Cărțile verii (recomandări de lectură)

Am mai spus-o și altădată: iarna și vara sunt anotimpuri care se deschid generos întru dulcea zăbavă a cetitului, pe îndelete sau compulsiv. Se scriu atâtea cărți și recomandările curg din toate părțile, astfel încât cititorul se simte asediat de-a dreptul, iar lista lui se gonflează adesea mai mult decât îi permite bruma de timp liber pe care îl are la dispoziție. Cuvine-se, așadar, o triere, o grilă care să-i ordoneze această listă în funcție de vârstă, nevoi, preferințe, așteptări etc.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, semnată de Mark Haddon, este o carte apărută în 2014 la Editura Trei, în Colecția Fiction Connection, coordonată de Magdalena Mărculescu. La vremea apariției sale, în Anglia, în 2003, romanul s-a bucurat de o receptare peste așteptări, fiind ulterior tradus în mai multe țări și distins cu 17 premii literare, printre care Whitbreat Award și Los Angeles Time Book Prize.

Cartea este o confesiune la persoana I, iar naratorul-personaj, Christopher John Francis Boone, prenumele său complet, este un adolescent de 15 ani, care suferă de sindromul Asperger, o formă din spectrul manifestărilor autiste. Astfel de oameni se integrează greu sau deloc într-un grup, într-o comunitate, deoarece ei percep realitatea din jur în mod absolut diferit, își manifestă greu emoțiile (în caz că acestea se produc), reacționează violent și derutant dacă sunt scoși brusc din mediul și din rutina lor zilnică. Imaginați-vă, așadar, cât de greu i-a fost autorului să intre în pielea și în mintea unui astfel de personaj, să scrie din perspectiva acestuia, cu un firesc netrucat, combinând procedee diverse, care permit intrarea în joc a cititorului, fie și din postura unui observator. Ca să înțelegem cum funcționează mintea unui adolescent cu Asperger, scriitorul construiește/imaginează o structură atipică, multimodală, alternând mijloacele lingvistice cu cele extralingvistice (hărți, figuri geometrice, scheme numerice, ecuații, desene etc.), iar capitolele au o numerotare „pe sărite”, grație unei logici matematice pe care Christopher însuși o explică pe îndelete (cartea lui Mark Haddon este un metaroman, un „roman în roman”, căci în confesiunea protagonistului este prezentată intenția sa clară de a scrie o carte, la îndemnul uneia dintre profesoarele cu care rezona). Nu se petrece nimic spectaculos la nivel narativ, în caz că vă așteptați la aventuri extraordinare. Cu adevărat interesantă (și emoționantă) este perspectiva din care acest băiat cu probleme de comportament privește lumea, de la părinți și vecini până la școală, colegi, profesori, polițiști, străini. Christopher nu contemplă, nu meditează, nu speculează: pentru el, orice întâmplare, banală chiar, trebuie să aibă o explicație rațională. Mintea lui este ca o încăpere bine compartimentată, așa explicându-se și pasiunea sa pentru matematică, pentru astronomie și, în general, pentru științele exacte. La nivel emoțional și implicit atitudinal-comportamental, adolescentul are manifestări derutante, el țipă, își astupă urechile, se tăvălește pe jos, detestă unele culori și-i plac altele, astfel încât și mâncarea este aleasă tot pe criteriul cromatic etc. Aparent o carte cu tentă polițistă (Christopher vrea să descopere cine a omorât câinele unei vecine) romanul lui Mark Haddon se parcurge cu sentimentul că a fost scris sub forma unei ferestre spre lumea reală, imperfectă, așa cum se vede aceasta prin ochii unui adolescent capabil să și-o asume și s-o tălmăcească așa cum unii dintre noi nu vom putea niciodată.

În Sistemrestart, György Dragomán rescrie lumea la nivel aparent distopic; aparent, întrucât o lume guvernată de inteligența artificială deja nu mai ține de imaginația bogat-perversă a unui scriitor, ci se conturează sub ochii noștri.

În acest volum de proză scurtă, personajele se simt permanent supravegheate, așadar controlate, iar viața fiecăruia dintre ele doar mimează normalitatea cotidiană. Redactate la persoana I sau a III-a, aceste povestiri frizează straniul, grotescul sau chiar absurdul, dar cumva liniile lor taie în carnea realității, se imprimă acolo, incizii pe care nu le poți ignora, căci tu însuți, individul obișnuit, ți-ai imaginat adesea un univers controlat de forțe care știu totul despre tine, cu care închei un soi de acord tacit, de la care „cumperi” favoruri. Un univers în care supertehnologia devine o închisoare pentru om, iar problematica eliberării – un deziderat suprem. Cel mai adesea, personajele se eliberează prin moarte, salvându-și astfel bruma de umanitate, inclusiv identitatea de ființe care încă (mai) pot alege pentru ele însele.

