ar descrie cel mai bine timpul dedicat citirii volumului scris de diplomatul francez. Cei care au un apetit crescut pentru memorii și jurnale vor fi și ei mulțumiți, pentru că felul cum alege Morand să scrie despre un București care l-a găzduit vremelnic e de-a dreptul demn de un „laudatio”. Mi-aș dori să mai citesc astfel de scrieri, despre Bucureștiul interbelic, postbelic, actual sau mai știu eu cum. Pentru că asta e esența cărții: trebuie să căutăm sub ceea ce ni se arată la prima vedere, pentru că acolo, ascunse sub zeci de…

Share.

Micimea în gândire va pune, de cele mai multe ori, sub semnul blamării cultura sau, de fapt, subcultura rockerilor. Purtătorii de plete, pentagrame și tricouri negre vor întoarce întotdeauna privirile trecătorilor, vor naște neliniști și vor smulge habotnicilor cruci trasate cu limba în gură. Și atitudinea lor, trecută prin filtrul etic al oamenilor de rând, va însămânța, de asemenea, aversiune dacă nu chiar spaimă. Însă “je me’n fiche”-ul și asumarea “etichetei negre” vin ca replici din partea generațiilor cu plete în fața zidului moralității. O astfel de generație de tineri rebeli, îmbibată în heavy metal și stupefiante, este trecută prin penița…

Share.
1 72 73 74 75 76 77