Cartea lui Dragomán, scrisă într-un registru semi-ironic și satiric, poate fi receptată, cred, ca un avertisment la neatenția acordată propriilor noastre vieți, la, știu eu, lipsa unui rost care să nu lezeze frumusețea și firescul relațiilor interumane, la evidenta și aproape ireversibila alienare a societății contemporane. O restartare este, probabil, necesară în viitorul apropiat, dacă nu vrem să devenim doar umbre a ceea ce am fost vreodată…

Cu Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks (antologie de poezie română contemporană), coordonatorul Andrei Mocuța realizează un experiment literar-editorial inedit: invită poeți din diverse generații, consacrați, debutanți sau chiar necunoscuți încă publicului larg, pe care i-a rugat

„să se raporteze la acest spațiu supranatural și să-l transpună în versuri așa cum l-au perceput ei, ori să caute prin sertare poeme pe care – poate conștient sau mai puțin – le scriseseră deja în jurul acestui subiect”.

„Spațiul” și „subiectul” la care face referire Andrei Mocuța este „universul Twin Peaks” din serialul omonim, în vogă la începutul anilor nouăzeci pentru noi, cei din generația X, cu impactul pe care îl avusese, pentru părinții noștri, serialul Dallas probabil. Serialul a avut, la vremea respectivă, proporțiile unui fenomen în televiziune. David Lynch și Mak Frost au creat atunci o serie în care străvechea luptă dintre Bine și Rău este turnată sub o altă formă, într-o combinație de straniu, supranatural și terifiant care a subjugat o întreagă generație. Niciunuia dintre cei treizeci de autori din prezenta antologie nu i s-a impus o anume linie în acest sens, coordonatorul lăsându-le, așadar, totală libertate în ceea ce privește selecția textelor personale, dar fiecare dintre ei s-a raportat, într-o măsură mai mare sau mai mică, la tema antologiei. Fiecare dintre ei a conturat, în textele selectate, un univers literar asemănător „pădurii întunecate” din serial; fiecare și-a exorcizat astfel propriile frici, propriile frâne sau limite, fiecare a „ucis” în el o Laura Palmer, intrând pe rând în pielea acesteia sau a lui Bob sau a Omului cu bușteanul. Limitele noastre, partea întunecată din ființa noastră, eșecurile noastre își caută evadarea în versuri, și ele, adesea la fel de stranii ca și atmosfera din film. Antologia este structurată în „trei sezoane”: „Garmonbozia”, „Blue rose”, „Wisteria”. Călătoria fiecăruia dintre dumneavoastră, cititorii noștri, în spațiul acestor „pagini bizare” (cum le-a denumit însuși Andrei Mocuța într-o dedicație) este o aventură în sine, de la prezentarea atipică a fiecăruia dintre cei treizeci de poeți și până la plonjonul în universul textelor lirice, cu amprenta stilistică specifică.

Vara încă nu s-a sfârșit, nici raftul meu cu destule volume care își așteaptă cuminți rândul. Fiecare dintre cele trei cărți recomandate în acest articol merită o recenzie separată, posibilă în viitorul apropiat. Dar, mai presus de toate, fiecare dintre ele merită atenția și timpul dumneavoastră.

Ce au în comun oare, dincolo de finalitatea estetică implicită? Lumea prin ochii unui băiat autist, lumea amenințată de supratehnologie și universul demonilor lăuntrici, abisal și forfotitor; toate sunt nu doar oglinzi ale Răului care pândește latent în spatele normalității, ci și un avertisment, mai mult sau mai puțin voalat, la tot ceea ce alegem zilnic să ignorăm. Și, de fapt, există mereu o scadență pentru tot ceea ce ignorăm azi.

O întâmplarea ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariției: 2014

Nr. de pagini: 287

ISBN: 978-973-707-922-0

Cartea poate fi cumpărată de aici sau de aici.

Sistemrestart (povești despre eliberare) de György Dragomán

Editura: Polirom

Colecția: Biblioteca Polirom

Traducerea: Ildiko Gabos-Foarță